Rueppell's Warbler

Les especies d'aves con nome común en llingua asturiana márquense como ^NOA. En casu contrariu, conséñase'l nome científicu o de la SEO.

'''Sylvia rueppelli^[2] ye una especie d'ave paseriforme de la familia Sylviidae que vive nel Mediterraneu oriental y el nordés d'África. El so nome científicu conmemora al zoólogu y esplorador alemán Eduard Rüppell (1794–1884).

Descripción

La papuda de Rüppell mide alredor de 13,5 cm de llargu.^[3] Los adultos tienen les partes cimeres de color gris y les inferiores ablancazáu abuxaes. El so picu ye finu y apuntiáu, les sos pates son pardes y los sos güeyos coloraos. El machu presenta la parte frontera y superior de la cabeza (pileu, frente, lorum y gargüelu), negres, amás de la parte cimera del pechu, ente los que destaca una bigotera blanca. Les femes tienen el gargüelu claru y la so cabeza ye más gris que negra. El so llombu gris tien tonos pardu buxos.

Taxonomía

Forma una superespecie al pie de la papuda chipriota, caracterizada polos sos gargüelu negres y les sos bigoteras blanques y tener los cantos de les rémixes claros. De la mesma tán emparentaes coles papudes del Mediterraneu y Oriente Mediu que presenten un aniellu periocular estenu, la papuda carrasqueña, la papuda cabecinegra y la papuda de Menetries. Dambos grupos tienen la zona blanca nes mexelles, pero nel últimu grupu nun forma una banda estremada, percima del blancu les cabeces de los machos son de color negru llisu.^[4]

Distribución y hábitat

Ye una especie migratoria que cría en Grecia, Turquía y Siria y muévese al nordés d'África (Libia, Exiptu, Sudán, Chad y Níxer) pa pasar l'iviernu. N'Europa occidental ye un divagante raru.

Son aves insectívores que s'atopen ente les carbes espinoses. Nellos constrúin los sos niales onde ponen de cuatro a seis güevos.

Referencies

Bibliografía

• Helbig, A. J. (2001): Phylogeny and biogeography of the genus Sylvia. In: Shirihai, Hadoram: Sylvia warblers: 24-29. Princeton University Press, Princeton, N.J. ISBN 0-691-08833-0
• Jønsson, Knud A. & Fjeldså, Jon (2006): A phylogenetic supertree of oscine passerine birds (Aves: Passeri). Zool. Scripta 35(2): 149–186. doi 10.1111/j.1463-6409.2006.00221.x (HTML abstract)

Enllaces esternos

• Wikimedia Commons acueye conteníu multimedia sobre Sylvia rueppelli .

El tallarol golanegre^[1] (Sylvia ruppeli) és un ocell de la família dels sílvids (Sylviidae) que habita matolls, sovint a zones rocoses de Grècia, Creta, illes de l'Egeu, oest i sud de Turquia, arribant fins al Líban. Passa l'hivern al nord d'Egipte i Líbia, Sudan i Txad.

Referències

Aderyn a rhywogaeth o adar yw Telor Rüppell (sy'n enw gwrywaidd; enw lluosog: telorion Rüppell) a adnabyddir hefyd gyda'i enw gwyddonol Sylvia rueppelli; yr enw Saesneg arno yw Rueppell's warbler. Mae'n perthyn i deulu'r Teloriaid (yr Hen Fyd) (Lladin: Sylviidae) sydd yn urdd y Passeriformes.^[1]

Talfyrir yr enw Lladin yn aml yn S. rueppelli, sef enw'r rhywogaeth.^[2]

Teulu

Mae'r telor Rüppell yn perthyn i deulu'r Teloriaid (yr Hen Fyd) (Lladin: Sylviidae). Dyma rai o aelodau eraill y teulu:

Rhestr Wicidata:

Gweler hefyd

• Rhestr Goch yr IUCN

Cyfeiriadau

Teymljómari (frøðiheiti - Sylvia rueppelli)

Sí eisini

• Fuglar í Føroyum

Rüppell's warbler (Curruca ruppeli) is a typical warbler of the genus Curruca. It breeds in Greece, Turkey and neighbouring islands. It is migratory, wintering in northeast Africa. This is a rare vagrant to western Europe. The name is occasionally cited as "Rueppell's warbler".^[2]

It is a typical "Curruca" warbler, similar in size but slimmer than the Sardinian warbler. The adults have a plain grey back and paler grey underparts. The bill is fine and pointed, with brown legs and red eyes. The striking male has a black head and, usually, a black throat, separated by a white malar streak ("moustache"). Females have a pale throat, and the head is grey rather than black. Their grey back has a brownish tinge. The song is a slower, deeper rattle than that of the Sardinian warbler.

Together with the Cyprus warbler it forms a superspecies with dark throats, white malar streaks and light remigial fringes. This in turn is related to the species of Mediterranean and Middle East Sylvia warblers that have a naked eye-ring, namely the eastern subalpine warbler, Sardinian warbler and Ménétries's warbler. Both groups have a white malar area, but this may not form a clear streak in the latter group; above the white, the heads of males are uniformly dark.^[3][4]

These small insectivorous passerine birds are found in thick thorny shrubs where they build their nests and lay four to six eggs.

The English name and the specific ruppeli commemorate the German zoologist and explorer Eduard Rüppell (1794–1884).^[5][6]

References

La Nigragorĝa silvio (Sylvia ruppelli) estas specio de birdo de la familio de Silviedoj kaj de ties plej tipa genro nome Sylvia aŭ silvioj, kiuj estas grizecaj aŭ grizecbrunaj insektovoruloj. Ĝi reproduktiĝas en Grekio, Turkio kaj najbaraj insuloj. Ili estas migrantaj kiuj vintrumas en nordorienta Afriko. Tiu estas rara vaganto en okcidenta Eŭropo.

Ĝi estas tipa silvio, simila laŭ grando, sed pli svelta ol la Sardia silvio. Plenkreskuloj havas tutgrizan dorson kun pli nigrecaj flugilplumoj kaj pli palgrizajn subajn partojn. La beko estas fajna kaj pinteca, kun brunaj kruroj kaj ruĝaj okuloj. La rimarkinda masklo montras unu el la plej buntaj kapobildoj kun tre nigra kapo (sed griza nuko) kaj plej ofte ankaŭ nigra gorĝo sufiĉe ampleksa (unike inter silvioj) separataj per blanka strio el la beko kvazaŭ barbo ("mustaĉo"). Inoj havas palan gorĝon kaj ties kapo estas pli grizbruna ol nigreca. Ankaŭ la griza dorso havas brunecan nuancon kaj la subaj partoj estas pli helbrunecaj ol helgrizaj. La malhelgriza vosto estas kvadrata kaj montras blankajn flankajn bordojn. La kanto estas pli malrapida kaj profunda sonorado ol tiu de la Sardia silvio.

Kune kun la Cipra silvio ĝi formas superspecion kun malhelaj gorĝoj, blankaj barbostrioj kaj helaj vostobordoj. Tio krome rilatas al la specioj de la Mediteraneo kaj Mezoriento de la genro Sylvia kiuj havas nudan okulringon, nome la Barbstria silvio, Sardia silvio kaj la Tamariksilvio. Ambaŭ grupoj havas blankan barbareon, sed tiu povas ne formi klaran strion ĉe la lasta grupo; super tio blanka, la kapoj de la maskloj estas uniforme malhelaj.(Helbig 2001, Jønsson & Fjeldså 2006)

Tiuj malgrandaj insektovoraj paserinaj birdoj troviĝas en densa dorna arbustaro kie ili konstruas siajn nestojn, kie la ino demetas 4 al 6 ovojn.

Tiu specio ricevis la sciencan nomon laŭ la germana zoologo kaj esploristo Eduard Rüppell (1794-1884).

Referencoj

• IUCN2006, BirdLife International, 2004, 52834, Sylvia rueppelli, 12a Majo 2006. Malplej Zorgiga
• Helbig, A. J. (2001): Phylogeny and biogeography of the genus Sylvia. In: Shirihai, Hadoram: Sylvia warblers: 24-29. Princeton University Press, Princeton, N.J. ISBN 0-691-08833-0
• Jønsson, Knud A. & Fjeldså, Jon (2006): A phylogenetic supertree of oscine passerine birds (Aves: Passeri). Zoologica Scripta 35(2): 149–186. COI::10.1111/j.1463-6409.2006.00221.x (HTML resumo)

Txinbo paparbeltza (Sylvia rueppelli) Sylvia generoko animalia da. Hegaztien barruko Sylviidae familian sailkatua dago.

Erreferentziak

• World Bird Names

Ikus, gainera

• Sylvia
• Sylviidae

Mustakurkkukerttu (Curruca rueppelli) on lintu.

Koko ja ulkonäkö

Pituus: 13,5 cm

Ääni: Laulu kiireinen ja lyhyt, rätisevä säe, esimerkiksi ”trr trr tsit titsitr”. Kutsuääni kova, karhea ”tserr”, varoitus yhtämittaista rätinää kirjokertun tapaan, mutta ei yhtä voimakkaana. Myös hakkaava äänisarja ”plyt”- tai ”plit”-aiheesta.

Koiras on helppo tuntea, vanha naaras joskus lähes koiraan kaltainen, kurkku ja otsa ovat usein tummatäpläiset. Yleensä erottuu heikko valkea viiksijuova, mikä ohuen nokan ja matalan otsan vuoksi saa linnun näyttämään suippopäseltä. Ensimmäisenä talvena ja seuraavana keväänä naaraan kurkku on vaalea. Eroaa samettipääkertusta harmaan selän sekä kyynärsulkien ja isojen peitinhöyhenten vaaleampien reunusten perusteella.

Levinneisyys

Ei elä Suomessa, mutta tavattu täällä kahdesti^{Elinympäristö}

Melko yleinen macchiakasvustossa, erityisesti katajikkoisessa ja kermestammea kasvavassa maastossa, myös tiheän aluskasvillisuuden tammimetsissä.

Ravinto

Hyönteiset, hämähäkit ja marjat.

Lähteet

Aiheesta muualla

• Mustakurkkukerttu Lintukuva.fi-verkkopalvelussa
• ITIS: Sylvia rueppelli (englanniksi)

Rüppells grasmus (Sylvia ruppeli, voorheen S. rueppelli, ook Rüppellgrasmus of Zwartkeelgrasmus) is een grasmus uit de familie van de Zangers van de Oude Wereld (Sylviidae).

Kenmerken

Het mannetje van Rüppells grasmus is hoofdzakelijk grijs, met een zwarte kruin, keel en bovenste deel van de borst. Hij heeft een opvallende witte mondstreep. Het vrouwtje heeft een grijzere kop, die heel licht is tot donker gevlekt. Het mannetje heeft een rode oogring, die bij het vrouwtje bruinrood is. Beide geslachten hebben lichte zomen aan de tertials en armpennen. De alula is opvallend zwart, de vleugeldekveren zijn groot. De poten zijn bruinrood, de snavel is vrij lang en dun. De Rüppells grasmus wordt zo'n 12,5 tot 13,5 centimeter groot.

Broeden

Rüppells grasmussen broeden in doornstruiken met in de omgeving enkele bomen op droge, rotsige hellingen, in maquis en in open eikenbossen met dichte bodemvegetatie in de vorm van struiken en dergelijke. Hij nestelt op zo'n halve meter boven de grond, tot boven de 1500 meter boven zeeniveau. Beide geslachten broeden en verzorgen de jongen nadat deze zijn uitgekomen.

Voedsel

Insecten, larven, bessen en spinnen.

Verspreiding en leefgebied

Deze vogel broedt in Griekenland, Turkije en de eilanden in de Egeïsche Zee. In de winter trekt hij ten zuiden van de Sahara naar droge steppen en savannes, hoofdzakelijk in Soedan en Tsjaad.

Status

De grootte van de wereldpopulatie werd in 2004 geschat op 0,60 tot 1,83 miljoen individuen. Men veronderstelt dat de soort in aantal stabiel is. Om deze redenen staat Rüppells grasmus als niet bedreigd op de Rode Lijst van de IUCN.^[1]

Gelijkende soorten

• Kleine zwartkop
• Cyprusgrasmus

Pokrzewka czarnogardła^[4] (Curruca ruppeli) – gatunek małego ptaka z rodziny pokrzewek (Sylviidae). Śpiewa w locie albo na jakimś eksponowanym stanowisku.

Występowanie

Przez cały rok przebywa na południu Grecji i w Turcji. Zasiedla cierniste krzewy, makię, kamieniste zbocza i wąwozy.

Charakterystyka

Występuje bardzo wyraźny dymorfizm płciowy. Samiec ma czarny wierzch głowy i gardło oraz biały pasek przyżuchwowy. Szary wierch ciała, czarny ogon (z białymi brzegami) oraz skrzydła, ale lotki i pokrywy skrzydłowe mają białe obrzeżenie. Jasnoszary spód ciała. Samice całe szare, z ciemniejszymi, brązowawymi skrzydłami i jaśniejszym spodem oraz brudnobiałym gardłem. U obu płci czerwone nogi, oczy i obrączka oczna.

Wymiary

długość ciała: 14 cm
rozpiętość skrzydeł: 18-21 cm

Głos

Twarde „tak tak”, śpiewa szorstkimi trajkotami, które przeplata okrzykami oraz melodyjnymi tonami.

Przypisy

Bibliografia

• Paul Sterry, Andrew Cleve, Andy Clements, Peter Godfellow: Ptaki Europy: przewodnik. Warszawa: Świat Książki, 2007, s. 331. ISBN 978-83-247-0818-5.

Linki zewnętrzne

• Galeria zdjęć

Silvia cu gât negru (Sylvia rueppelli, sin. Sylvia ruppeli), numită și silvie cu bărbie neagră, este o pasăre migratoare din familia silviidelor, ordinul paseriformelor, care cuibărește în Grecia, unele insule mari din Marea Egee, Turcia, Siria și iernează în centrul și estul Sahelului (mai ales în Ciad și Sudan). Apare accidental în România. A fost observată pentru prima dată în România pe 30 iunie 1977 lângă Sf. Gheorghe. Cuibărește în mărăcinișurile de pe dealuri și pante muntoase și în păduri deschise de stejar sau chiparos cu subarboret. Este o pasăre mică, având o lungime de 14 cm. Masculul are creștetul și gâtul negre, despărțite de o submustață albă, partea dorsală este cenușie, iar cea ventrală albicioasă. Femela are capul cenușiu închis, gâtul cu puncte cenușii întunecate, o submustață îngustă albă între cap și gât. La ambele sexe, remigele terțiare de pe aripi și penele externe de pe coadă sunt negre, mărginite cu alb, iar inelul periorbital și picioarele brun-roșcate. Se hrănesc mai ales cu insecte adulte și larvele lor, consumă și bobițe. Cuibul are forma unei cupe și este construit din iarbă, frunze și tulpini și căptușit cu vegetație mai fină, fiind amplasat la 45-75 cm deasupra solului în mărăcinișuri dense. Ponta este depusă în aprilie - mai și constă din 4-5 ouă. Incubația este asigurată de către ambele sexe și durează 13 zile.^[2][3][4][5]

Taxonomie

Este o specie monotipică (nu se divide în subspecii).

Numele original al speciei este Sylvia ruppeli Temminck, 1823, terra typica (locul unde a fost găsită prima dată specia) este Iraklion, nordul Cretei, Grecia.

Numele științific latin Sylvia rueppelli al speciei, este dat în cinstea lui Wilhelm Peter Eduard Simon Rüppell (1794-1884), zoolog și explorator german în nord-estul Africii și Orientul Mijlociu. Numele original al speciei, Sylvia ruppeli, dat de Temminck în 1923 este probabil o greșeală neintenționată.

Descrierea

Lungimea 14 cm; greutatea 9-15 g.

Este o silvie de talie mijlocie, destul de robustă cu aripi relativ lungi și cioc distinct, lung și puternic, ușor curbat în jos; coada mai puțin lungă decât la congeneri.

Masculul în perioada de reproducere (în penaj nupțial) are fruntea, creștetul, lorul (lorum) și zona din jurul ochiului negre, contrastând cu ceafa și spatele sur-cenușiu albăstrui; tectricele supraalare, alula și remigele negricioase cu marginile contrastante palide, de la alb-cenușii până la albicioase (alb mai pur pe remigele terțiare și alulă); coada negricioasă, penele externe cu vârfuri și margini bine delimitate de culoare albă, cele mai laterale cu alb pe cea mai mare parte a steagului extern și pe zona distală mare a steagului intern, următoarea pereche de pene cu alb mai îngust pe steagul extern și pe marginea mai mare a steagului intern, următoarea pereche (T4) și adesea cea adiacentă (T3) cu alb similar, dar mai puțin extins; bărbia, gâtul și partea superioară a pieptului sunt negre și formează o bărbiță distinctă, separată în mod evident de negrul capișonului printr-o submustață (dungă submustaciană) lată albă; laturile pieptului, flancurile și părțile laterale ale regiunii anale surii, restul părții inferioare albicioasă; irisul este predominant roșiatic-portocaliu, inelul orbital roșiatic-cafeniu, inelul ocular predominant negricios-cenușiu; ciocul cu culmen și vârf negricios, marginea tăioasă a mandibulei superioare și cele trei pătrimi bazale sau jumătatea bazală a mandibulei inferioare cenușiu-cărnoase; picioarele brun-cărnoase.

Penajul de toamnă al masculului (în afara perioadei de reproducere) este foarte asemănător cu cel nupțial, dar marginile creștetului negricios au o culoare cenușiu-deschisă, bărbița neagră este mai puțin clar delimitată, vârfurile remigelor primare proaspete sunt albicioase.

Femela în perioada de reproducere seamănă cu masculul, dar nu are capișonul și bărbiță pur negre: capul este cenușiu, cu pete neuniforme cenușiu-negre și bărbița mai mică de culoare negricioasă presărată abundent cu pete albicioase (unele au capul în întregime cenușiu și bărbia și gâtul în cea mai mare parte sau complet albicioase), partea dorsală mai brună, marginile și vârfurile rectricelor mai puțin clar delimitate (cu mai puțin alb pur), inelul ocular suriu și alb, irisul și inelul orbital mai șterse la culoare față de cele ale masculului în perioada de reproducere;

Femela în afara perioadei de reproducere este mai brun-gălbuie pe spate, are capul de obicei omogen cenușiu, bărbia și gâtul albicioase, vârfurile remigelor primare albicioase.

Juvenilii seamănă cu femela în afara perioadei de reproducere, dar sunt în mod clar mai bruni sau mai brun-gălbuii, cu marginile remigelor și tectricelor supraalare brun-ruginii, coada închisă la culoare, brun-cenușie, cu zone palide mai înguste decât la adult de culoare alb-gălbui murdar, gâtul este alb cu mai puține pete, irisul brun-măsliniu, inelul orbital de la brun-galben până la bruniu-roșiatic șters;

Pasărea în prima sa iarnă seamănă mai mult cu femela în afara perioadei de reproducere, dar este prezent un ușor dimorfism sexual (masculii au capul mai negru-cenușiu și gâtul alb cu mai multe pete), părțile golașe și remigele nenăpârlite în mare parte ca la juvenili.

Glasul

Cântă din ramurile tufelor, din vârful copacilor, de pe o stâncă, sau în zborul nupțial. Cântecul constă dintr-un ciripit destul de scurt și sacadat compus mai ales din note "tk" și câteva fluierături, aceste frazele durează 1-6 secunde (în medie 1,8), mai prelungite în timpul zborului nupțial. Cântecul este similar cu cel al silviei mediteraneene (Sylvia melanocephala), dar mai puțin aspru și mai puțin susținut, cu mai puține tonuri pure intercalate.

Strigătul obișnuit de contact este un "tak" surd, pocnitor; acest strigăt este emis uneori împreună cu notele "tr" (care amintesc de cele ale silviei mediteraneene) formând strigăte mai prelungite, folosite atunci când este alarmat sau foarte excitat, de ex. "t'tr-t-tr" sau "tchrrtrtrtrtrtr".

Răspândirea geografică

Cuibărește în sudul extrem al Greciei continentale, în Peloponez, Creta, unele insule mai mari din Marea Egee (Lesbos, Chios, Samos, Kos etc.), neregulat în Rodos; de asemenea, cuibărește în vestul și sudul Turciei (în jurul Mării Marmara și marginea nordică a Platoului Central al Anatoliei, mai frecvent în vestul Anatoliei și coasta mediteraneană, la est până la Golful Iskenderun); rar în nord-vestul Siriei.

Iernează în principal într-o fâșie îngustă din centrul și estul Sahelului (mai ales în Ciad și Sudan).

Este o specie indigenă în Ciad, Egipt, Grecia, Israel, Italia, Iordania, Liban, Libia, Macedonia, fosta Republică Iugoslavă, Arabia Saudită, Sudan, Republica Araba Siriană, Turcia.^[6]

Apare accidental în Algeria, Bulgaria, Danemarca, Djibouti, Eritreea, Insulele Feroe, Finlanda, Iran, Mali, Malta, Niger, România, Suedia, Marea Britanie.^[6]

Habitatul

Trăiește în regiuni aride și calde unde cuibărește în zone stâncoase și pe pantele dealurilor acoperite cu tufăriș și machia, de la nivelul mării până la 800-1000 m, în unele locuri până la 1500 m (sud-estul Turciei) sau 1600 m (Creta).

Locuiește în diverse habitate mediteraneene aride, din zonele împădurite cu subarboret suficient până în regiunile cu machii în care cresc copaci răzleți: pădurile deschise de stejar (Quercus) și de chiparos (Cupressus) cu multe tufișuri și terenurile stâncoase acoperite cu iarbă în care cresc tufărișuri dese sau rare. Preferă mai puțin vegetația înaltă și deasă decât silvia mediteraneană (Sylvia melanocephala).

În cartierele de iernat se găsește în regiuni aride acoperite cu tufe, de exemplu cele cu tufărișuri de caper (Capparis aphylla) din Sudan, precum și în grădini, stufărișuri și garduri vii. În timpul migrației, se găsește și pe coastele de deal sau pe versanții de munte acoperiși cu tufișuri și în uedurile din deșert cu acacii (Acacia).

Deplasările sezoniere

Este o pasăre migratoare pe distanțe mari.

Iernează într-o fâșie îngustă din centrul și estul Sahelului din Africa, mai ales în nordul și estul Ciadului și nordul și centrul Sudanului, rar în vestul și sudul Algeriei, în Mali și Niger; în mod excepțional iernează la nord de Sahara (de exemplu în Cipru, în sudul Egiptului).

După cât se pare întreprinde migrații în buclă, toamnă în direcție sud - sud-vest direct peste Marea Mediterană, iar primăvara se reîntoarce dinspre estul mai îndepărtat pe o rută care trece mai mult pe uscat. Părăsește locurile de cuibărit de la sfârșitul lui august până la mijlocul lui septembrie, rareori până la sfârșitul acestei luni; trece în pasaj prin Israel de la sfârșitul lui august până la jumătatea lunii octombrie (în special în a doua și a treia săptămână a lui septembrie), în Egipt de la sfârșitul lui august până la sfârșitul lunii septembrie, cu indivizi rari în octombrie; ajunge în cartierele de iernat din centrul Sahelului începând cu octombrie.

Pleacă din cartierele de iernat de la jumătatea lui februarie până la sfârșitul lui martie; pasajul de primăvară are loc din Tripolitania (nord-vestul Libiei) spre est către Iordania, Tabuk (nord-vestul Arabiei Saudite) și nordul Etiopiei, dar este mai semnificativ prin nord-estul Libiei, Egipt și Israel; în nordul Africii migrația se întinde de la începutul lui martie până la începutul lunii mai (cu o intensitate maximă de la mijlocul sau sfârșitul lui martie până la începutul lui aprilie); în Israel de la mijlocul lunii februarie până la jumătatea lunii mai, cu două maxime distincte, una pe 6-16 martie (în special masculii adulți) și alta de la 22 martie până la 4 aprilie (femele și masculi în prima lor vară); pasajul prin Cipru se termină pe la sfârșitul lui aprilie - mijlocul lui mai; sosesc în locurile de cuibărit de la începutul lui martie până la jumătatea lunii mai, mai ales la sfârșitul lui martie - începutul lui aprilie, masculii apar cu circa 10 zile înaintea femelelor. În locurile de popas adesea se adună în grupuri de 10-20 de indivizi, dar s-au observat și grupuri mai mari, de ex. de câteva sute în grădinile din Giza din nordul Egiptului; de asemenea, a fost observată în timpul migrației în compania altor cârduri necompacte de păsări din alte specii ale genului Sylvia.

Hrana

Se hrănește mai ales cu insecte adulte și larvele lor, probabil și cu alte artropode; consumă boabe în afara sezonului de reproducere, de ex. de caper (Capparis) în timpul migrației prin Arabia Saudită. Consumă și nectar. În Creta hrănește puii din cuib mai ales cu larvele lepidopterelor.

Vânează stând la pândă la înălțimi mici sau medii în vegetație. Culege insectele de pe frunze și ramuri sau, uneori, le prinde direct pe pământ sau pe aflorimentele stâncoase.

Reproducerea

Este o specie monogamă; solitară, teritorială. Zborul nupțial cu cântec constă într-o ascensiune până la 10-20 m deasupra solului, urmat de mișcări în zigzag, cu bătăi din aripile și coada complet extinse în felul fluturelui.

Ponta este depusă în principal de la mijlocul lui aprilie până la mijlocul lunii mai în Grecia, sezonul de reproducere probabil are loc de la începutul lui aprilie până în iunie; după cât se pare depune o singură pontă.

Masculul construiește câteva "cuiburi masculine" nefinisate. Cuibul în care este depusă ponta are forma unei cupe destul de mari și este construit din iarbă, frunze și tulpini, căptușit cu vegetație mai fină; el este amplasat la 45-75 cm deasupra solului în mărăcinișuri dense.

Ponta constă din 4-5 ouă, rareori 6; depune o pontă de înlocuire dacă prima este pierdută. Incubația este asigurată de către ambele sexe și durează circa 13 zile; ambii părinți îngrijesc și hrănesc puii; nu există informații cu privire la durata șederii puilor în cuib. Pierderile pontei sunt comune în Creta, probabil datorită ciorilor.

Statutul și conservarea

Nu este amenințată la nivel global. Este destul de comună în habitatele adecvate, atât în zonele de cuibărit, cât și în cartierele de iernat.

Populație europeană totală (care reprezintă aproximativ 95% din populația globală) a fost estimată la 200.000-610.000 de perechi cuibăritoare în anul 2000; cele mai multe dintre acestea se află în Turcia și 3.000-10.000 în Grecia. Populația siriană este necunoscută, dar cu siguranță este foarte mică. S-a înregistrat un ușor declin numeric în Turcia în perioada 1990-2000; altfel populația este considerată stabilă.

În cartierele de iernat africane este destul de comună în nordul, estul și centrul Ciadului, unde la mijlocul iernii este mai des întâlnită decât silvia vestică de grădină (Sylvia hortensis) și silvia roșcată (Sylvia cantillans); este destul de comună și în Sudan.

Note

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Silvie cu gât negru

• Silvie cu gât negru Sylvia rueppelli. SOR
• Silvie cu gât negru Sylvia rueppelli. Ornitodata. SOR
• Rüppell's Warbler (Sylvia ruppeli). HBW Alive
• Rüppell's Warbler Sylvia ruppeli. The Internet Bird Collection (IBC). Video
• Fauvette de Rüppell Sylvia ruppeli - Rüppell's Warbler. Oiseaux.net
• Rüppell's Warbler (Sylvia rueppelli). YouTube. Video

Svarthakad sångare^[2] (Sylvia ruppeli) är en tätting i familjen sylvior som förekommer i sydöstra Europa.^[3]

Utseende och läte

Svarthakad sångare liknar den mer utbredda sammetshättan (Sylvia melanocephala) i storlek och med sin grå rygg, blekgrå undersida, bruna ben och röda ögon. Den är dock slankare och har typiska vitkantade armpennor och tertialer.^[4] Hanen är omisskännlig med svart huvud och haka åtskilda av ett vitt mustaschstreck. Honans strupe är blek, huvudet är grått och den grå ryggen har en brun anstrykning. Jämfört med cypernsångaren saknar honan teckningar på undergumpen.

Locklätet liknar sammetshättan, men den varnar med en smattrande gråsparvslik ramsa. Sången är även den lik sammetshättan men är lägre i tonhöjd och studsande.^[4]

Ekologi

Svarthakad sångare häckar i områden med täta törnbuskar med inslag av lägre träd på torra bergssluttningar.^[4] Liksom andra sångare lever den av insekter och andra ryggradslösa djur. Den lägger fyra till sex ägg i sitt bo. På häckplatsen är den skygg, förutom när hanen gör sångflykt på våren.^[4]

Utbredning och systematik

Fågeln häckar i steniga sluttningar i östra Medelhavsområdet. Den övervintrar söder om Sahara i nordöstra Afrika.^[3] Arten är en mycket sällsynt gäst norr om häckningsområdet, med enstaka fynd i Finland, Danmark, Storbritannien, Färöarna och Spanien, men ej ännu i Sverige.^[5]

DNA-studier visar att typarten för släktet Sylvia, trädgårdssångare (S. borin) samt även svarthätta S. atricapilla) står närmare några afrikanska arter i andra släkten än med övriga Sylvia-arter.^[6] Det medför att antingen expanderas Sylvia eller så förs svarthakad sångare med släktingar till ett annat släkte, Curruca.^[7]

Status

Arten har ett stort utbredningsområde och en relativt stor population, men tros minska i antal, dock långsamt.^[1] Utifrån dessa kriterier kategoriserar IUCN arten som livskraftig (LC).^[1] I Europa tros det häcka mellan 103 000 och 510 000 par. Eftersom Europa utgör cirka 65% av artens utbredningsområde tros världspopulationen mycket preliminärt därmed bestå av 315 000 till 1 570 000 par.

Namn

Fågelns vetenskapliga artnamn hedrar den tyske zoologen och upptäcktsresanden Eduard Rüppell (1794–1884).^[8] Det vetenskapliga namnet har tidigare stavats rueppelli, men det korrekta är ruppeli.

Noter

1. ^ [a b c] Birdlife International 2016 Sylvia ruppeli Från: IUCN 2016. IUCN Red List of Threatened Species. Version 2016.3 www.iucnredlist.org. Läst 2016-12-11.
2. ^ Sveriges ornitologiska förening (2017) Officiella listan över svenska namn på världens fågelarter, läst 2017-02-14
3. ^ [a b] Clements, J. F., T. S. Schulenberg, M. J. Iliff, D. Roberson, T. A. Fredericks, B. L. Sullivan, and C. L. Wood (2016) The eBird/Clements checklist of birds of the world: Version 2016 http://www.birds.cornell.edu/clementschecklist/download, läst 2016-08-11
4. ^ [a b c d] Svensson, Lars; Peter J. Grant, Killian Mullarney, Dan Zetterström (2009). Fågelguiden: Europas och Medelhavsområdets fåglar i fält (andra upplagan). Stockholm: Bonnier Fakta. sid. 292. ISBN 978-91-7424-039-9
5. ^ Tarsiger.com Fynd av svarthakad sångare i Västpalearktis
6. ^ Moyle, R.G., M.J. Andersen, C.H. Oliveros, F. Steinheimer, and S. Reddy (2012), Phylogeny and Biogeography of the Core Babblers (Aves: Timaliidae), Syst. Biol. 61, 631-651.
7. ^ Dickinson, E.C., J.V. Remsen Jr. & L. Christidis (Eds). 2013-2014. The Howard & Moore Complete Checklist of the Birds of the World. 4th. Edition, Vol. 1, 2, Aves Press, Eastbourne, U.K.
8. ^ Jobling, J. A. (2016). Key to Scientific Names in Ornithology. Ur del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. & de Juana, E. (red.) (2016). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona. Hämtad från www.hbw.com.

Externa länkar

• Wikimedia Commons har media som rör svarthakad sångare.
  Bilder & media
• Wikispecies har information om Sylvia ruppeli.
  Artförteckning
• Bilder och filmer på Internet Bird Collection
• Läten på xeno-canto.org

Karaboğazlı ötleğen (Sylvia rueppelli), ötleğengiller (Sylvidae) familyasından bir ötleğen türüdür.

Özellikleri

Boyları 12.5-13.5 cm kadardır. Erkeğin başı ve boğazı siyahtır. Bu iki bölgeyi ayıran beyaz bir çizgi vardır. Gözler kırmızıdır. Dişilerde boğaz soluk renkte olup, baş siyahtan çok gridir. Arkalarında gri üzerine kahverengi bir iz vardır.

Bu küçük ötücü kuşlar kalın dikenli fundalarda bulunur. Çalılıklar üzerine yaptıkları yuvalarına 4-6 yumurta bırakırlar. Böcekçil kuşlardandırlar.

Dağılımları

Türkiye, Yunanistan ve komşu adalarda yavrularlar. Göçmendirler, kuzey doğu Afrika'da kışı geçirirler.

Sylvia ruppeli là một loài chim trong họ Sylviidae.^[2] Loài này sinh sản ở Hy Lạp, Thổ Nhĩ Kỳ và các hòn đảo lân cận. Đó là lòi di cư, trú đông ở vùng đông bắc Phi. Đây là một loài bay lang thang hiếm hoi đến Tây Âu.

Chú thích

Tham khảo

• Dữ liệu liên quan tới Sylvia rueppelli tại Wikispecies

Bài viết Bộ Sẻ này vẫn còn sơ khai. Bạn có thể giúp Wikipedia bằng cách mở rộng nội dung để bài được hoàn chỉnh hơn.

• x
• t
• s

• 1 Описание
• 2 Распространение
• 3 Примечания
• 4 Литература