The species attacking fruit-infesting tephritids have generally been characterized as polyphagous. Caution should also be exercised when attempting to determine hosts of Eurytoma since some species are known to be phytophagous.
Both Eurytoma oleae Silvestri and Sycophila aethiopica (Silvestri) have been reared from cultivated olives in South Africa (Neuenschwander 1982). Both Silvestri (1915) and Neuenschwander (1982) noted that Eurytoma oleae developed on the seeds of olives and is thus phytophagous. Sycophila aethiopica, on the other hand, is most likely to be a parasitoid of seed-infesting chalcidoids, as is Eurytoma varicolor Silvestri (Silvestri 1915).
Members of the genus Eurytoma are exceptionally difficult to identify to species, but the family can be readily recognized by the quadrate, usually deeply pitted pronotum (Fig. 1) and general habitus (Fig. 2).
The Eurytomidae are a family within the superfamily Chalcidoidea.
Unlike most chalcidoids, the larvae of many are phytophagous (feeding in stems, seeds, or galls), while others are more typical parasitoids, though even then the hosts are usually found within plant tissues. They are found throughout the world in virtually all habitats, and a few are considered pests.
They tend to be dull and not metallic, and heavily punctured, with very thick, collar-like pronota.
As of 2021, Eurytomid genera include:[1]
Buresiinae Lotfalizadeh et al, 2007[2]
Eurytominae Walker, 1832
Heimbrinae Burks, 1971
Rileyinae Ashmead, 1904
The Eurytomidae are a family within the superfamily Chalcidoidea.
Unlike most chalcidoids, the larvae of many are phytophagous (feeding in stems, seeds, or galls), while others are more typical parasitoids, though even then the hosts are usually found within plant tissues. They are found throughout the world in virtually all habitats, and a few are considered pests.
They tend to be dull and not metallic, and heavily punctured, with very thick, collar-like pronota.
Los euritómidos o Eurytomidae son una familia de avispas parásitas de la superfamilia Chalcidoidea. El grupo es posiblemente polifilético, aunque cada subfamilia es posiblemente monofilética y puedan ser elevadas al rango de familias en el futuro. Se han descrito 1.420 especies en 87 géneros.
A diferencia de muchos otros calcidoideos las larvas de muchas especies son herbívoras (alimentándose de tallos, semillas o agallas, mientras otras son parasitoides típicos. En estos casos los huéspedes se encuentran dentro de tejidos vegetales. Son prácticamente cosmopolitas y se encuentran en una gran variedad de hábitats. Unas pocas especies son consideradas plagas.
El tegumento es de apariencia negra opaca, no metálica y con marcadas puntuaciones. El pronoto es grueso, las antenas son vellosas. Pero ninguna de estas características son únicas. Es posible que la familia necesite ser subdividida. Algunos la consideran una subfamilia de Pteromalidae.
Les Eurytomidae sont une famille d'insectes hyménoptères apocrites térébrants de la super-famille des Chalcidoidea. Tout comme les Agaonidae, Torymidae, Tanaostigmatidae, cette famille est majoritairement phytophage, une minorité des espèces étant entomophage.
Ils sont divisés en trois sous-familles : Heimbrinae, Rileyinae et Eurytominae, regroupant 1 200 espèces décrites.
Ils sont proches des Perilampidae par leur aspect.
Cette famille relativement grande est avant tout phytophage et présente une grande diversité d'habitats de ses espèces. Le genre Systole se développe aux dépens de graines d'Ombellifères et des Eurytoma (ce genre comportant plus de 250 espèces) se rencontrent sur les graines de légumineuses, mais certains sont entomophages.
D'autres sont des ravageurs de cultures céréalières (Tetramesa sp).
Par contre, la majorité des Eurytoma et des Sycophila sont des entomophages ectoparasitoïdes de coléoptères, cynipidés, diptères (Tephritidae), lépidoptères et orthoptères. Eurytoma oryzivora émerge des chrysalides de Maliarpha separatella, pyrale ravageur du riz en Afrique. Certains sont hyperparasites.
Globalement, leur fécondité semble faible et leur développement se déroule en une quinzaine de jours.
Les Eurytomidae sont une famille d'insectes hyménoptères apocrites térébrants de la super-famille des Chalcidoidea. Tout comme les Agaonidae, Torymidae, Tanaostigmatidae, cette famille est majoritairement phytophage, une minorité des espèces étant entomophage.
Ils sont divisés en trois sous-familles : Heimbrinae, Rileyinae et Eurytominae, regroupant 1 200 espèces décrites.
Gli Euritomidi (Eurytomidae Walker, 1832) costituiscono una famiglia di insetti (Hymenoptera: Chalcidoidea) comprendente specie parassitoidi oppure fitofaghe.
Sono un raggruppamento eterogeneo di insetti di dimensioni medio-piccole. Si possono confondere facilmente con gli Pteromalidi, dai quali si distinguono per alcune combinazioni di caratteri. Gli Euritomidi hanno sempre un pronoto ben sviluppato e di forma rettangolare e portano spesso sculture ombelicate sul mesoscuto, mentre gli Pteromalidi hanno sculture di questo aspetto sul pronoto. Il gastro degli Euritomidi è in genere ovoidale e cilindrico oppure compresso in senso latero-trasversale, mentre gli Pteromalidi hanno in genere il gastro compresso in senso dorso-ventrale.
La famiglia è cosmopolita, largamente rappresentata in tutte le regioni del pianeta.
Gli Euritomidi hanno un corpo di medie dimensioni (1-9 mm), con sagoma variabile dal tozzo allo slanciato, in genere di colore nero, talvolta bruno o giallastro. Raramente sono presenti colori vivaci o con riflessi metallici.
Il capo ha antenne composte da 9-13 articoli con un frequente dimorfismo sessuale: le antenne del maschio, infatti, hanno spesso verticilli di setole sensitive sugli antennomeri del flagello oppure un'espansione ventrale a placca sullo scapo.
Il torace mostra alcuni caratteri morfologici utili ai fini sistematici ma non esclusivi di questa famiglia: il pronoto è largo e di forma quadrangolare, ricordando nell'aspetto un collare. Il mesotorace mostra i notauli completi e spesso profondi. Le ali anteriori hanno la vena marginale breve, più o meno della stessa lunghezza della vena stigmale. La vena postmarginale è sempre presente ma spesso è molto breve. Le zampe hanno tutti i tarsi composti da 5 articoli, con rare eccezioni.
L'addome mostra un gastro generalmente ben distinto dal propodeo, di forma convessa. Visto lateralmente ha una forma ovoidale oppure allungata e acuminata. Visto dal dorso ha una forma cilindrica o ovoidale oppure compressa in senso trasversale. In genere si presenta liscio. L'ovopositore è breve e non sporge quasi mai dall'addome.
La biologia degli Euritomidi è piuttosto eterogenea. In questa famiglia è compresa una significativa rappresentanza di specie fitofaghe, per quanto la maggior parte delle specie sia costituita da parassitoidi entomofagi.
Le specie fitofaghe si sviluppano all'interno di tessuti vegetali. Le più importanti sono specie spermofaghe che si sviluppano a spese dell'endosperma dei semi di varie piante (spesso Leguminose). Altre specie si sviluppano invece all'interno degli steli di piante erbacee, talvolta formando galle.
Gli Euritomidi entomofagi sono prevalentemente ectoparassiti solitari di larve appartenenti a diversi ordini (più frequentemente Ditteri, Lepidotteri, Imenotteri). Queste specie possono comportarsi come parassiti primari oppure come iperparassiti. Nell'ambito degli entomofagi si riscontra anche l'esistenza di specie che hanno comportamenti differenti che hanno tuttavia una rappresentanza limitata. Alcune specie si comportano come predatori oofagi a spese soprattutto di Ortotteri e Rincoti. Altre specie si comportano come ectoparassiti gregari a spese di Lepidoptera. Altre specie, infine, si comportano come endoparassite a spese di insetti galligeni rientranti fra gli Imenotteri Cinipidi e i Ditteri Tefritidi.
Per molti Euritomidi entomofagi è stata riscontrata una fitofagia secondaria, in quanto spesso il parassitoide diventa fitofago e continua a nutrirsi a spese dei tessuti della pianta ospite dopo che ha provocato la morte dell'ospite primario.
L'eterogeneità morfologica ed etologica degli Euritomidi è la ragione di una continua revisione della sua sistematica interna e anche nelle più recenti proposte sussistono controversie sul numero di sottofamiglie. Dal punto di vista filogenetico gli Euritomidi sarebbero un raggruppamento parafiletico pertanto in futuro è probabile che da essi saranno scorporate nuove famiglie di Calcidoidei.
Nel complesso fra gli Euritomidi si annoverano oltre 1400 specie ripartite fra 87-88 generi. Piuttosto controversa è la suddivisione in sottofamiglie, con continue revisioni che individuano o hanno individuato da due a sette sottofamiglie. Attualmente il dibattito è fra l'attribuzione di due o tre sottofamiglie. Tutte le tesi concordano sull'esistenza delle sottofamiglie degli Eurytominae e dei Rileyinae, mentre è controversa la separazione, dagli Eurytominae, di una terza sottofamiglia, gli Heimbrinae, comprendente specie diffuse nel continente americano.
Gli Euritomidi (Eurytomidae Walker, 1832) costituiscono una famiglia di insetti (Hymenoptera: Chalcidoidea) comprendente specie parassitoidi oppure fitofaghe.
De Eurytomidae is een familie binnen de superfamilie Bronswespen (Chalcidoidea).
De groep is blijkbaar polyfyletisch, hoewel de verschillende subfamilies elk monofyletisch kunnen zijn, en in de nabije toekomst tot familiestatus kunnen worden verheven. Zoals momenteel gedefinieerd, worden ongeveer 1420 soorten in 87 geslachten beschreven. In tegenstelling tot de meeste chalcidoïden, zijn de larven van vele fytofaag (voeden zich met stengels, zaden of gallen), terwijl anderen meer typische parasitoïden zijn, hoewel zelfs dan de gastheren meestal worden gevonden in plantenweefsels. Ze worden overal ter wereld in vrijwel alle habitats aangetroffen, en een paar daarvan worden beschouwd als ongedierte. Ze zijn meestal dof en niet metallisch, en zwaar doorprikt, met zeer dikke, kraagachtige pronota, maar geen van deze tekens is uniek binnen de Chalcidoidea, noch lijken ze een natuurlijke groep te definiëren, en de familie is waarschijnlijk verdeeld.
De Eurytomidae is een familie binnen de superfamilie Bronswespen (Chalcidoidea).
De groep is blijkbaar polyfyletisch, hoewel de verschillende subfamilies elk monofyletisch kunnen zijn, en in de nabije toekomst tot familiestatus kunnen worden verheven. Zoals momenteel gedefinieerd, worden ongeveer 1420 soorten in 87 geslachten beschreven. In tegenstelling tot de meeste chalcidoïden, zijn de larven van vele fytofaag (voeden zich met stengels, zaden of gallen), terwijl anderen meer typische parasitoïden zijn, hoewel zelfs dan de gastheren meestal worden gevonden in plantenweefsels. Ze worden overal ter wereld in vrijwel alle habitats aangetroffen, en een paar daarvan worden beschouwd als ongedierte. Ze zijn meestal dof en niet metallisch, en zwaar doorprikt, met zeer dikke, kraagachtige pronota, maar geen van deze tekens is uniek binnen de Chalcidoidea, noch lijken ze een natuurlijke groep te definiëren, en de familie is waarschijnlijk verdeeld.
Eurytomidae er en gruppe som hører til blant parasittvepsene og er en familie av årevingene. Gruppen omfatter rundt 1420 kjente arter fordelt på rundt 87 slekter. Det er funnet ca. 350 arter i Europa, og man regner med at den kan være 60 i Norge. Ulikt de fleste andre Chalcidoidea er larvene til de fleste artene planteetere. Eurytomidae er sannsynligvis en polyfyletisk gruppe som vil bli delt opp i framtiden.
Små (1,4 – 6 mm), tettbygde, mattsvarte, ikke metalliske vepser. Kroppen er vanligvis tett punktert. Forbrystet (pronotum) er stort og bredt, rektangulært sett ovenfra, og danner en "krage" bak hodet. Antennen er mer eller mindre trådformet (ikke knebøyd) og har 12 eller færre ledd. Hodet er bredere enn langt, ofte forholdsvis lite. Forvingen er avrundet uten vingefrynser, med en tynn åre (costa) langs framkanten i indre 2/3, denne ender i et lite vingemerke. Beina er vanligvis slanke, lårene kan være litt tykkere. Bakkroppen er vanligvis nokså slank, tilspisset, hunnens eggleggingsrør stikker litt ut.
De fleste av artene har larver som utvikler seg i galler inne i ulike planter. Det er også en del som er mer konvensjonelle parasitoider, disse snylter gjerne på galledannende insekter og lever dermed også inne i planter.
Eurytomidae er en gruppe som hører til blant parasittvepsene og er en familie av årevingene. Gruppen omfatter rundt 1420 kjente arter fordelt på rundt 87 slekter. Det er funnet ca. 350 arter i Europa, og man regner med at den kan være 60 i Norge. Ulikt de fleste andre Chalcidoidea er larvene til de fleste artene planteetere. Eurytomidae er sannsynligvis en polyfyletisk gruppe som vil bli delt opp i framtiden.
Euritomidele (Eurytomidae) sunt o familie de insecte himenoptere mici, de 1,5-5 mm cu corpul negru sau galben, mai rar cu reflexe metalice, de obicei acoperit cu gropițe. Au antenele formate din 11-13 articule. Abdomenul la femelă este comprimat lateral, iar ovipozitorul aproape ascuns (telescopat). Larvele sunt apode și au corpul alungit, format din 13 segmente; capul lor este puternic chitinizat, iar culoarea corpului este alb-lăptoasă. Euritomidele cuprind circa 80 de genuri și 1500 de specii larg răspândite. În România au fost găsite 108 specii de euritomide. Unele euritomide sunt paraziți primari sau secundari pe numeroase insecte, altele sunt fitofage. Sycophila biguttata (Eudecatoma biguttata), Eurytoma rosae, Eurytoma brunniventris parazitează cinipide (Cynipidae) galigene. Bruchophagus gibbus (viespea semințelor de trifoi), Bruchophagus roddi (viespea semințelor de lucernă), Bruchophagus robiniae (viespea semițelor de salcâm), Eurytoma onobrychidis (viespea semințelor de sparcetă), Eurytoma schreineri (viespea semințelor de prun), Systole coriandri (viespea semințelor de coriandru) etc. atacă semințele plantelor.[1][2]
În România au fost găsite 108 specii de euritomide entomofage și fitofage:[3][4]
Euritomidele (Eurytomidae) sunt o familie de insecte himenoptere mici, de 1,5-5 mm cu corpul negru sau galben, mai rar cu reflexe metalice, de obicei acoperit cu gropițe. Au antenele formate din 11-13 articule. Abdomenul la femelă este comprimat lateral, iar ovipozitorul aproape ascuns (telescopat). Larvele sunt apode și au corpul alungit, format din 13 segmente; capul lor este puternic chitinizat, iar culoarea corpului este alb-lăptoasă. Euritomidele cuprind circa 80 de genuri și 1500 de specii larg răspândite. În România au fost găsite 108 specii de euritomide. Unele euritomide sunt paraziți primari sau secundari pe numeroase insecte, altele sunt fitofage. Sycophila biguttata (Eudecatoma biguttata), Eurytoma rosae, Eurytoma brunniventris parazitează cinipide (Cynipidae) galigene. Bruchophagus gibbus (viespea semințelor de trifoi), Bruchophagus roddi (viespea semințelor de lucernă), Bruchophagus robiniae (viespea semițelor de salcâm), Eurytoma onobrychidis (viespea semințelor de sparcetă), Eurytoma schreineri (viespea semințelor de prun), Systole coriandri (viespea semințelor de coriandru) etc. atacă semințele plantelor.
Eurytominae
Heimbrinae
Rileyinae
Wikimedia Commons'ta Eurytomidae ile ilgili çoklu ortam belgeleri bulunur. 
Wikispecies'te Eurytomidae ile ilgili detaylı taksonomi bilgileri bulunur. Eurytomidae, zar kanatlılar takımından böcek familyası.
Birçok zoofaj ve fitofaj türü içerir. Bazı türleri bitkilerdeki hayvanları yiyip bitirdikten sonra, bitki dokularına saldırarak özsu emerler.
Siyah ya da sarı renkli, 2–4 mm boyda, uzunca vücutlu arıcıklardır. Anten ince olup ucunda topuz bulunmamaktadır. Pronotum kare gibi olup, yumurta koyma borusu çok kısadır.
Türkiye'de önemli zararlı türler arasında badem iç kurdu (Eurytoma amygdali), fıstık iç kurdu (Eurytoma pistaciae), siyah fıstık iç kurdu (Eurytoma plotnikovi), baklagil arıcığı (Bruchophagus gibbus) sayılabilir.
Eurytomidae, zar kanatlılar takımından böcek familyası.
Birçok zoofaj ve fitofaj türü içerir. Bazı türleri bitkilerdeki hayvanları yiyip bitirdikten sonra, bitki dokularına saldırarak özsu emerler.
Siyah ya da sarı renkli, 2–4 mm boyda, uzunca vücutlu arıcıklardır. Anten ince olup ucunda topuz bulunmamaktadır. Pronotum kare gibi olup, yumurta koyma borusu çok kısadır.
Türkiye'de önemli zararlı türler arasında badem iç kurdu (Eurytoma amygdali), fıstık iç kurdu (Eurytoma pistaciae), siyah fıstık iç kurdu (Eurytoma plotnikovi), baklagil arıcığı (Bruchophagus gibbus) sayılabilir.
Эвритомиды[1][2] (лат. Eurytomidae) — семейство наездников надсемейства Chalcidoidea подотряда стебельчатобрюхие отряда перепончатокрылые насекомые. Размеры мелкие (1—5 мм). Крылья с сильно редуцированным жилкованием.
Фитофаги (Eurytominae) и паразитоиды (Heimbrinae и Rileyinae). Rileyinae, как правило, связаны с галлицами (Cecidomyiidae, Diptera) и другими. Среди вредителей представители родов Bephratelloides, Bruchophagus, Cathilaria, Evoxystoma, Eurytomocharis, Systole и Tetramesa. Большинство Euritomidae являются эктопаразитами и паразитоидами личинок видов из Coleoptera, Diptera (Tephritidae и Cecidomyiidae), Cynipidae (Hymenoptera) и Lepidoptera. Редкие формы — эндопаразиты, например, виды, принадлежащие к роду Sycophila, который связан с орехотворками и галлообразователями из Cynipidae. Паразитоиды почти всегда одиночные, но существуют также формы Eurytoma паразитирующие на стадных гусеницах чешуекрылых. У одного из этих видов также описаны случаи мультипаразитизма и клептопаразитизма.
Гаплоидный набор хромосом n = 9—10.[3]
Всемирное
1400 видов, более 80 родов, 3 подсемейства. Крупнейший род Eurytoma Illiger, 1807 включает половину видов (700 видов)
Эвритомиды (лат. Eurytomidae) — семейство наездников надсемейства Chalcidoidea подотряда стебельчатобрюхие отряда перепончатокрылые насекомые. Размеры мелкие (1—5 мм). Крылья с сильно редуцированным жилкованием.
