Cestodaria

Tasiemce nieczłonowane, tasiemce niższe (Cestodaria) – podgromada tasiemców (Cestoda) obejmująca niewielką liczbę gatunków. Organizmy te mają budowę podobną do Eucestoda, jednak wykazują też wiele cech różniących. Pozbawione są układu pokarmowego. Wszystkie Cestodaria są nieczłonowane, czyli nie mają skoleksu i segmentacji. Kształt ich ciała jest liściasty, a rzadziej taśmowaty. Mają pojedynczy aparat rozrodczy, który jest hermafrodytyczny. Składa się on z wielu pęcherzyków jądrowych i dwupłatowego jajnika. Żółtniki są dobrze rozwinięte, a macica ma samodzielny otwór zewnętrzny. Posiadają także pochwę. Przewody płciowe męskie i żeńskie uchodzą u nich odrębnymi otworami. Są to pasożyty bytujące w jelicie lub jamie ciała ryb i wyjątkowo żółwi. Postać larwalna likofory posiada na końcu ciała 10 haków embrionalnych i u larwy tej występuje grupa silnie rozwiniętych gruczołów, których ujście znajduje się na przednim końcu ciała. Likofora nie odrzuca cerkomeru, lecz zachowuje go nawet w stadium dojrzałym.

Przykładowym przedstawicielem jest amfilina (Amphilina foliacea).

Systematyka

W Cestodaria wyróżniane są rzędy:

• Amphilinidea
• Gyrocotylidea

Przypisy

Bibliografia

1. Biologia. Multimedialna encyklopedia PWN Edycja 2.0. Wrocław: Warszawa : Wydawnictwo Naukowe PWN, 2008. ISBN 978-83-61492-24-5.
2. Czesław Jura: Bezkręgowce : podstawy morfologii funkcjonalnej, systematyki i filogenezy. Warszawa: Wydawnictwo Naukowe PWN, 2007. ISBN 978-83-01-14595-8.
3. Zoologia : bezkręgowce. T. 1. Red. nauk. Czesław Błaszak. Warszawa: Wydawnictwo Naukowe PWN, 2009. ISBN 978-83-01-16108-8.

Cestodarii (Cestodaria) este o subclasa mică (19 specii) de cestoidee platelminte hermafrodite mici sau de mărime mijlocie (3-38 cm), sub formă de frunză sau uneori alungite ca o panglică. Ca organizație amintesc trematodele. Scolexul este absent sau slab reprezentat. Corpul este constituit dintr-o singură bucată, deci nu este împărțit în proglote. Aparatul genital este, de asemenea, unic. Din ou iese o larvă caracteristică numită larvă licoforă, care este prevăzută cu 10 cârlige, ceea ce o deosebește clar de larva hexacantă. În interiorul larvei se găsește o mare masă de celule glandulare mari, a căror secreție dizolvă țesuturile diferitelor organe ale gazdei, în care larva pătrunde. Adulții parazitează în intestinul sau celomul (cavitatea corpului) peștilor, excepțional la reptile (chelonieni). Gazda intermediară este un nevertebrat. Subclasa Cestodari cuprinde două ordine: amfilinide și girocotile (girocotilide).

Morfologia externă

Cestodarii au o mărime mică sau mijlocie (3-38 cm), sub formă de frunză sau uneori alungite ca o panglică.

Corpul este unitar, nesegmentat (constituit dintr-o singură bucată) sau cu pliuri transversale, deci nu este împărțit în proglote.

Scolexul este absent sau slab reprezentat. Nu au organe de fixare.

Capătul anterior al corpului posedă fie o trompă glandulară retractilă, uneori foarte musculară asemănătoare cu cea de la rabdocoeli (la amfilinide) sau cu un organ adeziv (la girocotilide).

Organizația internă

Corpul este acoperit cu o cuticulă subțire la amfilinide și groasă la girocotilide.

Sub cuticulă amfilinidelor sunt prezintă 3 zone: zona fibrilară (cu fibrile musculare fine dispuse în toate sensurile), zona musculară (cu predominarea fibrelor longitudinale și transversale) și zona glandulară (cu celule glandulare mari a căror secreție, cu rol de protejare a animalului, ajunge la suprafața cuticulei).

Tegumentul girocotilidelor este lipsit de glande. Sub cuticulă au un strat musculos gros format din fibre transversale și longitudinale. Fibrele longitudinale se întind de la un capăt la altul, dând o mare contractilitate animalului.

Sistemul nervos la cestodari este constituit dintr-o comisură lată, situată în apropierea trompei sau organului adeziv, o pereche de nervi anteriori și o pereche de nervi laterali, care se întind până la capătul posterior al corpului, fiind uniți printr-o comisură inelară.

Sistemul excretor are forma unei rețele periferice de vase. Girocotilidele nu au protonefridii. Peretele intern al vaselor poartă cili vibratili.

Aparatul genital este unic și se aseamănă, în general, cu cel al monogenelor. La aparatul genital mascul lipsește punga cirului. Orificiul de pontă este separat de orificiul vaginal. Au 3 orificii genitale (pori genitali) separate și se deschid independent la exterior: mascul, femel (sau orificiul uterin) și orificiul copular (sau vaginal).

Ciclul vital

Adulții parazitează în celomul peștilor; gazda intermediară este un nevertebrat. Ciclul de dezvoltare se petrece în una sau două gazde intermediare.

Din ou iese o larvă caracteristică numită licofora sau larvă licoforă, care este prevăzută cu 10 cârlige, ceea ce o deosebește clar de larva hexacantă. Larvă licoforă prezintă epidermă ciliată, numeroase glande ventrale care se deschid la capătul anterior al corpului, comisură nervoasă (anterioară lată) și 5 perechi de cârlige situate la partea posterioară a corpului. În interiorul larvei se găsește o mare masă de celule glandulare mari, a căror secreție dizolvă țesuturile diferitelor organe ale gazdei, în care larva pătrunde.

Clasificare

• Ordinul amfilinide (Amphilinidea) forme lipsite de scolex și de ventuze, prevăzute doar cu o trompă, în fundul căreia se deschid canalele unor glande cefalice enorme. Sunt forme parazite în cavitatea generală la peștii ganoizi, rar la teleosteeni. Ex. Amphilina foliacea parazitează în cavitatea corpului sturionilor. Măsoară 3—6 cm lungime.
• Ordinul girocotile sau girocotilide (Gyrocotylidea) cestodari caracteristici prin scolexul lor, conformat ca o pâlnie uneori foarte lungă și printr-o ventuză foarte puternică (acetabulă), situată la extremitatea posterioară a animalului. Trăiesc endoparazitic mai ales în intestin, la specii de pești holocefali. Ex. Gyrocotyle și Gyrocotyloides cu specii parazite în intestinul peștilor holocefali

Ordinul Amphilinidea

Familia Amphilinidae Claus, 1879

Genul Amphilina Wagener, 1858

Amphilina foliacea (Rudolphi, 1819)

Amphilina japonica Goto & Ishii, 1936

Familia Schizochoeridae Poche, 1922

Genul Austramphilina Johnson, 1931

Austramphilina elongata Johnson, 1931

Genul Gephyrolina Poche, 1926

Gephyrolina paragonopora (Woodland, 1923)

Genul Gigantolina Poche, 1922

Gigantolina magna (Southwell, 1915)

Gigantolina raebareliensis Srivastav, Mathur & Rani, 1994

Genul Nesolecithus Poche, 1922

Nesolecithus africanus Dönges & Harder, 1966

Nesolecithus janickii Poche, 1922

Genul Schizochoerus Poche, 1922

Schizochoerus liguloides (Diesing, 1850)

Ordinul Gyrocotylidea

Familia Gyrocotylidae Benham, 1901

Genul Gyrocotyle Diesing, 1850

Gyrocotyle abyssicola van der Land & Templeman, 1968

Gyrocotyle confusa van der Land & Dienske, 1968

Gyrocotyle fimbriata Watson, 1911

Gyrocotyle major van der Land & Templeman, 1968

Gyrocotyle maxima MacDonagh, 1927

Gyrocotyle nigrosetosa Haswell, 1902

Gyrocotyle parvispinosa (Lynch, 1945) van der Land & Dienske, 1968

Gyrocotyle rugosa Diesing, 1850

Gyrocotyle urna (Wagener, 1852)

Genul Gyrocotyloides Fuhrmann, 1930

Gyrocotyloides nybelini Fuhrmann, 1931

Bibliografie

• Radu V. Gh. Zoologia nevertebratelor. Vol. I. Editura didactică și pedagogică. București 1972
• Firă Valeria, Năstăsescu Maria. Zoologia nevertebratelor. Editura Didactică și pedagogică, București, 1977
• Matic Z., Solomon L., Năstăsescu M., Suciu M., Pisică C., Tomescu N. Zoologia nevertebratelor, Editura Didactică și Pedagogică. București. 1983
• Skolka Marius. Zoologia nevertebratelor. Universitatea “Ovidius” Constanța. 2003
• Georgescu, D. Animale nevertebrate. Morfofizioloige. Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București, 1997.
• Richard C. Brusca, Gary J. Brusca. Invertebrates. 2003
• Edward E. Ruppert, Richard S. Fox, Robert D. Barnes. Invertebrate zoology: a functional evolutionary approach. 2003

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cestodari

Wikispecies conține informații legate de Cestodari