Wood Hedgehog

Hydnum repandum (Carl von Linné, 1753 ex Elias Magnus Fries, 1821), sin. Sarcodon repandus (Lucien Quélet, 1886),^[1] este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Hydnaceae și de genul Hydnum, a cărui specii coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ciuperca este cunoscută în popor sub numele flocoșel^[2] sau burete țepos.^[3] Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând în grupuri sau cercuri mari (deseori exemplarele sunt îngrămădite unul în altul), în păduri de foioase (sub fagi, mai rar pe lângă stejari) precum de conifere sub molizi, de la deal la munte, din (iulie) august până în noiembrie (decembrie).^[4][5]

Descriere

Bres.: H. repandum

• Pălăria: Ea are un diametru de 5–15 cm, este inițial convexă, apoi plată, câteodată adâncită. Suprafața este neregulată, cu marginea ondulată și crestată, cuticula fiind netedă, catifelată, fin împâslită și brumată, având un colorit care variază de la alb gălbui până la crem-portocaliu.
• Himenoforul: Ciuperca nu are lamele ci țepi. Ei sunt deși, inegali, foarte fragili și decurenți. Culoarea este la început albă, mai târziu aproape întotdeauna identică cu acea a pălăriei, vârfurile devenind cu timpul maronii. Țepii pot fi îndepărtați cu ușurință.
• Sporii: Ei sunt netezi, rotunjori sau ceva colțuroși, mereu cu o picătură mare uleioasă în mijloc, având o mărime de 7-9 x 6-8 microni. Pulberea lor este albicioasă.
• Piciorul: El are o înălțime de 5–8 (10) cm și o grosime de 1–3 cm, este neted, cilindric, bont, tare și plin, deseori puțin excentric, fiind albicios, ocazional și de aceiași culoare cu pălăria.
• Carnea: Ea este tare și casantă în tinerețe, devenind la bătrânețe fibroasă, fiind de culoare alb-gălbuie. Mirosul este slab, gustul la exemplare tinere plăcut. Exemplare vechi devin întotdeauna amăruie. Aproape niciodată este năpădită de viermi.^[4][5]
• Reacții chimice: Buretele se decolorează cu anilină mai întâi auriu, apoi brun-roșcat, cu fenol roșu-portocaliu apoi roșu-cărămiziu, cu Hidroxid de potasiu imediat brun-gălbui și cu sulfat de fier galben.^[6]

• H. repandum, țepi

• H. repandum, picior și strat fructifer

• H. repandum, secțiune longitudinală

• H. repandum tineri

• H. repandum bătrân

Confuzii

Văzut de sus, buretele seamănă tare cu gălbiorul și specii înrudite, dar se deosebește clar prin aculeii săi (Himenoforul genului Cantharellus constă din pseudo-lamele), dar de asemenea cu ciupercile cu tuburi și pori Albatrellus cristatus (necomestibil),^[7] Albatrellus confluens (comestibil),^[8] Albatrellus ovinus (comestibil),^[9][10] de asemenea cu Hericium cirrhatum sin. Creolophus cirrhatus^[11] respectiv Hygrophoropsis aurantiaca (are lamele, carnea și piciorul formați mai slab, comestibil).^[12]

Mai departe, el poate fi doar confundat cu specii asemănătoare ale acestui gen, cu toate comestibile sau cel puțin neotrăvitoare, ca de exemplu Hydnum acre sin. Hydnellum mirabile (burete mai închis în culoare, amar, necomestibil)^[13] Hydnum albidum (albicios, comestibil),^[14] Hydnum rufescens (mai mică cu nuanțe de roz, comestibil),^[15] Hydnum subsquamosum (cuticula este mai roză, comestibil),^[16] Hydnum umbilicatum (comestibil) Myco Québec sau Hydnum versipelle (burete mai închis în culoare, amar, necomestibil).^[17]

Specii asemănătoare

• Albatrellus-confluens

• Albatrellus cristatus

• Albatrellus ovinus

• Cantharellus cibarius

• Hericium cirrhatum

• Hygrophoropsis aurantiaca

• Hydnum acre sin. Hydnellum mirabile

• Hydnum albidum

• Hydnum rufescens

• Hydnum Umbilicatum

Valorificare

Flocoșelul este o ciupercă de bună calitate, în special exemplarele tinere. Carnea devine la cele bătrâne ceva scorțoasă. Mai departe buretele are atunci un gust amar din cauza aculeilor care însă pot fi îndepărtați fără probleme. El poate fi bine adăugat la mâncăruri cu gălbiori, ambele specii fiind de consistență asemănătoare, pentru care se cere un timp de gătit mai lung.^[18]

Note

Bibliografie

• Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 88-93, ISBN 3-405-11774-7
• Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, ISBN 3-405-12081-0
• Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, ISBN 3-405-12124-8
• Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 452-453, ISBN 88-85013-25-2
• I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 215-216, ISBN 88-85013-37-6
• Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
• Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
• Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1

Legături externe

• Materiale media legate de Flocoșel la Wikimedia Commons
• Flocoșei, film 1
• Flocoșei, film 2