dcsimg

Merlucciidae ( Afrikaans )

provided by wikipedia AF

Die Stokvisse (Merlucciidae) is 'n vis-familie wat tot die orde Gadiformes behoort. Die Stokvis is 'n lid van hierdie familie, wat in totaal een genus met minstens 13 spesies bevat. Twee van die spesies kom aan die Suid-Afrikaanse kus voor. Dit is 'n visfamilie van groot kommersiële waarde.

Agtergrond

Die lywe van hierdie visse is lank en 'n V-vormige rif is bo-op die kop aanwesig. Twee dorsale vinne is teenwoordig. Die bekkenvin het 7 strale en die stertvin is onafhanklik van die dorsale en anale vinne geplaas. Hierdie eetbare visse word op die kontinentale bank aangetref.

Genus

Die volgende genus en gepaardgaande spesies kom aan die Suid-Afrikaanse kus voor:

  • Merluccius

Sien ook

Bron

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia skrywers en redakteurs
original
visit source
partner site
wikipedia AF

Merlucciidae: Brief Summary ( Afrikaans )

provided by wikipedia AF

Die Stokvisse (Merlucciidae) is 'n vis-familie wat tot die orde Gadiformes behoort. Die Stokvis is 'n lid van hierdie familie, wat in totaal een genus met minstens 13 spesies bevat. Twee van die spesies kom aan die Suid-Afrikaanse kus voor. Dit is 'n visfamilie van groot kommersiële waarde.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia skrywers en redakteurs
original
visit source
partner site
wikipedia AF

Merlucciidae ( Breton )

provided by wikipedia BR


Merlucciidae a zo ur c'herentiad e rummatadur ar pesked, ennañ ar merluz ha pesked kar dezhañ.

Genadoù

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors
original
visit source
partner site
wikipedia BR

Merlucciidae: Brief Summary ( Breton )

provided by wikipedia BR


Merlucciidae a zo ur c'herentiad e rummatadur ar pesked, ennañ ar merluz ha pesked kar dezhañ.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors
original
visit source
partner site
wikipedia BR

Merlúccid ( Catalan; Valencian )

provided by wikipedia CA
 src=
Merluccius productus (il·lustració del 1906)
 src=
Merlúccids assecant-se a Corea
 src=
Il·lustració de Steindachneria argentea publicada el 1896.

Els merlúccids (Merlucciidae) constitueixen una família de peixos osteïctis i marins pertanyent a l'ordre dels gadiformes,[3] la qual inclou els lluços.

Etimologia

Del llatí mare, maris (mar) + lucius (lluç de riu).[4]

Morfologia

  • Presenten el cos allargat i comprimit a la regió caudal.
  • Tenen dues aletes dorsals (la primera curta i triangular, la segona allargada i lleugerament escotada), llevat del gènere Lyconodes que només en té una.
  • Una sola aleta anal també llarga i escotada.
  • Totes les aletes presenten radis tous.
  • Aleta pelviana amb 7-10 radis.
  • Entre els ulls apareix una fosseta triangular.
  • La boca, grossa i en posició terminal, disposa d'unes dents punxegudes.
  • Les escates són petites.[5][1][6]

Reproducció

Té lloc durant tot l'any i els ous són pelàgics.[6]

Alimentació

Els exemplars adults mengen altres peixos i els juvenils krill.[6]

Hàbitat

Són peixos batipelàgics i demersals que viuen a alta mar i a les aigües de la plataforma continental i a les capes superiors del talús continental des dels 50 fins als 1.000 m de fondària.[1][6]

Distribució geogràfica

Viuen a les regions tropicals, subtropicals i temperades dels oceans Pacífic oriental, Atlàntic i a les costes de Tasmània i Nova Zelanda.[1][6]

Costums

Són gregaris, formen moles grans i denses, realitzen migracions i els juvenils tendeixen a trobar-se més a prop de la costa que els adults.[6]

Importància pesquera

Algunes espècies d'aquesta família són pescades a nivell comercial (principalment, a l'Atlàntic), com ara el hoki (Macruronus novaezelandiae), el lluç europeu (Merluccius merluccius), etc.[6]

Gèneres i Espècies

Referències

  1. 1,0 1,1 1,2 1,3 FishBase (anglès)
  2. Berg, L.S., 1958. System der rezenten und fossilen Fischartigen und Fische. VEB Verlag der Wissenschaften, Berlín.
  3. The Taxonomicon (anglès)
  4. Romero, P., 2002. An etymological dictionary of taxonomy. Madrid.
  5. Mas Ferrà, Xavier i Canyelles Ferrà, Xavier: Peixos de les Illes Balears. Editorial Moll, Palma, maig del 2000. Manuals d'Introducció a la Naturalesa, 13. ISBN 84-273-6013-4. Plana 97.
  6. 6,0 6,1 6,2 6,3 6,4 6,5 6,6 Marine Species Identification Portal (anglès)
  7. Gilchrist J. D. F. 1922. Deep-sea fishes procured by the S.S. "Pickle" (Part I). Rep. Fish. Mar. Biol. Surv. Union So. Afr. Rep. 2 (art. 3). 41-79.
  8. Günther A., 1887. Report on the deep-sea fishes collected by H. M. S. Challenger during the years 1873-1876. Rep. Sci. Res. Voy. H.M.S. Challenger v. 22 (pt 57). i-lxv + 1-268.
  9. Holt, E. W. L. & L. W. Byrne. 1906. On a new species of Lyconus from the north-east Atlantic. Annals and Magazine of Natural History (Series 7) v. 18 (núm. 108): 423-426.
  10. «Merlúccid». Catalogue of Life. (anglès) (anglès)
  11. Günther A., 1873. Pisces. Zool. Rec. for 1871. 89-112.
  12. Davies, D. H., 1950. A new species of *Macruronus* from South Africa. Ann. Mag. Nat. Hist. (Ser. 12) v. 3 (núm. 30), p. 512-515
  13. Howes, G. J., 1991. Anatomy, phylogeny and taxonomy of the gadoid fish genus Macruronus Günther, 1873, with a revised hypothesis of gadoid phylogeny. Bull. Br. Mus. (Nat. Hist.) Zool. v. 57 (núm. 1), p. 77-110
  14. Animal Diversity Web (anglès)
  15. Maul, G. E. 1951. Monografia dos peixes do Museu Municipal do Funchal. Famílias Macrouridae e Merlucciidae. Boletim do Museu Municipal do Funchal Núm. 5 (art. 12): 5-55.
  16. Aguayo, M.H., 1974. Estudio de la edad y el crecimiento de la merluza de cola (Macruronus magellanicus, Lonnberg, 1907). Bol. Cien. Inst. Fom. Pesq. (Xile) 19:1-17.
  17. Chesheva, Z.A., 1996. The determination of the age and the estimation of the growth rate for the Magellan hake Macruronus magellanicus of the South-West Atlantic. J. Ichthyol. 36(1):51-55.
  18. Bruce, B.D., 1988. Larval development of blue grenadier, Macruronus novaezelandiae (Hector), in Tasmanian waters. Fish. Bull. 86:119-128.
  19. Bulman, C.M. i S.J.M. Blaber, 1986. Feeding ecology of Macruronus novaezelandiae (Hector) (Teleostei: Merlucciidae) in south-eastern Australia. Aust. J. Mar. Freshwat. Res. 37:621-639.
  20. Gunn, J.S., B.D. Bruce, D.M. Furlani, R.E. Thresher i S.J.M. Blaber, 1989. Timing and location of spawning of blue grenadier, Macruronus novaezelandiae (Teleostei: Merlucciidae), in Australian coastal waters. Aust. J. Mar. Freshwat. Res. 40(1):97-112.
  21. Horn, P.L i K.J. Sullivan, 1996. Validated aging methodology using otoliths, and growth parameters for hoki (Macruronus novaezelandiae) in New Zealand waters. N.Z. J. Mar. Freshwat. Res. 30:161-174.
  22. Kenchington, T.J. i O. Augustine, 1987. Age and growth of blue grenadier, Macruronus novaezelandiae (Hector), in south-eastern Australian waters. Aust. J. Mar. Freshwat. Res. 38(5):625-646.
  23. Kuo, C.-L. i S. Tanaka, 1984. Time of ring formation of otolith and growth curve of hoki Macruronus novaezelandiae (Hector) in waters around New Zealand. Bull. Japan. Soc. Sci. Fish. 50(10):1627-1633.
  24. Milton, D.A. i J.B. Shaklee, 1987. Biochemical genetics and population structure of blue grenadier, Macruronus novaezelandiae (Hector) (Pisces: Merluciidae), from Australian waters. Aust. J. Mar. Freshwat. Res. 38(6):727-742.
  25. Murdoch, R.C., 1990. Diet of hoki larvae (Macruronus novaezelandiae) off Westland, New Zealand. N.Z. J. Mar. Freshwat. Res. 24(4):519-527.
  26. Smith, A.D.M., 1994. Blue grenadier, Macruronus novaezelandiae. p. 137-148. A R.D.J. Tilzey (ed.) The South East Fishery: a scientific review with particular reference to quota management. Bureau of Resource Sciences, Australian Government Print Service, Canberra, Austràlia. 360 p.
  27. Thresher, R.E., B.D. Bruce, D.M. Furlani i J.S. Gunn, 1988. Distribution, advection and growth of larvae of the southern temperate gadoid, Macruronus novaezelandiae (Teleostei: Merlucciidae), in Australian coastal waters. Fish. Bull. 87:29-48.
  28. Punt, A. E., Smith, D. C. i R. B. Thomson, M. Haddon, X. He, i J. M. Lyle, 2001. Stock assessment of the blue grenadier *Macruronus novaezelandiae* resource off south-eastern Australia. Mar. Freshwater Res. v. 52 (núm. 4), p. 701-717.
  29. Rafinesque C. S., 1810. Caratteri di alcuni nuovi generi e nuove specie di animali e piante della sicilia, con varie osservazioni sopra i medisimi. (Part 1 involves fishes, pp. [i-iv] 3-69 [70 blank], Part 2 with slightly different title, pp. ia-iva + 71-105 -106 blank-). Caratteri.
  30. Rohr, B.A. i Gutherz, E.J., 1977. Biology of offshore hake, Merluccius albidus, in the gulf of Mexico. Fish. Bull. 75(1):147-158.
  31. Mathews, C.P., 1975. Some observations on the ecology and population dynamics of Merluccius angustimanus in the south Gulf of California. J. Fish Biol. 7:83-94.
  32. Colman, J.A. i M. Vignaux, 1992. Assessment of New Zealand hake (Merluccius australis) stocks for the 1992-93 fishing year. Draft N.Z. Fish. Assess. Res. Doc.
  33. Colman, J.A., M. Stocker i E. Pikitch, 1991. Assessment of hake (Merluccius australis) stocks for the 1991-92 fishing year. N.Z. Fish. Assess. Res. Doc. 91/14. 29 p.
  34. Dunn, A., 2004. Stock assessment of hake (Merluccius australis) for the 2003-2004 fishing year. New Zealand Fish. Assess. Rep. 2004/34, 62 p.
  35. Dunn, A., P.L. Horn, P.L. Cordue i T.H. Kendrick, 2000. Stock assessment of hake (Merluccius australis) for the 1999-2000 fishing year. New Zealand Fish. Assess. Rep. 2000/50, 50 p.
  36. Horn, P., 1997. An ageing methodology, growth parameters and estimates of mortality for hake (Merluccius australis) from around South Island, New Zealand. Mar. Fresh. Res. 48:201-209.
  37. Horn, P.L., 1998. The stock affinity of hake (Merluccius australis) from Puysegur Bank, and catch-at-age data and revised productivity parameters for hake stocks HAK 1, 4, and 7. New Zealand Fish. Assess. Res. Doc. 98/34. 18 p. (Unpubl. Rep., NIWA Library, Wellington).
  38. Payá, I., 1992. The diet of Patagonian hake Merluccius australis polylepis and its daily ration of Patagonian grenadier Macrouronus magellanicus. p. 753-760. A A.I.L. Payne, K.H. Brink, K.H. Mann i R. Hilborn (eds.) Benguela trophic functioning. S. Afr. J. Mar. Sci. 12.
  39. Bowman, R.E., 1984. Food of silver hake, Merluccius bilinearis. Fish. Bull. 82(1):21-35.
  40. Mari, A. i R. Domínguez, 1979. Distribución, edad y crecimiento de la merluza plateada (Merluccius bilinearis) en la plataforma de Nueva Escocia. Rev. Cub. Inv. Pesq. 4:78-106.
  41. Morse, W.W., D.L. Johnson, P.L. Berrien i S.J. Wilk, 1999. Silver hake, Merluccius bilinearis, life history and habitat characteristics. NOAA Tech. Memo. NMFS-NE-135, 42 p.
  42. Botha, L., 1971 Growth i otolith morphology of the cape hake Merluccius capensis Cast. and Merluccius paradoxus Franca. Invest. Rep. Div. Fish. Invest. Rep. (97):32 p.
  43. Botha, L., 1970. The growth of the cape hake Merluccius capensis. Invest. Rep. Div. Sea Fish. S. Afr. 82:1-9.
  44. Grant, W.S., I.I. Becker i R.W. Leslie, 1988. Evolutionary divergence between sympatric species of Southern African hakes, Merluccius capensis and Merluccius paradoxus. I. Electrophoretic analysis of proteins. Heredity 61:13-20.
  45. Kono, H., 1980. Age and growth of the Cape hakes, Merluccius capensis and Merluccius productus on the Agulhas Bank and adjacent slopes. Colln. Scient. Pap. Int. Commn. SE Atl. Fish. (Part II) 7:175-209.
  46. Lleonart, J. i B. Morales, 1985 Revisión de los datos de edad y crecimiento de Merluccius capensis en la división 1.5 de ICSEAF. p. 1081-1098. A Simp. Int. Afl. O Afr., Inst. Inv. Pesq., Barcelona, 1985, V. II.
  47. Lleonart, J., B.Y.O. Morales-Nin i P. Sánchez, 1981. Crecimiento de Merluccius capensis (División 1.5) de 1977 a 1980: comparación de distintos métodos de estimación de parámetros. Coll scient. Pap. int. Commn SE. Atl. Fish. 8(2): 131-139.
  48. Macpherson, E., 1975. Algunos datos biológicos sobre Merluccius capensis. Colln. Sci. Pap. int. Commn. SE Atl. Fish. 2:77-85.
  49. Morales-Nin, B.Y.O., 1991. Growth of cape hake Merluccius capensis off Namibia determined by means of length frequency analysis and age/length data. S. Afr. J. Mar. Sci. 10:53-60.
  50. Pillar, S.C. i I.S. Wilkinson, 1995. The diet of cape hake Merluccius capensis on the south coast of South Africa. S. Afr. J. Mar. Sci. 15:225-239.
  51. Prenski, L., 1978. Studies on hake, Merluccius capensis, in ICSEAF Divisions 1.4 and 1.5 in 1977. Colln scient. Pap. int. Commn SE. Atl. Fish. 12(2): 143-148.
  52. Sánchez, P. i P. Martin, 1985. Determinación del crecimiento de Merluccius capensis y Genypterus capensis aplicando un método basado en la composición por tallas. Colln scient. Pap. int. Commn SE. Atl. Fish. 12(2):143-148.
  53. «Merlúccid». Catalogue of Life. (anglès) (anglès)
  54. Aguayo, M., 1971. Determinación de la edad en la merluza (Merluccius gayi Guichenot 1848) mediante la lectura de otolitos. Inst. Fom. Pesq. Bol. Cientif. (16):1-49.
  55. Misu, H. i S. Hamasaki, 1971. Age and growth of Peruvian hake, Merluccius gayi (Guichenot). Bull. Sehai. Reg. Fish. Res. Lab. (41):93-105.
  56. Saetersdal, G. i L. Villegas, 1968. Estudio del tamaño, crecimiento y madurez de la merluza (Merluccius gayi) en aquas chilenas. Publ. Inst. Fom. Pesq. (34):52 p.
  57. Balbontin, F. i W. Fischer, 1981. Ciclo sexual y fecundidad de la merluza, Merluccius gayi gayi, en la costa de Chile. Rev. Biol. Mar. 17:285-334.
  58. Ballón, M., 2005. Comparative analysis of the community structure and trophic relations of the Peruvian hake Merluccius gayi peruanus and its by-catch of the years 1985 and 2001. MSc Thesis in International Studies in Aquatic Tropical Ecology. Universitat de Bremen, Alemanya.
  59. Dioses, T., 1984. Edad y crecimiento de la merluza Merluccius gayi peruanus. Anales I Congreso Nacional de Biología Pesquera. Trujillo - Perú.
  60. Fuentes, H., E. Antonietti i P. Muck, 1989. Alimentación de la merluza (Merluccius gayi peruanus) de la zona de Paita. Memorias del Simposio Internacional de los Recursos Vivos y las Pesquerías en el Pacífico Sudeste Viña del Mar, 9-13 Mayo 1988. Comisión Permanente del Pacífico Sur (CPPS), Rev. Pacífico Sur (Número Especial).
  61. Garcia, A.C.V., 1974. Contenido estomacal de la Merluza Merluccius gayi peruanus Ginsburg 1954, de la zona Isla Lobos de Tierra - Pacasmayo (06°30, - 07° 30, L. S.), Invierno - Primavera, 1973. Universidad Nacional de Trujillo, Programa de Ciencias Biólogicas, 28 p.
  62. World Register of Marine Species (anglès)
  63. Bezzi, S., G. Canete, M. Perez, M. Renzi i H. Lassen, 1994. Report of the INIDEP working group on assessment of hake (Merluccius hubbsi) north of 48° S (Southwest Atlantic Ocean). INIDEP Documento Científico 3.
  64. Ehrlich, M.D., 1998. The early life history of the hake Merluccius hubbsi Marini, 1933 in the Argentine Sea for understanding its recruitment and population structure. Universidad de Buenos Aires, Argentina. 318 p. Ph.D. dissertation.
  65. Rojo, A. i J. Silvosa, 1969. Estudio biológico de la merluza (Merluccius hubbsi) del sector patagonico. FAO Argentino-Proyecto de Desarrollo Pesquero Publicación (18):40 p.
  66. Linnaeus, C. 1758. Systema Naturae, Ed. X. (Systema naturae per regna tria naturae, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata.) Holmiae. Systema Nat. ed. 10 v. 1: i-ii + 1-824.
  67. Alegría-Hernández, V. i S. Juki, 1988. Stock-recruitment relationship for the hake Merluccius merluccius from the Open Middle Adriat-Jabuka Pit. FAO Fish. Rep. 394:137-141.
  68. Andaloro, F., P. Arena i S.G. Prestipino, 1985. Contribution to the knowledge of the age, growth and feeding of hake Merluccius merluccius (L., 1758) in the Sicilian Channel. FAO Fish. Rep. 336:93-97.
  69. Bouaziz, A., 1992. Le merlu (Merluccius merluccius mediterraneus, Cadenat, 1950) de la baie de Bou-Ismail: biologie et écologie. ISMAL (Alger). 85 p. Thèse de Magister en océanographie biologique.
  70. Bouhlel, M., 1975. Contribution à l'étude biologique et dynamique du merlu Merluccius merluccius mediterraneus (L. 1758) du golfe de Tunis. Thèse 3ème cycle de biologie marine, Université de Tunis, Faculté des sciences, 177 p.
  71. Carpentiere, P., F. Colloca, P. Gentiloni, A. Bellusciio i G.D. Ardizzone, 2000. Trophic ecology of Merluccius merluccius (Linnaeus, 1758) in the Central Tyrrhenian sea. Biol. Mar. Mediterr. 7(1):798-801.
  72. Carpentieri, P., F. Colloca, M. Cardinale, A. Belluscio i G.D. Ardizzone, 2005. Feeding habits of European hake (Merluccius merluccius) in the central Mediterranean Sea. Fish. Bull. 103:411-416.
  73. Cartes, J.E., J. rey, D. Lloris i L. Gil de Sola, 2004. Influence of environmental variables on the feeding and diet of European hake (Merluccius merluccius) on the Mediterranean Iberian coasts. J. Mar. Biol. Assoc. U.K. 84(4):831-835.
  74. Casey, J. i J. Periero, 1995. European hake (Merluccius merluccius) in the north-east Atlantic. p. 125-147. A J. Alheit i T. J. Pitcher (eds.) Hake: Biology, fisheries and markets. Chapaman & Hall, Londres. 478 p.
  75. Du Buit, M.H., 1996. Diet of hake (Merluccius merluccius) in the Celtic Sea. Fish. Res. 28:381-394.
  76. Figueras, A., 1967. Age and growth of hake (Merluccius merluccius L.) from the Western Mediterranean (Costa Brava, north of Spain). Proc. Gen. Fish. Counc. Médit. 8:161-171.
  77. Ghirardelli, E., 1959. Contribution à la connaissance de la biologie du merlu (Merluccius merluccius L.) en Moyenne Adriatique. Proc. Gen. Fish. counc. Médit. 5(69):489-494.
  78. Guichet, R., 1995. The diet of European hake (Merluccius merluccius) in the northen part of the bay of Biscay. ICES J. Mar. Sci. 52:21-31.
  79. Oliver, P., M. Gaza i A. Morillas, 1990. Crecimiento de Merluccius merluccius L. de las Islas Baleares mediante analisis de la progresión modal. II Jornades del Medi Ambient de les Balears:175-176.
  80. Papaconstantinou, C. i E. Caragitsou, 1987. The food of hake (Merluccius merluccius) in Greek Seas. Vie Milieu 37(2): 77-83.
  81. Papaconstantinou, C. i K.I. Stergiou, 1995. Biology and fisheries of eastern Mediterranean hake (Merluccius merluccius). p. 149-180. A J. Alheit i T. J. Pitcher (eds.) Hake: Biology, fisheries and markets. Chapman & Hall, Londres, 478 p.
  82. Papaconstantinou, C. i K.I. Stergiou, 1995. Biology and fisheries of hake, Merluccius merluccius L. 1758, in the eastern Mediterranean. p. 149-180. A J. Alheit i T.J. Pitcher (eds.) Hake, fisheries products and markets. Fish and Fisheries Series 15. Chapman and Hall, Londres.
  83. Papaconstantinou, C., E. Caragitsou i T. Panos, 1985 Preliminary utilization of trawl survey data for the hake (Merluccius merluccius) population dynamics from the Western Greek waters. FAO Fish. Rep. (345):87-92.
  84. Perez, N. i F.J. Pereiro, 1985. First data on sexual maturation and sex-ratio of hake (Merluccius merluccius L.) from ICES divisions VIIIc and IXa. ICES C.M. 1981/G:37.
  85. Zupanovic, S., 1968. Study of the hake (Merluccius merluccius L.) biology and population dynamics in the central Adriatic. Cons. Gen. Pêches Médit. Stud. Rev. (32):24 p.
  86. Botha, L., 1980 The biology of the cape hakes Merluccius capensis Cast. and Merluccius paradoxus Franca in the Cape of Good Hope area. Thesis presented for the Degree of Doctor of Philosophy, University of Stellenbosch, Ciutat del Cap, Sud-àfrica. 56 p.
  87. Dias, M.L. i M.F. Morais da Cunha, 1986. The Portuguese fishery in the Southeast Atlantic (1982-1983) and biological studies on hakes Merluccius capensis and Merluccius paradoxus. Collect. Sci. Pap. ICSEAF/Recl. Doc. Sci. CIPASE/colecc. Doc. Cient. CIPASO 37-87.
  88. Punt, A.E., R.W. Leslie i S.E. du Plessis, 1992. Estimation of the annual consumption of food by Cape hake Merluccius capensis and Merluccius paradoxus off the South African west coast. S. Afr. J. Mar. Sci. 12:611-634.
  89. Lloris, D. & J. Matallanas. 2003. Description of a new species of hake: Merluccius patagonicus sp. nov. (Gadiformes: Merlucciidae) from the waters of Argentina. Scientia Marina v. 67 (núm. 3): 323-326.
  90. Lloris, D. i J. Matallanas, 2003. Description of a new species of hake: Merluccius patagonicus sp. Nov. (Gadiformes: Merlucciidae) from the waters of Argentina. Sci. Mar. 67(3):323-326.
  91. «Merlúccid». Catalogue of Life. (anglès) (anglès)
  92. Bailey, K.M., 1982. The early life history of the Pacific hake, Merluccius productus. Fish. Bull. 80:589-598.
  93. Dark, T., 1975. Age and growth of Pacific hake, Merluccius productus. Fish. Bull. 73(2):336-355.
  94. Ehrich, S., F. Mombeck i G. Speiser, 1980. Investigations on the Pacific hake stock (Merluccius productus) in the Northeast Pacific. Arch. Fischereiwiss. 30:17-38.
  95. Ermakov, Y.K., 1982. Populations of Pacific hake, Merluccius productus (Merluccidae), and the boundaries of distribution. J. Ichthyol. 22(5):153-156.
  96. Livingston, P.A. i M.S. Alton, 1982. Stomach contents of Pacific whiting, Merluccius productus, off Washington and Oregon, April-July 1967. NOAA Tech. Memo. NMFS F/NWC 32:29 p.
  97. MacGregor, J.S., 1966. Fecundity of the Pacific hake, Merluccius productus (Ayres). Calif. Fish Game 52(2):111-116.
  98. McFarlane, G.A. i R.J. Beamish, 1986. Biology and fishery of Pacific hake (Merluccius productus) in the Strait of Georgia. Mar. Fish. Rev. 47:23-34.
  99. Rexstad, E.A. i E.K. Pikitch, 1986. Stomach contents and food consumption estimates of Pacific hake, Merluccius productus. Fish. Bull. 84(4):947-956.
  100. Martos, A.R. i L.F. Peralta, 1995. Biology and fisheries of north-west African hakes (Merluccius merluccius, Merluccius senegalensis and Merluccius polli). p. 89-124. A J. Alheit i T.J. Pitcher (eds.) Hake: Biology, fisheries and markets. Chapman & Hall, Londres (Regne Unit). 478 p.
  101. ITIS (anglès)
  102. Matallanas, J. & D. Lloris. 2006. Description of Merluccius tasmanicus sp nov. and redescription of Merluccius australis (Pisces: Merluciidae). J. Mar. Biol. Assoc. U. K. v. 86: 193-199.
  103. Matallanas, J. i D. Lloris, 2006. Description of Merluccius tasmanicus sp nov. and redescription of Merluccius australis (Pisces: Merluciidae). J. Mar. Biol. Assoc. U. K., 86:193-199.
  104. Agassiz A. 1888. Three cruises of the United States coast and geodetic survey steamer "Blake." (Chapter xv. Sketches of the characteristic deep-sea types.--Fishes, pp. 21-36, figs. 195-224 is by Goode & Bean). Bull. Mus. Comp. Zool. v. 15 (in 2 vols.). i-xxii + 1-314 and 1-220.
  105. ITIS (anglès)
  106. Goode, G. B. & T. H. Bean. 1896. Oceanic ichthyology, a treatise on the deep-sea and pelagic fishes of the world, based chiefly upon the collections made by the steamers Blake, Albatross, and Fish Hawk in the northwestern Atlantic, with an atlas containing 417 figures. Spec. Bull. U. S. Natl. Museum Núm. 2: Text: i-xxxv + 1-26 + 1-553, Atlas: i-xxiii, 1-26, 123 pls.
  107. UNEP-WCMC Species Database (anglès)
  108. BioLib (anglès)


Bibliografia

  • Cohen, D.M., 1986. Merlucciidae. p. 324-326. A M.M. Smith i P.C. Heemstra (eds.) Smiths' sea fishes. Springer-Verlag, Berlín.
  • Eschmeyer, William N.: Genera of Recent Fishes. California Academy of Sciences. San Francisco (Califòrnia, Estats Units). iii + 697. ISBN 0-940228-23-8. 1990.
  • Eschmeyer, William N., ed. 1998. Catalog of Fishes. Special Publication of the Center for Biodiversity Research and Information, núm. 1, vol. 1-3. California Academy of Sciences. San Francisco (Califòrnia, Estats Units). 2905. ISBN 0-940228-47-5.
  • Helfman, G., B. Collette i D. Facey: The diversity of fishes. Blackwell Science, Malden, Massachusetts (Estats Units), 1997.
  • Inada, T., 1995. Merlucciidae. Merluzas. p. 1272-1274. A W. Fischer, F. Krupp, W. Schneider, C. Sommer, K.E. Carpenter i V. Niem (eds.) Guia FAO para Identification de Especies para los Fines de la Pesca. Pacifico Centro-Oriental. 3 Vols. FAO, Roma, Itàlia.
  • Lloris, D.; Matallanas, J. i Oliver, P.: Hakes of the world (Family Merlucciidae). An annotated and illustrated catalogue of hake species known to date. FAO Catalogue for Fishery Purposes. Núm. 2. FAO, Roma, 2005.
  • Maul, G. E., 1951. Monografia dos peixes do Museu Municipal do Funchal. Famílias Macrouridae e Merlucciidae. Bol. Mus. Munic. Funchal Núm. 5 (art. 12), p. 5-55.
  • Maurin, C., 1990. Merlucciidae. p. 532-539. A J.C. Quero, J.C. Hureau, C. Karrer, A. Post i L. Saldanha (eds.) Check-list of the fishes of the eastern tropical Atlantic (CLOFETA). JNICT, Lisboa; SEI, París; i UNESCO, París. Vol. 2.
  • Moyle, P. i J. Cech.: Fishes: An Introduction to Ichthyology, 4a edició, Upper Saddle River (Nova Jersey, Estats Units): Prentice-Hall (2000).
  • Nelson, J.S. 2006: Fishes of the world. Quarta edició. John Wiley & Sons, Inc. Hoboken, Nova Jersey, Estats Units. 601 p. (PDF).
  • Svetovidov, A.N., 1979. Merlucciidae. p. 300-302. A J.C. Hureau i Th. Monod (eds.) Check-list of the fishes of the north-eastern Atlantic and of the Mediterranean (CLOFNAM). UNESCO, París. Vol. 1.
  • Svetovidov, A.N., 1986. Merlucciidae. p. 677-679. A P.J.P. Whitehead, M.-L. Bauchot, J.-C. Hureau, J. Nielsen i E. Tortonese (eds.) Fishes of the north-eastern Atlantic and the Mediterranean. UNESCO, París. Vol. 2.
  • Trunov, I. A., 2001. New data on the fishes of the families Merlucciidae and Macrouridae from the southeastern Atlantic Ocean. Voprosy Ikhtiol. v. 41 (núm. 1), p. 23-29.
  • Wheeler, A.: The World Encyclopedia of Fishes, 2a edició, Londres: Macdonald. Any 1985.


Enllaços externs

En altres projectes de Wikimedia:
Commons
Commons (Galeria)
Commons
Commons (Categoria) Modifica l'enllaç a Wikidata
Viquiespècies
Viquiespècies
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autors i editors de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia CA

Merlúccid: Brief Summary ( Catalan; Valencian )

provided by wikipedia CA
 src= Merluccius productus (il·lustració del 1906)  src= Lluç europeu (Merluccius merluccius)  src= Steindachneria argentea del golf de Mèxic  src= Merluccius hubbsi  src= Merluccius productus  src= Merlúccids assecant-se a Corea  src= Lluços europeus (Merluccius merluccius)  src= Il·lustració de Steindachneria argentea publicada el 1896.

Els merlúccids (Merlucciidae) constitueixen una família de peixos osteïctis i marins pertanyent a l'ordre dels gadiformes, la qual inclou els lluços.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autors i editors de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia CA

Seehechte ( German )

provided by wikipedia DE

Die Seehechte (Merluccius), auch Hechtdorsche genannt, sind eine Gattung und Familie in der Ordnung der Dorschartigen (Gadiformes). Seehechte werden als Speisefische gefangen.

Merkmale

Die Körperform ist schlank, der Kopf auffallend spitz. Die erste Rückenflosse ist kurz, während die zweite Rückenflosse und die Afterflosse lang sind. Die zweite Rückenflosse und die Afterflosse sind durch eine Einbuchtung in zwei Abschnitte geteilt. Charakteristisch für Seehechte ist die schwarze Farbe ihrer Mund- und Kiemenhöhle und der Zunge; sie werden bis zu 1,30 m lang. Die Körperfarbe ist silbrig-grau. Im Gegensatz zu ihren Verwandten aus der Familie der Dorsche haben Seehechte keine Kinnbartel. Das Maul ist groß und endständig und mit langen Fangzähnen besetzt. Das Gaumenbein ist unbezahnt, das Pflugscharbein bezahnt. Pylorusschläuche fehlen.

Lebensräume

Seehechte leben in weiten Teilen des Atlantiks. Merluccius merluccius ist vor allem im Südatlantik und fast im gesamten Mittelmeer anzutreffen; seltener in der Nordsee. Des Weiteren sind Seehechte im Süd-Pazifik (Merluccius gayi), vor den Küsten Südafrikas (Merluccius capensis), vor der Küste Nordamerikas (Merluccius bilinearis) und vor der Küste Argentiniens und Uruguays (Merluccius hubbsi) anzutreffen. Der Schwarze Seehecht der antarktischen Meere ist jedoch nicht mit den Seehechten verwandt.

Ernährung

Seehechte sind Fischfresser, die sich hauptsächlich von Heringen, Makrelen, Sprotten und Sardinen ernähren.

Systematik

Es gibt 15 Arten:

 src=
Merluccius bilinearis
 src=
Merluccius gayi gayi

Folgen der Befischung

Als Speisefische werden Seehechte auch durch den kommerziellen Fischfang befischt. In den dabei eingesetzten Netzen verheddern sich auch andere Tiere, unter anderem Delfine. Für den Tod von über 1.000 Delfinen vor der Französischen Küste während des ersten Quartals 2019 werden die beim Seehechtfang eingesetzten Netze als Ursache gesehen.[1]

Literatur

  • Joseph S. Nelson, Terry C. Grande, Mark V. H. Wilson: Fishes of the World. Wiley, Hoboken, New Jersey, 2016, ISBN 978-1118342336.
  • D. Lloris, J. Matallanas, P. Oliver: Hakes of the world (Family Merlucciidae). An annotated and illustrated catalogue of hake species known to date. FAO Catalogue for Fishery Purposes. No. 2. FAO Rom 2005. (PDF)

Einzelnachweise

  1. In Frankreich treiben massenhaft verstümmelte Delfine an. Abgerufen am 8. April 2019.
 title=
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia DE

Seehechte: Brief Summary ( German )

provided by wikipedia DE

Die Seehechte (Merluccius), auch Hechtdorsche genannt, sind eine Gattung und Familie in der Ordnung der Dorschartigen (Gadiformes). Seehechte werden als Speisefische gefangen.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia DE

Мерлуза сымалдуулар ( Kirghiz; Kyrgyz )

provided by wikipedia emerging languages
 src=
Европа мерлузасы (Merluccius merluccius).

Мерлуза сымалдуулар (лат. Merlucciidae) — деңиз балыктарынын бир тукуму, булардын кыйла түрлөрү жана уруулары бар: Аргентина мерлузасы (лат. Merluccius hubbsi), Европа мерлузасы (M. merluccius), Кап мерлузасы (M. capensis), Жаңы Зеландия мерлузасы (M. australis), Тынч океан мерлузасы (M. productus), Чили мерлузасы (M. gayi), мерлузалар (уруу) (Merluccius) кирет.

Колдонулган адабияттар

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia жазуучу жана редактор

Мерлуза сымалдуулар: Brief Summary ( Kirghiz; Kyrgyz )

provided by wikipedia emerging languages
 src= Европа мерлузасы (Merluccius merluccius).

Мерлуза сымалдуулар (лат. Merlucciidae) — деңиз балыктарынын бир тукуму, булардын кыйла түрлөрү жана уруулары бар: Аргентина мерлузасы (лат. Merluccius hubbsi), Европа мерлузасы (M. merluccius), Кап мерлузасы (M. capensis), Жаңы Зеландия мерлузасы (M. australis), Тынч океан мерлузасы (M. productus), Чили мерлузасы (M. gayi), мерлузалар (уруу) (Merluccius) кирет.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia жазуучу жана редактор

Merlucciidae

provided by wikipedia EN

The Merlucciidae, commonly called merluccid hakes /mərˈlɪd/,[1][2] are a family of cod-like fish, including most hakes.[3] They are native to cold water in the Atlantic and Pacific Oceans, and typically are found at depths greater than 50 m (160 ft) in subtropical, temperate, sub-Arctic or sub-Antarctic regions.

The best known species are in the genera Macruronus and Merluccius. These predatory fish are up to 1.55 m (5 ft 1 in) in length, though most only reach about half that length, inhabiting the waters of the continental shelf and upper continental slope, where they feed on small fish such as lanternfishes. Several species are important commercial fish, for example the blue grenadier (Macruronus novaezelandiae) that is fished in the southwest Pacific and the North Pacific hake (Merluccius productus) that is fished off western North America.

The taxonomy of the Merluccidae is not settled, with some authorities raising two or three subfamilies, the Merluccinae, Macruroninae,[4] and Steindachneriinae, while other authorities raise the latter two into their own families, the Macruronidae and the monotypic Steindachneriidae.[5]

This would mean the genera would be arranged as:[5]

  • Steindachneriidae
    • Steindachneria
  • Macruronidae
    • Lyconodes
    • Lyconus
    • Macruronus
  • Merlucciidae ss
    • Merluccius

References

  1. ^ Richards, William J. (August 8, 2005). Early Stages of Atlantic Fishes: An Identification Guide for the Western Central North Atlantic, Two Volume Set. CRC Press. ISBN 9780203500217 – via Google Books.
  2. ^ Arancibia, Hugo (September 28, 2015). Hakes: Biology and Exploitation. John Wiley & Sons. ISBN 9781118568415 – via Google Books.
  3. ^ Lloris, Domingo (2005). Hakes of the world (family Merlucciidae) : an annotated and illustrated catalogue of hake species known to date. Rome: Food and Agriculture Organization of the United Nations. ISBN 92-5-104984-X. available for download at http://www.fao.org
  4. ^ Alfredo Carvalho-Filho; Guy Marcovaldi; Claudio L.S. Sampaio; M. Isabel G. Paiva (2011). "First report of Macruronus novaezelandiae (Gadiformes, Merluccidae, Macruroninae) from Atlantic tropical waters" (PDF). Marine Biodiversity Records. 00, e0, 2011 Published online.
  5. ^ a b Hiromitsu Endo (2002). "Phylogeny of the Order Gadiformes (Teleostei, Paracanthopterygii)" (PDF). Memoirs of the Graduate School of Fisheries Sciences Hokkaido University. 49 (2). Archived from the original (PDF) on 2017-08-30. Retrieved 2018-04-06.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors
original
visit source
partner site
wikipedia EN

Merlucciidae: Brief Summary

provided by wikipedia EN

The Merlucciidae, commonly called merluccid hakes /mərˈluːtʃɪd/, are a family of cod-like fish, including most hakes. They are native to cold water in the Atlantic and Pacific Oceans, and typically are found at depths greater than 50 m (160 ft) in subtropical, temperate, sub-Arctic or sub-Antarctic regions.

The best known species are in the genera Macruronus and Merluccius. These predatory fish are up to 1.55 m (5 ft 1 in) in length, though most only reach about half that length, inhabiting the waters of the continental shelf and upper continental slope, where they feed on small fish such as lanternfishes. Several species are important commercial fish, for example the blue grenadier (Macruronus novaezelandiae) that is fished in the southwest Pacific and the North Pacific hake (Merluccius productus) that is fished off western North America.

The taxonomy of the Merluccidae is not settled, with some authorities raising two or three subfamilies, the Merluccinae, Macruroninae, and Steindachneriinae, while other authorities raise the latter two into their own families, the Macruronidae and the monotypic Steindachneriidae.

This would mean the genera would be arranged as:

Steindachneriidae Steindachneria Macruronidae Lyconodes Lyconus Macruronus Merlucciidae ss Merluccius
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors
original
visit source
partner site
wikipedia EN

Merlucciidae ( Spanish; Castilian )

provided by wikipedia ES
 src=
Merluza del Pacífico sur (Merluccius gayi gayi).
 src=
Merluza de cola azul (Macruronus novaezelandiae).
 src=
Mollera luminosa (Steindachneria argentea).
 src=
Merluza norteamericana (Merluccius bilinearis).

Los merlúcidos son la familia Merlucciidae, peces marinos del orden Gadiformes que incluye a las merluzas, de gran importancia comercial, distribuidos por el Atlántico y sur y este del océano Pacífico.[1]​ Su nombre procede del latín: maris (mar) + lucius (pica),[2]​ por su forma de lanza. Aparecen por primera vez en el registro fósil en el Oligoceno, a mitad del Terciario.[3]

Anatomía

Tienen dos aletas dorsales, excepto Lyconodes que tiene solo una, la segunda aleta dorsal y la aleta anal con una muestra posterior, siendo los primeros radios de la aleta dorsal espinosos; carecen de bigotes en la barbilla, con una boca grande en posición terminal y un puente en forma de V en la parte superior de la cabeza; las escamas son pequeñas y de tipo cicloide; tiene dientes en la parte delantera del hueso vómer; la mayoría de las especies tienen los dientes largos y afilados en la boca.[1]

Hábitat y forma de vida

Las especies del género Merluccius son voraces depredadores que habitan en la plataforma continental y en la parte superior del talud continental; las especies del género Macruronus viven en grandes bancos en la plataforma continental subantártica.[1]

Géneros y especies

Existen 24 especies válidas, agrupadas en 5 géneros:[4]

Referencias

  1. a b c Cohen, D.M.; T. Inada, T. Iwamoto y N. Scialabba (1990). «FAO species catalogue. Vol. 10. Gadiform fishes of the world (Order Gadiformes). An annotated and illustrated catalogue of cods, hakes, grenadiers and other gadiform fishes known to date». FAO Fish. Synop 10 (125): 442. La referencia utiliza el parámetro obsoleto |coautores= (ayuda)
  2. Romero, P. (2002). An etymological dictionary of taxonomy. Madrid: unpublished.
  3. Berg, L.S. (1958). System der rezenten und fossilen Fischartigen und Fische (en alemán). Berlín: VEB Verlag der Wissenschaften.
  4. "Merlucciidae". En FishBase (Rainer Froese y Daniel Pauly, eds.). Consultada en septiembre de 2009. N.p.: FishBase, 2009.

 title=
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autores y editores de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia ES

Merlucciidae: Brief Summary ( Spanish; Castilian )

provided by wikipedia ES
 src= Merluza del Pacífico sur (Merluccius gayi gayi).  src= Merluza de cola azul (Macruronus novaezelandiae).  src= Mollera luminosa (Steindachneria argentea).  src= Merluza norteamericana (Merluccius bilinearis).

Los merlúcidos son la familia Merlucciidae, peces marinos del orden Gadiformes que incluye a las merluzas, de gran importancia comercial, distribuidos por el Atlántico y sur y este del océano Pacífico.​ Su nombre procede del latín: maris (mar) + lucius (pica),​ por su forma de lanza. Aparecen por primera vez en el registro fósil en el Oligoceno, a mitad del Terciario.​

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autores y editores de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia ES

Legatz ( Basque )

provided by wikipedia EU
 src=
Merluccius gayi gayi Ozeano Barean

Legatzak (Merlucciidae) Gadiformes ordenako familia bat da. Arrain hauek, ur gazian, Atlantikoko ekialdean, Ozeano Barean eta Mediterraneoan bizi dira[1]. Oso preziatua dira sukaldaritzan (adibidez Legatz kokotsak). Legatz arruntak 80 cm-rainoko gorputz luzexka, bizkarralde arre-grisaxka, albo eta sabel zilarreztatuak eta aho handi eta beltza dituzte.

Izenak

Bizkaian lebatz diote.[2] 500-800 gr bitarteko legatzak karioka du izena.

Taxonomia[3]

Azpidibisioak: Lyconodes
Lyconus
Macruronus
Merluccius
Steindachneria
(sinonimoa: Macruronidae)

Banaketa

Erreferentziak

  1. Cohen D.M. T. Inada, T. Iwamoto eta N. Scialabba 1990 FAO species catalogue. Vol. 10. Gadiform fishes of the world (Order Gadiformes)
  2. Barrutia, Eneko (2003) «Arrainen izenak Bizkaian XX. mendean» (pdf) Zainak (Donostia: Eusko Ikaskuntza) (25) ISBN 8484198790 ISSN 1137-439X Bibcode: 1137-439X.
  3. Txantiloi:FishBase family

http://arrainaketaitsaskiak.pbworks.com/w/page/9221028/Legatza

(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.log.warn("Gadget "ErrefAurrebista" was not loaded. Please migrate it to use ResourceLoader. See u003Chttps://eu.wikipedia.org/wiki/Berezi:Gadgetaku003E.");});
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipediako egileak eta editoreak
original
visit source
partner site
wikipedia EU

Legatz: Brief Summary ( Basque )

provided by wikipedia EU
 src= Merluccius gayi gayi Ozeano Barean

Legatzak (Merlucciidae) Gadiformes ordenako familia bat da. Arrain hauek, ur gazian, Atlantikoko ekialdean, Ozeano Barean eta Mediterraneoan bizi dira. Oso preziatua dira sukaldaritzan (adibidez Legatz kokotsak). Legatz arruntak 80 cm-rainoko gorputz luzexka, bizkarralde arre-grisaxka, albo eta sabel zilarreztatuak eta aho handi eta beltza dituzte.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipediako egileak eta editoreak
original
visit source
partner site
wikipedia EU

Kummeliturskat ( Finnish )

provided by wikipedia FI

Kummeliturskat (Merlucciidae) on turskankaltaisten kalojen heimo.

Kummeliturskia esiintyy Atlantissa ja Tyynen valtameren itäosassa sekä eteläisillä Tasmaniaa ja Uutta-Seelantia ympäröivillä vesillä.[1]

Kummeliturskat ovat isokokoisia petokaloja, jotka saalistavat mannerjalustalla esiintyviä pienempiä kaloja. Useilla lajeilla, varsinkin suvuissa Merluccius ja Macruronus, on kaupallista merkitystä ruokakaloina.[2]

Suvut ja lajit

Kummeliturskalajeja on 23 ja ne jakautuvat viiteen sukuun:[3]

 src=
Hopeakummeli (Merluccius bilinearis)
 src=
Lyhtykummeli (Steindachneria argentea)

Lähteet

  1. Family Merlucciidae (peilipalvelin) FishBase. Froese, R. & Pauly, D. (toim.). (englanniksi)
  2. D. Lloris et al.: Hakes of the World FAO Species Catalogue for Fishery Purposes No. 2. 2005. FAO. Viitattu 7.8.2009. (englanniksi)
  3. Markku Varjo, Lauri Koli ja Harri Dahlström: Maailman kalojen nimet. Vanamo, 2004. ISBN 951-9108-13-0. (Vain suomalaisten nimien lähde)

Aiheesta muualla

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visit source
partner site
wikipedia FI

Kummeliturskat: Brief Summary ( Finnish )

provided by wikipedia FI

Kummeliturskat (Merlucciidae) on turskankaltaisten kalojen heimo.

Kummeliturskia esiintyy Atlantissa ja Tyynen valtameren itäosassa sekä eteläisillä Tasmaniaa ja Uutta-Seelantia ympäröivillä vesillä.

Kummeliturskat ovat isokokoisia petokaloja, jotka saalistavat mannerjalustalla esiintyviä pienempiä kaloja. Useilla lajeilla, varsinkin suvuissa Merluccius ja Macruronus, on kaupallista merkitystä ruokakaloina.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visit source
partner site
wikipedia FI

Merlucciidae ( French )

provided by wikipedia FR

Les Merlus ou Merlucciidés (Merlucciidae) sont une famille de poissons marins.

En France le mot merlu désigne habituellement l'espèce Merluccius merluccius ; il est aussi appelé du terme générique « colin ».

Taxons subordonnés

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia FR

Merlucciidae: Brief Summary ( French )

provided by wikipedia FR

Les Merlus ou Merlucciidés (Merlucciidae) sont une famille de poissons marins.

En France le mot merlu désigne habituellement l'espèce Merluccius merluccius ; il est aussi appelé du terme générique « colin ».

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia FR

Merluccíidos ( Galician )

provided by wikipedia gl Galician

A dos merluccíidos ou, como se ve escito ás veces á castelá, merlúcidos (Merlucciidae) é unha familia de peixes osteíctios mariños da orde dos gadiformes que inclúe ás pescadas, especies de grande importancia comercial, que se distribúen polo norte do océano Atlántico e o sur e leste do Pacífico.[1]

Etimoloxía

O nome da familia deriva do nome do seu xénero tipo, Merluccius, e este do latín medieval merlutius ou merluccius, do latín clásico merulis, -us ou merula, -ae, "merlo" (e tamén o nome de certo peixe), e lutius, -us, "lucio".[2]

Descrición

Teñen dúas aletas dorsais, excepto Lyconodes que ten só unha, cos primeiros raios espiñentos. A segunda aleta dorsal e a aleta anal cunha fendedura posterior. Carecen de barbelas no mento. A boca é grande, situada en posición terminal. Teñen dentes na parte dianteira do óso vómer, e a maioría das especies teñen os dentes longos e afiados. As escamas son pequenas, e de tipo cicloide.[3]

Hábitat e forma de vida

As especies do xénero Merluccius son voraces depredadores que habitan na plataforma continental e na parte superior do noiro continental; as especies do xénero Macruronus viven en grandes bancos na plataforma continental subantártica.[3] Pola súa parte, Steindachneria argentea, única especie do xénero Steindachneria, habita no golfo de México e no mar Caribe.[1]

Taxonomía

Notas

Véxase tamén

Bibliografía

  • Cohen, D., Inada, T., Iwamoto, T. & Scialabba, N. (1990): Gadiform Fishes of the World (Order Gadiformes). An annotated and illustrated catalogue of cods, hakes, grenadiers and other gadiform fishes known to date. FAO: FAO Fisheries Synopsis, 125, volume 10, pp. 77–81.
  • Lloris, Domingo (2005): Hakes of the world (family Merlucciidae): an annotated and illustrated catalogue of hake species known to date. Roma: FAO. ISBN 92-5-104984-X. Pódese ver en [1].
  • Nelson, Joseph S. (2006): Fishes of the World. John Wiley & Sons, Inc. ISBN 0-471-25031-7.

Outros artigos

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autores e editores de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia gl Galician

Merluccíidos: Brief Summary ( Galician )

provided by wikipedia gl Galician

A dos merluccíidos ou, como se ve escito ás veces á castelá, merlúcidos (Merlucciidae) é unha familia de peixes osteíctios mariños da orde dos gadiformes que inclúe ás pescadas, especies de grande importancia comercial, que se distribúen polo norte do océano Atlántico e o sur e leste do Pacífico.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autores e editores de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia gl Galician

Merlucciidae ( Italian )

provided by wikipedia IT

I Merlucciidae sono una famiglia di pesci ossei appartenenti all'ordine Gadiformes.

Distribuzione e habitat

Questi pesci hanno una distribuzione di tipo bipolare, sono presenti alle alte e medie latitudini mentre sono assenti, rari o limitati alle zone abissali nelle aree tropicali.

Nel mar Mediterraneo è presente una sola specie: il Merluccius merluccius o nasello.

Di solito popolano i piani circalitorale e batiale, ma alcune specie sono abissali.

Descrizione

Abbastanza simili ai Gadidae, se ne differenziano per l'assenza di barbiglio sul mento, per avere costantemente una sola pinna anale e due dorsali (eccetto che nel genere Lyconodes) di cui la prima corta e la seconda simile alla pinna anale, per la bocca grande armata di denti robusti, per la mandibola sporgente. Le scaglie sono piccole e cadono con facilità. Le pinne anale e seconda dorsale hanno un lobo nella parte posteriore. La pinna caudale è tronca (in alcune specie è fusa con la pinna anale e con la seconda dorsale come negli anguilliformi). Le pinne ventrali sono inserite molto in avanti. Sulla testa è presente una cresta ossea a forma di V.

Sono pesci abbastanza grandi, alcune specie di Merluccius e Macruronus possono raggiungere e superare i 150 cm di lunghezza.

Biologia

Si tratta di specie da demersali a bentoniche. Molte specie sono gregarie.

Alimentazione

Sono tutti predatori. I Merluccius sono molto voraci.

Pesca

Numerose specie come Merluccius merluccius, Merluccius gayi e Merluccius hubbsi hanno un elevatissimo interesse per la pesca professionale e si trovano molto di frequente sui mercati congelati o lavorati in vario modo compreso il surimi.

Generi e specie

Bibliografia

  • Tortonese E. Osteichthyes, Calderini, 1975

 title=
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autori e redattori di Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia IT

Merlucciidae: Brief Summary ( Italian )

provided by wikipedia IT
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autori e redattori di Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia IT

Lydekinės menkės ( Lithuanian )

provided by wikipedia LT

Lydekinės menkės (Merlucciidae) – menkiažuvių (Gadiformes) šeima. Paplitusios Atlanto ir Ramiajame vandenynuose. Dydis – iki 130 cm. Kelios rūšys yra verslinės.

Šeimoje yra 5 gentys ir 23 rūšys.

Gentys

Nuorodos

Vikiteka

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Vikipedijos autoriai ir redaktoriai
original
visit source
partner site
wikipedia LT

Lydekinės menkės: Brief Summary ( Lithuanian )

provided by wikipedia LT

Lydekinės menkės (Merlucciidae) – menkiažuvių (Gadiformes) šeima. Paplitusios Atlanto ir Ramiajame vandenynuose. Dydis – iki 130 cm. Kelios rūšys yra verslinės.

Šeimoje yra 5 gentys ir 23 rūšys.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Vikipedijos autoriai ir redaktoriai
original
visit source
partner site
wikipedia LT

Heken ( Dutch; Flemish )

provided by wikipedia NL

Vissen
 src=
Macruronus novaezelandiae

De heken (Merlucciidae) zijn een familie in de orde van de kabeljauwachtigen (Gadiformes).

Ze zijn inheems in de Atlantische en Stille Oceaan, en algemeen voorkomend in de zuidelijke wateren van Tasmanië en Nieuw-Zeeland.

Het zijn grote roofzuchtige vissen, wonend in de wateren van het continentaal plat en de hogere continentale helling, waar zij zich voeden met kleine vissen zoals lantaarnvissen. Verschillende soorten zijn belangrijke commerciële vissen, in het bijzonder Macruronus novaezelandiae, die tot 130 cm lang wordt en bevist wordt in subantarctische wateren van de zuidwestelijke Stille Oceaan.

Lijst van onderfamilies en geslachten

Referenties

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia-auteurs en -editors
original
visit source
partner site
wikipedia NL

Heken: Brief Summary ( Dutch; Flemish )

provided by wikipedia NL
 src= Macruronus novaezelandiae

De heken (Merlucciidae) zijn een familie in de orde van de kabeljauwachtigen (Gadiformes).

Ze zijn inheems in de Atlantische en Stille Oceaan, en algemeen voorkomend in de zuidelijke wateren van Tasmanië en Nieuw-Zeeland.

Het zijn grote roofzuchtige vissen, wonend in de wateren van het continentaal plat en de hogere continentale helling, waar zij zich voeden met kleine vissen zoals lantaarnvissen. Verschillende soorten zijn belangrijke commerciële vissen, in het bijzonder Macruronus novaezelandiae, die tot 130 cm lang wordt en bevist wordt in subantarctische wateren van de zuidwestelijke Stille Oceaan.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia-auteurs en -editors
original
visit source
partner site
wikipedia NL

Lysingfamilien ( Norwegian )

provided by wikipedia NO

Lysingfamilien (Merlucciidae) er en gruppe torskefisker som omfatter 23 arter.

Arter som finnes i Norge


Eksterne lenker

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia forfattere og redaktører
original
visit source
partner site
wikipedia NO

Lysingfamilien: Brief Summary ( Norwegian )

provided by wikipedia NO

Lysingfamilien (Merlucciidae) er en gruppe torskefisker som omfatter 23 arter.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia forfattere og redaktører
original
visit source
partner site
wikipedia NO

Morszczukowate ( Polish )

provided by wikipedia POL
Commons Multimedia w Wikimedia Commons

Morszczukowate (Merlucciidae) – rodzina morskich ryb dorszokształtnych (Gadiformes). Dawniej zaliczane były do dorszowatych, od których odróżnia je brak wąsika na podbródku.

Występowanie

Zachodni i wschodni Ocean Atlantycki, Morze Śródziemne i część Morza Czarnego, wschodni Ocean Spokojny, Tasmania i Nowa Zelandia.

Cechy charakterystyczne

Ciało wydłużone, pokryte drobnymi łuskami cykloidalnymi. Duży otwór gębowy bez wąsika na podbródku. Dwie płetwy grzbietowe, u Merlucciinae druga jest dwudzielna. U Macruroninae ciało jest silnie bocznie spłaszczone, zwężające się ku tyłowi, druga płetwa grzbietowa jest połączona z ogonową.

Klasyfikacja

Rodzaje zaliczane do tej rodziny [2] są zgrupowane w podrodzinach Merlucciinae, Steindachneriinae:

 src=
Miruna nowozelandzka (Macruronus novaezelandiae)

LyconodesLyconusMacruronusMerlucciusSteindachneria

Rodzaj wymarły

Zobacz też

Przypisy

  1. Merlucciidae, w: Integrated Taxonomic Information System (ang.).
  2. Eschmeyer, W. N. & Fricke, R.: Catalog of Fishes electronic version (7 June 2012) (ang.). California Academy of Sciences. [dostęp 8 sierpnia 2012].

Bibliografia

  1. Joseph S. Nelson: Fishes of the World. Wyd. 4. John Wiley & Sons, 2006. ISBN 0-471-25031-7. (ang.)
  2. G. Nikolski: Ichtiologia szczegółowa. Warszawa: Państwowe Wydawnictwo Rolnicze i Leśne, 1970.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visit source
partner site
wikipedia POL

Morszczukowate: Brief Summary ( Polish )

provided by wikipedia POL

Morszczukowate (Merlucciidae) – rodzina morskich ryb dorszokształtnych (Gadiformes). Dawniej zaliczane były do dorszowatych, od których odróżnia je brak wąsika na podbródku.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visit source
partner site
wikipedia POL

Merlucciidae ( Portuguese )

provided by wikipedia PT

Merlucciidae é uma família de peixes actinopterígeos pertencentes à ordem Gadiformes.

Referências

 title=
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autores e editores de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia PT

Merlucciidae: Brief Summary ( Portuguese )

provided by wikipedia PT

Merlucciidae é uma família de peixes actinopterígeos pertencentes à ordem Gadiformes.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autores e editores de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia PT

Merlucide ( Romanian; Moldavian; Moldovan )

provided by wikipedia RO

Merlucidele sau merluciidele, merlucciidele (Merlucciidae) (din latină mer, mare, maris = de mare, marin + lucius = știucă, adică știucă de mare) este o familie de pești marini care trăiesc în apele temperate și subtropicale din Oceanul Pacific și Oceanul Atlantic la marginea platoului continental și pe taluzul superior. Spre deosebire de peștii din familia gadide au numai două înotătoare dorsale și nu au o mustăcioară pe fața ventrală a fălcii inferioare. Familia include 5 genuri și 24 specii, în Marea Neagră trăiește o singură specie: Merluccius merluccius (merluciul european).

Particularitățile morfologice

Spre deosebire de peștii din familia gadide, merlucidele au numai două înotătoare dorsale, prima radie completă a înotătoarei dorsale este flexibilă și elastică, iar înotătoarele ventrale au întotdeauna 7-9 radii, nu au o mustăcioară pe fața ventrală a fălcii inferioare; lobii olfactivi ai creierului sunt situați la jumătatea distanței dintre creierul anterior (prozencefal) și capsulele nazale, oasele frontale sunt perechi, vomerul are dinți.

Morfologia și anatomia

Merlucidele sunt pești de dimensiuni medii (până la 140 cm lungime) cu corpul zvelt, alungit, rotunjit anterior, comprimat lateral posterior.

Au capul mare sau de dimensiuni medii, puțin turtit în partea superioară la majoritatea speciilor; lungimea sa se cuprinde de 3,5-4,5 ori în lungime totală. Pe partea superioară a capului se află o creasta mare în formă de V. Ochii sunt mari, diametrul lor reprezintă 1/2-1/5 din lungimea capului. Spre deosebire de gadide, merlucidele nu au o mustăcioară mentonieră pe bărbie (adică pe fața ventrală a fălcii inferioare).

Gura merlucidelor este mare, terminală. Fălcile sunt mari și ocupă aproape jumătate din lungimea capului, falca inferioară proeminează ușor înaintea celei superioare la cele mai multe specii, capătul posterior al fălcii superioare ajunge sub mijlocul ochilor. Gura este prevăzută la cele mai multe specii cu dinți mari conici, ascuțiți și lungi pe fălci, care seamănă cu gura știucii; dinții de falca superioară sunt dispuși pe două rânduri neregulate sau într-un singur rând. Au dinți și pe capul vomerului, dar nu și pe palatine.

Merlucidele au două înotătoare dorsale, cu excepția genului Lyconodes cu o singură înotătoare dorsală; prima înotătoare dorsală cu 8-13 radii are baza scurtă și triunghiulară, a doua înotătoare dorsală cu 34-46 radii are baza lungă și crestată aproape de mijlocul său; primele radii principale din înotătoarea dorsală sunt spinoase la cele mai multe specii. Înotătoarea anală unică cu 35-46 radii este divizată în două părți de o crestătură; ea este similară în lungime și formă cu cea de a doua înotătoare dorsală. Înotătoarea caudală este trunchiată, slab bifurcată sau conică. Înotătoarea caudală la genul Merluccius nu fuzionează cu cea dorsală și anală; la celelalte genuri (Macruronus, Steindachneria, Lyconus, Lyconodes) ai familiei înotătoarea caudală este alungită în formă de bici și se contopește cu cea dorsală și anală. Înotătoarele pectorale sunt destul de lungi și se prelungesc dincolo de anus. Înotătoarele ventrale cu 7-10 radii sunt normal dezvoltate la majoritatea speciilor, ele se inseră înaintea înotătoarelor pectorale. Anusul este situat aproape de originea înotătoarei anale la majoritatea speciilor.

Merlucidele au solzi mici, cicloizi. Ele au 7 raze branhiostege și 48-58 vertebre. Cecurile pilorice absente. Oasele frontale sunt separate, cu creste care diverg din creasta occipitală și delimitează o depresiune triunghiulară mare. Spinul neural al primei vertebre ferm atașat la osul supraoccipital al craniului.

Coloritul

Coloritul este de obicei argintiu, atunci când sunt vii, cenușiu oțelit pe spate, mai deschis pe flancuri, alb-argintiu pe abdomen.

Merluccius este de obicei cenușiu-purpuriu sau gri-fer pe spate, alb-argintiu pe flancuri și abdomen; Macruronus este albastru-deschis pe spate, alb-argintiu pe abdomen, înotătoarele sunt negricioase; Steindachneria are partea dorsală cafeniu-deschisă, abdomenul purpuriu.

Răspândire geografică și habitatul

Merlucidele sunt pești marini, care trăiesc în apele temperate și subtropicale din Oceanul Atlantic, estul Oceanului Pacific, Tasmania și Noua Zeelandă. În Marea Neagră trăiește o singură specie Merluccius merluccius (merluciul european).

Sunt pești bentopelagici semiabisali și abisali care trăiesc la marginea platoului continental și pe partea superioară a taluzului continental, se găsesc de la apele puțin adânci de lângă țărm până la mai mult de 1000 m adâncime, cele mai multe specii, dacă nu toate, întreprind deplasări pe verticală, pe timp de noapte pentru a se hrăni; a fost observate de asemenea migrații sezoniere spre țărm și invers.

Cele 17 specii de Merluccius sunt răspândite pe ambele litorale ale Oceanului Atlantic, în estul Oceanului Pacific și lângă sudul Noii Zeelande. Acești pești trăiesc pe platoul continental și pe taluzul superior, dar unele pătrund în estuare și / sau în apele foarte adânci la peste 1000 m adâncime.

Cele patru specii de Macruronus sunt răspândite în apele subantarctice, inclusiv în sudul Americii de Sud, Africa de Sud, sudul Australiei și Noua Zeelandă. Ele trăiesc în bancuri mari pe platoul continental.

Genul Lyconus constă din 3 specii din Oceanul Atlantic (unde are aparent o distribuție antitropicală) și din sud-vestul Oceanului Pacific. Genul Steindachneria este reprezentat de o singură specie din apele adânci din Golful Mexic și Caraibe.

Hrana

Toate speciile de Merluccius sunt răpitoare vorace, dar preferințele lor alimentare se schimbă în timpul creșterii, puietul se hrănește în principal cu nevertebrate (crustacee, în special cu Euphausiaceae și Pandalidae), iar adulții se hrănesc predominant cu pești și cefalopode.

Reproducerea

Speciile de Merluccius depun icrele primăvara, vara și toamna. Icrele sunt pelagice, puietul se dezvolta rapid, femeile trăiesc mai mult și devin mai mari decât masculii. Biologia celorlalte genuri este slab cunoscută în prezent.

Importanța economică

Speciile din apele temperate sunt, în general, mai mari decât speciile de apă caldă și au o importanță comercială mare, dar aproape toate speciile de merlucidele au o anumită importanță comercială.

Merlucidele au carne albă, sub formă de fulgi, și săracă în grăsimi și sunt comercializate în stare proaspătă, congelată, refrigerată sub formă de file, uscate, sărate, în saramură, conservate, afumate și ca făină de pește

Pescuitul comercial al merlucciidelor s-a dezvoltat recent (merlucciidele au fost considerate a fi pești fără valoare economică în trecut); unsprezece specii de Merluccius și două specii de Macruronus sunt acum pescuite comercial. Cantitățile pescuite anual la nivel mondial de merlucciide s-a ridicat la 1 977 837 t în 1987, ceea ce face ca merlucciidele să fie cea de a doua familie de importantă economică a ordinului gadiforme. Aproximativ 30% din cantitățile pescuite în 1987 de merlucciide au fost prinse în sud-vestul Oceanului Atlantic și 23% în partea central-estică a Oceanului Atlantic. Celelalte zone în care au fost pescuite economic sunt, în ordinea descrescătoare a importanței: nord-estul Pacificului, sud-estul Pacificului, sud-vestul Pacificului, nord-vestul Atlanticului, nord-estul Atlanticului, Marea Mediterană și Marea Neagră, sud-estul Atlanticului, partea vest-centrală a Atlanticului și partea est-centrală a Pacificului.

Cele mai importante specii prinse au fost: Merluccius hubbsi (22,9% din cantitățile pescuite mondial), Merluccius capensis și Merluccius paradoxus (ambele 22,4%), urmate de Merluccius productus, Macruronus novaezelandiae, Macruronus magellanicus, Merluccius merluccius, Merluccius polylepis, Merluccius bilinearis, Merluccius gayi, Merluccius senegalensis, Merluccius australis și Merluccius polli.

Merlucidele sunt pescuite în principal cu traule cu panouri, dar sunt de asemenea folosite capcane și vârșe.

Sistematica

În clasificările mai vechi merlucidele erau incluse ca o subfamilie în familia gadide. Familia Merlucciidae include 2 subfamilii, 5 genuri și 24 specii actuale.[1] [2]

Joseph S. Nelson în cartea sa "Fishes of the World. Fifth Edition. 2016" descrie 3 familii de merlucide: familia Macruronidae (3 genuri Lyconus, Macruronus, și Lyconodes), familia Merlucciidae (un gen, Merluccius) și familia Steindachneriidae (un gen, Steindachneria).[3]

Genul Merluccius
Merluccius merluccius (Linnaeus, 1758)
Merluccius bilinearis (Mitchill, 1814)
Merluccius albidus (Mitchill, 1818)
Merluccius gayi gayi (Guichenot, 1848)
Merluccius gayi (Guichenot, 1848)
Merluccius productus (Ayres, 1855)
Merluccius capensis Castelnau, 1861
Merluccius australis (Hutton, 1872)
Merluccius angustimanus Garman, 1899
Merluccius hubbsi Marini, 1933
Merluccius polli Cadenat, 1950
Merluccius senegalensis Cadenat, 1950
Merluccius gayi peruanus Ginsburg, 1954
Merluccius paradoxus Franca, 1960
Merluccius hernandezi Mathews, 1985
Merluccius patagonicus Lloris & Matallanas, 2003
Merluccius tasmanicus Matallanas & Lloris, 2006
Genul Macruronus
Macruronus novaezelandiae (Hector, 1871)
Macruronus magellanicus Lönnberg, 1907
Macruronus capensis Davies, 1950
Macruronus maderensis Maul, 1951
Genul Lyconus
Lyconus pinnatus Günther, 1887
Lyconus brachycolus Holt & Byrne, 1906
Genul Lyconodes
Lyconodes argenteus Gilchrist, 1922
Genul Steindachneria
Steindachneria argentea Goode & Bean, 1896

Fosilele

Fosilele sunt cunoscute din Eocen, † Rhinocephalus din Marea Britanie, și din oligocen, †Merluccius errans din Caucaz.[3]

Note

  1. ^ Joseph S. Nelson. Fishes of the World. 4th Edition. Wiley, 2006
  2. ^ Family Merlucciidae - Merluccid hakes. FishBase
  3. ^ a b Joseph S. Nelson, Terry C. Grande, Mark V. H. Wilson. Fishes of the World. 5th Edition. Wiley, 2016

Legături externe

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia autori și editori
original
visit source
partner site
wikipedia RO

Merlucide: Brief Summary ( Romanian; Moldavian; Moldovan )

provided by wikipedia RO

Merlucidele sau merluciidele, merlucciidele (Merlucciidae) (din latină mer, mare, maris = de mare, marin + lucius = știucă, adică știucă de mare) este o familie de pești marini care trăiesc în apele temperate și subtropicale din Oceanul Pacific și Oceanul Atlantic la marginea platoului continental și pe taluzul superior. Spre deosebire de peștii din familia gadide au numai două înotătoare dorsale și nu au o mustăcioară pe fața ventrală a fălcii inferioare. Familia include 5 genuri și 24 specii, în Marea Neagră trăiește o singură specie: Merluccius merluccius (merluciul european).

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia autori și editori
original
visit source
partner site
wikipedia RO

Osliči ( Spanish; Castilian )

provided by wikipedia SL

Lyconodes
Lyconus
Macruronus
Merluccius
Steindachneria

 src=
Macruronus novaezelandiae

Osliči (znanstveno ime Merlucciidae) so družina morskih rib, ki poseljujejo Atlantski in Tihi ocean.

Po večini so to plenilske ribe, ki se hranijo z manjšimi ribjimi vrstami. Mnoge od vrst osličev predstavljajo pomembno gospodarsko vrsto, nekatere od njih lahko dosežejo tudi preko enega metra v dolžino.

Vrste

V družini je 23 vrst, ki so razdelejene v pet rodov:

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Avtorji in uredniki Wikipedije
original
visit source
partner site
wikipedia SL

Osliči: Brief Summary ( Spanish; Castilian )

provided by wikipedia SL
 src= Macruronus novaezelandiae

Osliči (znanstveno ime Merlucciidae) so družina morskih rib, ki poseljujejo Atlantski in Tihi ocean.

Po večini so to plenilske ribe, ki se hranijo z manjšimi ribjimi vrstami. Mnoge od vrst osličev predstavljajo pomembno gospodarsko vrsto, nekatere od njih lahko dosežejo tudi preko enega metra v dolžino.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Avtorji in uredniki Wikipedije
original
visit source
partner site
wikipedia SL

Kummelfiskar ( Swedish )

provided by wikipedia SV

Kummelfiskar (Merlucciidae) är en familj i ordningen torskartade fiskar som lever i Atlanten och Stilla havet, och är vanligen förekommande i vattnen runt Tasmanien och Nya Zeeland. Familjen består av 5 släkten med 24 arter ordnade i 2 underfamiljer.

De är stora rovfiskar som lever vid kontinentalsockeln och den övre delen av kontinentalbranten, där de äter småfiskar såsom lanternfisk. Flera arter är av stort kommersiellt värde, som hokin som kan bli 130 cm lång och fiskas i subarktiska vatten i sydvästra Stilla havet.

Släkten (och arter i urval)

Underfamilj Merlucciinae

Underfamilj Steindachneriinae

Externa länkar och källor

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia författare och redaktörer
original
visit source
partner site
wikipedia SV

Kummelfiskar: Brief Summary ( Swedish )

provided by wikipedia SV

Kummelfiskar (Merlucciidae) är en familj i ordningen torskartade fiskar som lever i Atlanten och Stilla havet, och är vanligen förekommande i vattnen runt Tasmanien och Nya Zeeland. Familjen består av 5 släkten med 24 arter ordnade i 2 underfamiljer.

De är stora rovfiskar som lever vid kontinentalsockeln och den övre delen av kontinentalbranten, där de äter småfiskar såsom lanternfisk. Flera arter är av stort kommersiellt värde, som hokin som kan bli 130 cm lång och fiskas i subarktiska vatten i sydvästra Stilla havet.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia författare och redaktörer
original
visit source
partner site
wikipedia SV

Berlam balıkları ( Turkish )

provided by wikipedia TR

Berlam balıkları (Merlucciidae), Gadiformes takımından, yenilebilen bir tuzlu su balığı familyasıdır. Çoğunlukla Atlantik ve Akdeniz'de bulunurlar. Ayrıca bu familyadan bazı türler Güney Pasifik'te (Merluccius gayi), Güney Afrika kıyılarında (Merluccius capensis), Kuzey Amerika kıyılarında (Merluccius bilinearis) ve Arjantin ve Uruguay kıyılarında (Merluccius hubbsi) bulunurlar.

Gövdesi uzun ve ince ve kafası sivridir. Sırtında bulunan yüzgeçlerden ilki kısa ikinci yüzgeci ve kuyruğu uzundur. Berlam balıkları familyalarına özgü olarak ağızları ve solungaçları siyah renklidir. Boyları 130 cm'ye kadar çıkabilmektedir.

Balık yiyicidir, ringa, uskumrugiller ve çaça ile beslenirler.

Sınıflandırma

Stub icon Balık ile ilgili bu madde bir taslaktır. Madde içeriğini geliştirerek Vikipedi'ye katkıda bulunabilirsiniz.  src= Wikimedia Commons'ta Berlam balıkları ile ilgili medyaları bulabilirsiniz.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia yazarları ve editörleri
original
visit source
partner site
wikipedia TR

Berlam balıkları: Brief Summary ( Turkish )

provided by wikipedia TR

Berlam balıkları (Merlucciidae), Gadiformes takımından, yenilebilen bir tuzlu su balığı familyasıdır. Çoğunlukla Atlantik ve Akdeniz'de bulunurlar. Ayrıca bu familyadan bazı türler Güney Pasifik'te (Merluccius gayi), Güney Afrika kıyılarında (Merluccius capensis), Kuzey Amerika kıyılarında (Merluccius bilinearis) ve Arjantin ve Uruguay kıyılarında (Merluccius hubbsi) bulunurlar.

Gövdesi uzun ve ince ve kafası sivridir. Sırtında bulunan yüzgeçlerden ilki kısa ikinci yüzgeci ve kuyruğu uzundur. Berlam balıkları familyalarına özgü olarak ağızları ve solungaçları siyah renklidir. Boyları 130 cm'ye kadar çıkabilmektedir.

Balık yiyicidir, ringa, uskumrugiller ve çaça ile beslenirler.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia yazarları ve editörleri
original
visit source
partner site
wikipedia TR

Хекові ( Ukrainian )

provided by wikipedia UK
  1. Lloris, Domingo (2005). Hakes of the world (family Merlucciidae) : an annotated and illustrated catalogue of hake species known to date. Rome: Food and Agriculture Organization of the United Nations. ISBN 92-5-104984-X. available for download at http://www.fao.org

Джерела

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Автори та редактори Вікіпедії
original
visit source
partner site
wikipedia UK

Хекові: Brief Summary ( Ukrainian )

provided by wikipedia UK
Lloris, Domingo (2005). Hakes of the world (family Merlucciidae) : an annotated and illustrated catalogue of hake species known to date. Rome: Food and Agriculture Organization of the United Nations. ISBN 92-5-104984-X. available for download at http://www.fao.org
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Автори та редактори Вікіпедії
original
visit source
partner site
wikipedia UK

Мерлузовые ( Russian )

provided by wikipedia русскую Википедию
Царство: Животные
Подцарство: Эуметазои
Без ранга: Вторичноротые
Подтип: Позвоночные
Инфратип: Челюстноротые
Группа: Рыбы
Группа: Костные рыбы
Подкласс: Новопёрые рыбы
Инфракласс: Костистые рыбы
Надотряд: Paracanthopterygii
Семейство: Мерлузовые
Род: Мерлузы
Международное научное название

Merluccius Rafinesque, 1810

Синонимы
  • Epicopus Günther, 1860[1]
  • Homalopomus Girard, 1856
  • Hydronus Minding, 1832
  • Merlangus Rafinesque, 1810
  • Merlus Guichenot, 1848
  • Onus Rafinesque, 1810
  • Stomodon Mitchill, 1814
  • Trachinoides Borodin, 1934
Wikispecies-logo.svg
Систематика
на Викивидах
Commons-logo.svg
Изображения
на Викискладе
ITIS 164790NCBI 8062EOL 24620FW 35725

Мерлузы, или хеки[2] (лат. Merluccius) — род рыб из монотипического семейства мерлузовых (Merlucciidae). В состав рода включают 16 видов. Распространены мерлузы на континентальном шельфе Атлантического и Тихого океанов, на глубинах от 100 до 1000 м. Это в основном придонные рыбы, которые поднимаются и в промежуточные и в верхние слои воды в погоне за добычей[3][4].

Описание

В зависимости от видовой принадлежности длина тела у мерлузы может варьировать от 30 см до 1,5 м. Тело прогонистое[5]. Голова крупная, 1/3—1/4 длины тела. Рыло удлинённое и сжатое, его длина составляет 1,3—3,2 диаметра глаза, кончик широкий и закруглённый. Глаза крупные, 1/2—1/5 длины верхней челюсти. Межглазничное пространство обширное, слегка приподнятое, его ширина составляет 1,0—2,4 диаметра глаза[6]. Рот конечный. Нижняя челюсть длиннее верхней, усик на подбородке отсутствует. Имеются сошниковые зубы. Первый полный луч спинного плавника гибкий и упругий, в брюшном плавнике от 7 до 9 лучей. От других родов семейства мерлузовых отличаются строением хвостового плавника, который обособлен от спинного и анального, а также тем, что второй спинной и анальный плавники примерно одинаковой высоты. Поперечные отростки позвонков у мерлуз расширенные и уплощенные[3].

Зубы на обеих челюстях хорошо развитые, острые, выстроены в два неровных ряда. Верхние зубы неподвижно закреплены. Нёбные зубы отсутствуют. Жаберные тычинки хорошо развиты. У разных видов отличаются по размеру и форме. Два раздельных спинных плавника, первый — короткий, высокий, треугольной формы. Второй спинной плавник удлинён и частично разделён выемкой в средней части. Анальный плавник похож на второй спинной. Грудные плавники длинные, тонкие и высоко расположенные. Их относительная длина по мере роста рыбы становится меньше. Хвостовой плавник меньше головы, с возрастом развилка увеличивается. Хвостовой скелет состоит из набора костей в виде X и Y. Дорсальная поверхность тела и головы, за исключением переднего кончика рыла, покрыта мелкой и тонкой циклоидной чешуёй[6]. Боковая линия почти прямая и непрерывная на всем протяжении[7] состоит из 101—171 чешуек. Количество позвонков 48—58. Окраска при жизни обычно серебристая, спинка серо-стальная, бока светлее, брюшко серебристо-белое. Некоторые виды окрашены в чёрный цвет. Радужка золотистая, зрачок иссиня-чёрный[6].

Биология

Будучи в основном придонными рыбами, за добычей мерлузы поднимаются в промежуточные и верхние слои воды. Иногда заплывают в эстуарии рек[6]. Пищевые предпочтения с возрастом изменяются: молодь питается в основном планктоном и мелкими ракообразными, взрослые мерлузы становятся хищниками и охотятся на пелагических стайных рыб, в том числе сельдь, скумбрию и сардину, и кальмаров. Наблюдается каннибализм. Почти все мерлузы в процессе кормления совершают вертикальные миграции, ночью поднимаясь со дна. Некоторые виды мигрируют сезонно: весной и летом они перемещаются в более высокие широты, а зимой уходят на глубину. Самцы растут медленнее самок, у них меньше продолжительность жизни. Холодноводные виды крупнее тепловодных[6]. Половой зрелости обычно достигают к 3—4 годам. Нерест у большинства видов растянут и приходится на летние месяцы; икринки пелагические[6]. Желток содержит жировую каплю[3]. Самки выметывают до полумиллиона икринок. Личинки сначала живут в толще воды, а затем опускаются в придонные слои[8]. Живут мерлузы максимум до 20 лет.

Промысел

Все виды мерлуз являются ценной промысловой рыбой. Их добывают донными тралами. В 1987 году суммарный улов мерлузы составил 1 558 473 тонны. Мировые запасы этой рыбы оцениваются в 10 миллионов тонн. Численность многих видов существенно сократилась из-за перелова[6].

Мерлуза поступает на рынок в свежем и замороженном виде, некоторая часть улова идёт на производство рыбной муки[6]. Средняя пищевая ценность: вода 80,3 г, белки 18,3 г, жиры 1,3 г, Омега-3 0,2 мг, калорийность на 100 г составляет 85 Ккал. У мерлузы мясо более жирное по сравнению с треской, а печень постнее и менее крупная. Мясо нежное, белое, в нём мало костей, отварное филе легко отделяется от скелета. В свежем виде довольно быстро теряет вкус и аромат, с помощью быстрой заморозки эта проблема устраняется. Мясо мерлузы пользуется популярностью в Испании и Португалии[9]. В СССР интенсивный промысел хека начался в 1960-х годах, когда стало меньше трески. Поначалу хек считался рыбой второго сорта, тогда как в Западной Европе вкусное диетическое мясо ценилось довольно высоко[8].

Классификация

К роду относят 16 видов[4][1].

Серебристая мерлуза

Серебристая мерлуза, или хек (Merluccius bilinearis) обитает у берегов Северной Америки от пролива Белл-Айл до Багамских островов, на глубинах от 50 до 900 м. Наиболее многочисленна от южного Ньюфаундленда до Южной Каролины.

Достигает длины 76 см и веса 2,3 кг; продолжительность жизни — до 12 лет. В первые годы жизни питается мелкими планктонными ракообразными — креветками, калянусом, эвфаузиевыми. После наступления половой зрелости становится хищником и охотится на стайных пелагических рыб (сельдь, скумбрию и др.), крупных беспозвоночных (креветок и кальмаров) и молодь рыб, включая собственную.

Совершает сезонные миграции: зиму проводит на материковом склоне, а весной в преднерестовый период выходит на отмели шельфа. Нерестится с мая по октябрь на глубинах 40—150 м. Основные нерестилища расположены на южном и юго-восточном склонах банки Джорджес. За один нерестовый сезон одной самкой отметывается ок. 400 000 икринок. Ловят серебристого хека в основном у берегов Новой Шотландии, в заливе Мэн и на банке Джорджес на глубине до 220 м. Общий вылов в 1999 г. составил 27 567 тонн; наибольшие уловы — США и Канада.

Тихоокеанская мерлуза

Тихоокеанская, или орегонская, мерлуза (Merluccius productus) обитает в северо-восточной части Тихого океана от о. Ванкувер до Калифорнийского залива; изредка встречается в юго-восточной части Берингова моря. Наиболее многочислена в тихоокеанских водах Калифорнии, Орегона, Вашингтона и Британской Колумбии. В длину эта рыба достигает 91 см, но преобладающая длина в уловах — 45-55 см. Продолжительность жизни — 15 лет. Относится к быстрорастущим видам рыб; половой зрелости достигает в возрасте 3 лет при длине 35-40 см.

Совершает долгие миграции на нерест и в районы нагула, проходя более 1000 км. Нерест происходит в январе-апреле в водах южной Калифорнии на глубинах 200—300 м, часто на удалении от берегов до 200 миль. Плодовитость колеблется от 80 до 500 тысяч икринок; икра пелагическая, диаметром 0,8-1,2 мм. Плотных скоплений в это время мерлуза не образует. После нереста половозрелые особи мигрируют на север и в сторону берега, в августе-сентябре достигая острова Ванкувер и залива Королевы Шарлотты. Во время нагульных миграций образует плотные скопления; на мелководье (80-150 м) косяки держатся у дна, но по мере увеличения глубины отрываются от грунта и распределяются в слое 100—300 м. В октябре-декабре начинается обратная миграция взрослых особей на зимовку в южные районы. Питается хек в основном эвфаузиевыми рачками, но в рационе крупных особей существенную роль играют рыбы (анчоус, корюшка, молодь сельди) и креветки. В свою очередь мерлузой питаются морские львы и мелкие китообразные.

До 1966 г. тихоокеанская мерлуза почти не имела хозяйственного значения, пока в 19661967 гг. не были обнаружены её промысловые скопления. Тихоокеанская мерлуза — одна из самых многочисленных рыб системы Калифорнийского течения, однако её численность подвержена значительным колебаниям в зависимости от урожайности отдельных поколений. В 1999 г. общий вылов тихоокеанской мерлузы составил 217 000 тонн, большая часть которого пришлась на США.

Другие промысловые виды

Примечания

  1. 1 2 Род Мерлузы (англ.) в Мировом реестре морских видов (World Register of Marine Species).
  2. 1 2 Решетников Ю. С., Котляр А. Н., Расс Т. С., Шатуновский М. И. Пятиязычный словарь названий животных. Рыбы. Латинский, русский, английский, немецкий, французский. / под общей редакцией акад. В. Е. Соколова. — М.: Рус. яз., 1989. — С. 198—199. — 12 500 экз.ISBN 5-200-00237-0.
  3. 1 2 3 Жизнь животных. Том 4. Ланцетники. Круглоротые. Хрящевые рыбы. Костные рыбы / под ред. Т. С. Расса, гл. ред. В. Е. Соколов. — 2-е изд. — М.: Просвещение, 1983. — С. 575. — 300 000 экз.
  4. 1 2 Froese, Rainer, and Daniel Pauly, eds. Genus: Merluccius (неопр.). FishBase (2014).
  5. 1 2 Промысловые рыбы России. В двух томах / Под ред. О. Ф. Гриценко, А. Н. Котляра и Б. Н. Котенёва. — М.: изд-во ВНИРО, 2006. — Т. 1. — С. 422—423. — 656 с. — ISBN 5-85382-229-2.
  6. 1 2 3 4 5 6 7 8 Cohen D. M., T. Inada, T. lwamoto, and N. Scialabba. FAO species catalogue. Vol. 10. Gadiform fishes of the world (Order Gadiformes). An annotated and illustrated catalogue of cods, hakes, grenadiers and other gadiform fishes known to date. — Rome: FAO, 1990. — P. 339—340. — 442 p. — ISBN 92-5-102890-7.
  7. Мирошникова Е. П. Частная ихтиология. — Оренбург: Министерство образования РФ, 2016.
  8. 1 2 Хек (неопр.) (недоступная ссылка). www.wwf.ru. Проверено 6 августа 2016. Архивировано 23 июля 2016 года.
  9. Аква Продукт. Хек (Мерлуза). Каталог промысловых рыб (неопр.). www.aqua-product.ru. Проверено 6 августа 2016.
 title=
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Авторы и редакторы Википедии

Мерлузовые: Brief Summary ( Russian )

provided by wikipedia русскую Википедию

Мерлузы, или хеки (лат. Merluccius) — род рыб из монотипического семейства мерлузовых (Merlucciidae). В состав рода включают 16 видов. Распространены мерлузы на континентальном шельфе Атлантического и Тихого океанов, на глубинах от 100 до 1000 м. Это в основном придонные рыбы, которые поднимаются и в промежуточные и в верхние слои воды в погоне за добычей.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Авторы и редакторы Википедии

無鬚鱈科 ( Chinese )

provided by wikipedia 中文维基百科
  • 見內文

無鬚鱈科輻鰭魚綱鱈形目的其中一科。

分類

無鬚鱈科下分5個屬,如下:

節狼鱈屬(Lyconodes)

狼鱈屬(Lyconus)

尖尾無鬚鱈屬(Macruronus)

無鬚鱈屬(Merluccius)

斯氏無鬚鱈屬(Steindachneria)

參考資料

  1. 台灣魚類資料庫
 title=
license
cc-by-sa-3.0
copyright
维基百科作者和编辑

無鬚鱈科: Brief Summary ( Chinese )

provided by wikipedia 中文维基百科

無鬚鱈科為輻鰭魚綱鱈形目的其中一科。

license
cc-by-sa-3.0
copyright
维基百科作者和编辑

メルルーサ ( Japanese )

provided by wikipedia 日本語
メルルーサ科 Merluccius bilinearis.jpg
メルルーサの一種『シルバーヘイク
分類 : 動物界 Animalia : 脊索動物門 Chordata 亜門 : 脊椎動物亜門 Vertebrata : 条鰭綱 Actinopterygii : タラ目 Gadiformes : メルルーサ科 Merlucciidae 英名 Hake本文参照

メルルーサスペイン語Merluza、学名:Merluccius)は、タラ目メルルーサ科の海水魚の総称である。

近縁のタラ目の魚ホキは以前メルルーサ科に分類されていたが、今日ではマクルロヌス科に分類されている。

概要[編集]

英名はヘイクHake)で、ケープヘイクアルゼンチンヘイクニュージーランドヘイクなど13種の総称。スペインでは、幼魚がペスカディーリャ(Pescadilla)と呼ばれる。

一般に大陸棚の縁辺部に分布しており、ヨーロッパ、アフリカ西洋岸沖、北米太平洋岸沖、南米大西洋岸・太平洋沖、ニュージーランド沖等に多く分布する

特徴[編集]

体長約0.9-2m。形はスケトウダラに似ており、また、身には細かな茶褐色の斑点が存在する。

分類[編集]

5属24種からなる。

資源・漁業[編集]

 src=
ジェノヴァの市場に並ぶメルルーサ

ヨーロッパでは長年延縄、手釣り、刺し網などの漁業がおこなわれてきた。1960年代以降ヨーロッパ以外の大陸棚の資源を狙って、日本を始めヨーロッパのトロール漁業が開発を始めた。1970年代までは、北米沖・南半球の資源はかなり余裕があると思われていたが、大型トロール漁業の開発が進み資源の危機が叫ばれ、南アフリカ沖については国際管理が行われた(ICSEAF)が、その後資源が全部沿岸国の専管水域内にあるため、資源管理は沿岸国に委ねられている。 

食材[編集]

 src=
メルルーサのフライを使ったフィッシュ・アンド・チップス

味は種・保存方法等により、極めて差が大きい。タラに似た白身だが、身が締まっており、塩をしなくてもタラのように身が崩れない。欧州で釣り上げられ鮮魚として流通するメルルーサは高価であり、高級品として好まれる。他方、北米沖・南半球でトロールで漁獲された魚は、一般に冷凍にされ大衆魚として利用される。南欧では一尾丸ごと魚屋やレストランの店頭に並ぶが、ヨーロッパでは一般には切り身で売られており、また白身魚のフライ用に加工された形で売られることが多い。フィッシュ・アンド・チップスにも多く使われている。

スペインでは特に好まれる魚で、首から頭を石窯で焼いたアルオルノは最高の料理である。その他にも、頬肉から顎にかけての部分の天火煮込み、白身の大きなブロックの丸茹で、切り身の天ぷら、小型魚は丸のまま唐揚げ、或いはニンニクとオリーブオイルの鉄板焼きなど、多くの料理に使われる。

日本市場に一般に流通したのは1960年代にトロール船が漁獲したもので、当初は馴染みがない魚種であることからシロムツ等と呼ばれていたが紛らわしい命名として問題視され、最終的にメルルーサが定着して以降は大衆向けの総菜魚として需要がある。市場には白身のフライ・粕漬け味噌漬けとして半加工して出されることが多く、摺り身の材料にも使われる。安価であることから、外食産業学校給食などの加工食品に用いられる白身魚としても定着している。かつてはマクドナルドフィレオフィッシュの原材料であったことでも知られている。

 src= ウィキメディア・コモンズには、メルルーサに関連するメディアがあります。

関連項目[編集]

執筆の途中です この項目は、魚類に関連した書きかけの項目です。この項目を加筆・訂正などしてくださる協力者を求めていますPortal:生き物と自然/プロジェクト:生物)。
 title=
license
cc-by-sa-3.0
copyright
ウィキペディアの著者と編集者
original
visit source
partner site
wikipedia 日本語

メルルーサ: Brief Summary ( Japanese )

provided by wikipedia 日本語

メルルーサ(スペイン語Merluza、学名:Merluccius)は、タラ目メルルーサ科の海水魚の総称である。

近縁のタラ目の魚ホキは以前メルルーサ科に分類されていたが、今日ではマクルロヌス科に分類されている。

license
cc-by-sa-3.0
copyright
ウィキペディアの著者と編集者
original
visit source
partner site
wikipedia 日本語

민대구과 ( Korean )

provided by wikipedia 한국어 위키백과

민대구과(Merlucciidae)는 대구목에 속하는 조기어류 물고기 과의 하나이다.[1] 대구를 닮은 물고기로 대부분의 민대구를 포함한다.[1] 대서양태평양의 한랭 해역에서 서식한다. 보통 아열대와 온대, 아북극 또는 아남극 지역의 수심 50m 이상의 바다에서 발견된다. 가장 많이 알려진 종들은 남방대구속(Macruronus)과 민대구속(Merluccius) 종들이다. 몸길이는 최대 1.55m에 이르는 대형 물고기이다. 남방대구, 파타고니민태, 가이민대구, 은민대구, 알젠틴민대구, 대서양민대구, 케이프민대구 등을 포함하고 있다.

하위 속

민대구과는 다음과 같이 분류한다.[1]

  • Lyconodes - 남방대구과 (Macruronidae)로 분류하기도 한다.[2]
  • Lyconus - 남방대구과 (Macruronidae)로 분류하기도 한다.[2]
  • 남방대구속 (Macruronus) - 남방대구과 (Macruronidae)로 분류하기도 한다.[2]
  • 민대구속 (Merluccius)
  • 발광민대구속 또는 스테인다크네리아속 (Steindachneria) - 스테인다크네리아과 (Steindachneriidae)로 분류하기도 한다.[2]

계통 분류

2009년 로아 바론(Roa-Varón)과 오르티(Ortí) 등의 연구에 기초한 계통 분류이다.[2]

대구목 긴대구아목  

긴대구과

    민태아목    

민태과

   

바티가두스아과

       

남방대구과

   

발광민대구과

      대구아목   트라키린쿠스과

트라키린쿠스아과

   

마크로우로이데스아과

     

돌대구과

           

민대구과

   

멜라노누스과

     

에우클리크티스과

        Gadidae i. w. S.      

대구과

   

모오캐과

     

가이드롭사루스아과

     

피키스과

     

라니켑스과

     

날개멸과

         

각주

  1. (영어) "Merlucciidae". FishBase. Ed. Rainer Froese and Daniel Pauly. 2015년 1월 version. N.p.: FishBase, 2015년.
  2. Adela Roa-Varón, Guillermo Ortí: Phylogenetic relationships among families of Gadiformes (Teleostei, Paracanthopterygii) based on nuclear and mitochondrial data. Molecular Phylogenetics and Evolution 52 (2009) 688–704, doi 10.1016/j.ympev.2009.03.020
 title=
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia 작가 및 편집자

민대구과: Brief Summary ( Korean )

provided by wikipedia 한국어 위키백과

민대구과(Merlucciidae)는 대구목에 속하는 조기어류 물고기 과의 하나이다. 대구를 닮은 물고기로 대부분의 민대구를 포함한다. 대서양태평양의 한랭 해역에서 서식한다. 보통 아열대와 온대, 아북극 또는 아남극 지역의 수심 50m 이상의 바다에서 발견된다. 가장 많이 알려진 종들은 남방대구속(Macruronus)과 민대구속(Merluccius) 종들이다. 몸길이는 최대 1.55m에 이르는 대형 물고기이다. 남방대구, 파타고니민태, 가이민대구, 은민대구, 알젠틴민대구, 대서양민대구, 케이프민대구 등을 포함하고 있다.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia 작가 및 편집자

Distribution

provided by World Register of Marine Species
Distribution: Atlantic, eastern Pacific, Tasmania, and New Zealand. Dorsal fins 2, except Lyconodes with one. Second dorsal fin and anal fin with a posterior notch. Chin barbel lacking. Small cycloid scales. Teeth present on head of vomer. Spinous first principal dorsal ray. Mouth large and terminal; long, pointed teeth in most species. A large V-shaped ridge appears on the upper side of the head. Pelvic fin rays 7-10. Branchiostegal rays 7. Pyloric caeca absent. Species of Merluccius are voracious predators inhabiting the continental shelf and upper slope. The three species of Macruronus live in large schools on the continental shelf in Subantarctic waters.

Reference

MASDEA (1997).

license
cc-by-4.0
copyright
WoRMS Editorial Board
contributor
Edward Vanden Berghe [email]