Arahnidele (lat. Arachnida) sunt artropode chelicerate. Denumirea clasei provine de la cuvântul grecesc αράχνη (arachne) – păianjen, există o legendă despre Arachne, o țesătoare care a fost preschimbată în păianjen de către Atena. Se cunosc în jur de 100 000 specii de arahnide care trăiesc pe uscat, în sol, în apă, parazitează plante, animale și oameni [1]. Cei mai cunoscuți reprezentanți ai clasei sunt: păianjenii, scorpionii, opilionii și căpușele. Știința care se ocupă cu cercetarea arahnidelor se numește - Arahnologie.
Arahnidele se deosebesc de insecte, totuși, uneori păianjenii, căpușele, scorpionii sunt numiți de nespecialiști insecte.
Caracter Arahnide Insecte Tagmatizare 2 regiuni: prosomă (cefalotorace) și opistosomă (abdomen) 3 regiuni: cap, torace, abdomen Pedipalpii și chelicerele prezenți absenți Mandibule și maxile absente prezente Numărul picioarelor 4 perechi 3 perechi Aripi absente prezenteCum s-a menționat, corpul arahnidelor este constituit din 2 părți: prosomă și opistosomă.
Prosoma este regiunea anterioară a corpului și poartă ochii, orificiul bucal, câte o pereche de chelicere și pedipalpi și 4 perechi de membre locomotoare. La majoritatea arahnidelor prosoma nu este segmentată, doar la solifuge, schizomide și palpigrazi ultimele două segmente prosomale sunt libere.
Chelicerele sunt alcătuite din 2 – 3 articole, dintre care ultimul este mobil. Ele sunt situate anterior orificiului bucal. Chelicerele se termină cu clești mici care participă la fărâmițarea hranei.
Pedipalpii reprezintă membre formate din 7 articole. La scorpioni și pseudoscorpioni, pedipalpii sunt transformați în clești masivi și puternici, cu rol în apucarea și fărâmițarea prăzii. La opilioni, solifuge forma pedipalpilor nu se deosebește de cea a picioarelor, îndeplinind funcția tactilă.
Opistosoma este formată din 12 segmente. La scorpioni opistosoma este divizată în mesosomă și metasomă și se termină cu telson. Segmentele opistosomei acarienilor sunt contopite.[2]
Corpul arahnidelor este acoperit cu o cuticulă chitinoasă. Cuticula apără animalul de dușmani și previne deshidratarea, de aceea arahnidele pot supraviețui în zonele aride. Duritatea cuticulei este oferită de proteinele incrustate cu chitină. De cuticulă sunt atașați mușchii.
Sistemul nervos este constituit din creier, masă ganglionară și lanțul nervos ventral. Creierul este format din 2 regiuni: protocerebron - situat anterior - care inervează ochii și tritocerebron - situat posterior - care inervează chelicerele. În prosoma arahnidelor este prezentă și o masă ganglionară subesofagiană care inervează pedipalpii și picioarele. Lanțul nervos ventral, constituit din 7 ganglioni, cel mai bine este prezentat la scorpioni. La păianjeni lanțul nervos este contopit cu ganglionul din prosomă. La opilioni și acarieni sistemul nervos este concentrat în întregime în jurul esofagului, formând un inel circumesofagian.
Organele de simț. Cel mai dezvoltat și important simț al arahnidelor este cel tactil. Corpul lor - mai ales pedipalpii și picioarele - este acoperit cu perișori senzitivi numiți trihobotrii, ei recepționează temperatura aerului, vibrațiile, presiunea aerului. Organele oflactive sunt reprezentate de organele filiforme - orificii în cuticulă de 50 - 160 mcm, la capătul cărora se află celule senzitive. Organele liriforme sunt răspândite pe toată suprafața corpului. Vederea este asigurată de ochi simpli (oceli), în număr de 2 - 12, situați dorsal pe prosomă. Păianjenii au ochii dispuși în formă de 2 arcuri câte 4, iar scorpionii au o pereche situată median și 2 - 5 perechi - lateral.
Aparatul circulator este de tip deschis. De la inima tubulară, aflată în opistosomă, pleacă aortele anterioară și posterioară și vasele laterale, care se ramifică în arterii. La păianjenii aorta posterioară lipsește. Hemolimfa (sângele) ca pigment respirator conține hemocianină, în componența căreia intră cupru.
Respirația se realizează prin plămâni (saci pulmonari) și trahei. Sacii pulmonari reprezintă o invaginare în cuticulă, pereții lor formează lamele pulmonare în care și are loc schimbul de gaze. Traheile sunt tuburi ramificate prin tot corpul. Se întâlnesc arahnide numai cu plămâni (scorpioni) sau numai cu trahei (opilioni), sau cu ambele sisteme (păianjeni superiori). Atât traheile, cât și plămânii se deschid în exterior prin stigme. La unii acarieni respirația are loc prin tegument.
Aparatul digestiv. Arahnidele sunt animale carnivore. Digestia începe extrabucal, în corpul victemei sunt introduse enzime ce descompun proteinele. Apoi, hrana lichifiată este aspirată cu ajutorul mușchilor puternici, care înconjoară tubul digestiv. Tubul digestiv este format din: orificiul bucal, esofagul musculos, stomac, intestin mediu și posterior, și anus. În intestin se deschid canalele hepotopancreasului. Hepatopancreasul este o glandă digestivă care excretă fermenți ce continuă digerarea, totodată, al absoarbe substanțele nutritive. Intestinul mediu mai formează invaginări, numite diverticuli intestinali. În diverticule are loc depozitarea hranei, prin aceasta se explică faptul de ce arahnidele rezistă mult timp fără hrană.
Excreția este îndeplinită de tuburile lui Malpighi , ce se deschid în intestin, și de glandele coxale, aflate în prosomă. Produsele de excreție ale arahnidelor sunt cristalele de guanina. La unele arahnide guanina este utilizată în anumite scopuri. Păianjenii, de exemplu, depozitează guanina în celule speciale - guanocite. Guanina este un pigment care le oferă culoarea albă.
Arahnidele sunt animale unisexuate. Glandele sexuale sunt, de obicei pare, la unele ordine ele parțiala se contopesc. De la gonade pornesc 2 oviducte sau spermiducte, în dependență de sex, care se deschid în orificiul genital.
Fecundația este internă. La scorpioni, pseudoscorpioni acuplarea este însoțită de lăsarea spermatoforului. După fixarea lui pe substrat, masculul dirijează femela cu ajutorul pedipalpilor, astfel încât spermatoforul să nimerească în orificiul femel. Masculii păianjenilor folosesc pedipalpii pentru a transfera sperma. Majoritatea arahnidelor sunt ovipare, însă scorpionii sunt vivipari.
Arahnidele sunt artropode terestre, populând diverse habitate terestre - deșerturi, păduri, tundră, pajiști, munți, solul, peșteri etc. Însă se întâlnesc specii de păianjeni care trăiesc în apele dulcicole (Argyroneta aquatica), unii acarieni au un mod de viață acvatic dulcicol sau marin. Datorită cuticulei impermiabile ele pot să trăiască chiar și în deșerturile aride. Majoritatea arahnidelor sunt animale solitare, se întâlnesc în perioada de împerechere. Dar sunt și forme sociale, păianjeni care țes pânze comune, unii amblipigi, scorpioni.
Toate ordinele de arahnide sunt carnivore, vânează prada în diverse moduri. Printre opilioni și acarieni se întâlnesc și specii ce se hrănesc cu resturi vegetale sau animale, ciuperci, cu sucuri ale plantelor. Principalele victime ale arahnidelor sunt insectele, miriapodele, alte arahnide, rareori crustacee. Se cunosc foarte multe forme parazite de acarieni zoo sau fitofagi. Prada este prinsă din ambuscadă, păianjenii folosesc pânzele sau este vânată în mod activ. După detectarea prăzii, arahnida sare fulger din ambuscadă și o atacă. Prada este capturată cu ajutorul chelicerelor și pedipalpilor. Pentru aceasta aceste membre sunt înzestrate cu chelă și ghiare, remarcabili sunt pedipalpii scorpionilor și pseudoscorpionilor cu aspect de clește. Victima este lichifiată cu sucuri digestive, bogate în enzime și fermenți, având loc digestia parțială. Apoi, lichidul rezultat este aspirat de faringele sau stomacul musculos. La unii reprezentanți orificiul bucal posedă un mecanism de filtrare constituit din perișori. Acest mecanism împiedică pătrundere unor particule de cuticlă sau alte impurități. Opilionii sunt lipsiți de acesta și ei consum particule solide de hrană, fără vreo digerare anterioară. În general, aceste animale pot supraviețui fără mâncare până la un an, chiar și mai mult. În schimb la o masă bogată ei consumă fără măsură.
Arahnidele sunt animale atât diurne cât și nocturne. Reprezentanții ce trăiesc în habitate aride, scorpioni, solifuge, preferă să iasă la vânătoare noapte, ziua se ascund de temperaturile aride în vizuini, printre stânci, sub pietre. Printre arahnide se întâlnesc și forme cavernicole, ca păianjeni, ricinuleide, palpigrade, schizomide. Cu excepția solifugelor care aleargă foarte repede, majoritatea arahnidelor sunt lente.
Reprezentanții actuali ai clase Arachnida sunt grupați în 10 - 11 ordine. Principala contraversă o constituie Acari, nu există o înțelegere privind unitatea taxonomică. Unii acariologi susțin că acarienii reprezintă un ordin, alții - subclasă sau chiar clasă. Sistematica internă a grupului este la fel inceartă. În prezent se observă tendința de a divide acarineni în 3 ordine: Acariformes, Parasitiformes și Opilioacariformes. Anterior, Tardigrada și Linguatulidae erau incluse în clasa arahnidelor, în prezent ele fac parte din crustacee.
Arahnidele (lat. Arachnida) sunt artropode chelicerate. Denumirea clasei provine de la cuvântul grecesc αράχνη (arachne) – păianjen, există o legendă despre Arachne, o țesătoare care a fost preschimbată în păianjen de către Atena. Se cunosc în jur de 100 000 specii de arahnide care trăiesc pe uscat, în sol, în apă, parazitează plante, animale și oameni . Cei mai cunoscuți reprezentanți ai clasei sunt: păianjenii, scorpionii, opilionii și căpușele. Știința care se ocupă cu cercetarea arahnidelor se numește - Arahnologie.
.jpg)
