Morchella elata, din încrengătura Ascomycota, din încrengătura Ascomycota în familia Morchellaceae și de genul Morchella,[1] este o ciupercă comestibilă, saprofită și foarte delicată. Ea a fost descrisă de savantul suedez Elias Magnus Fries, în anul 1822, în volumul 2 al operei sale Systema mycologicum, sistens fungorum ordines, genera et species.[2] Buretele este denumit în popor zbârciog suplu.[3] El este în mod predominant locuitor de sol, crescând în grupuri mici sau solitar, apărând în păduri de conifere pe lângă molizi și pini sau la marginea acestora, unde arată caracteristici de simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor[4] dar și pe rumeguș. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord deja din (martie) aprilie până la începutul lui iunie.[5][6]
Sub numele românesc de „zbârciog” se tratează aproape mereu patru mari genuri de ciuperci: Gyromitra, Helvella, Morchella și Verpa. Între primele două se găsesc specii otrăvitoare pe când cele două din urmă sunt comestibile. Cu toate că cele patru genuri sunt goale pe interior, ele pot fi deosebite destul de ușor: Morchella și Verpa sunt unicamerale, pe când Gyromitra și Helvella sunt multicamerale, prezentând o încrengătură de goluri în interiorul lor.[7][8]
M. elata, Ascii cu spori
M. elata, alveole
M. elata, picior, taiere longitudinalä
M. elata tânără
. elata bătrână
Exemplare mai mici ale speciei Morchella elata pot fi confundată ușor cu alte soiuri de genul Morchella, ca de exemplu cu Morchella conica,[9] Morchella costata,[10] Morchella crassipes,[11] Morchella deliciosa,[12] Morchella deliciosa,[13] Morchella elatoides Jacquet,[14] Morchella esculenta,[15] Morchella punctipes,[16] Morchella rotunda,[17] Morchella steppicola[18] sau Morchella tridentina sin. Morchella frustrata.[19]
Sub numele românesc de „zbârciog” se tratează aproape mereu patru mari genuri de ciuperci: Gyromitra, Helvella, Morchella și Verpa. Între primele două se găsesc specii otrăvitoare pe când cele două din urmă sunt comestibile. Cu toate că cele patru genuri sunt goale pe interior, ele pot fi deosebite destul de ușor: Morchella și Verpa sunt unicamerale, pe când Gyromitra și Helvella sunt multicamerale, prezentând o încrengătură de goluri în interiorul lor.[20][21]
Buretele poate fi confundat cu Phallus impudicus (buretele pucios) atunci când acesta și-a pierdut gleba.
Pentru un începător, confundarea cu buretele posibil mortal Gyromitra esculenta (zbârciogul gras), cu totul că speciile se deosebesc destul de clar, ar putea să se dezvolte fatal.
!!!Gyromitra esculenta!!!
Morchella conica
Morchella costata
Morchella crassipes
Morchella deliciosa
Morchella elatoides
Morchella esculenta
Morchella punctipes
Morchella rotunda
Morchella steppicola
Morchella tridentina
Phallus impudicus
Mai întâi trebuie menționat că zbârciogul galben nu poate fi mâncat crud pentru că conține puțină hidrazină care se dizolvă în timpul fierberii. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de digerat.[22]
Morchella elata este de calitate gastronomică foarte bună. Ea poate fi pregătită ca ciulama,[23], alături de legume, dar nu împreună cu alte ciuperci (din cauza gustului și mirosului specific) sau ca sos, servit cu carne albă (pui, curcan, porumbel, vițel). Se și potrivește la o mâncare de creier (porc, vițel), cu raci, scoici, melci[24] sau ca foietaj cu șuncă sau într-o plăcintă (de exemplu „pe modul reginei” ,cu carne de vițel sau pui).
Exemplare mai mari pot fi prăjite ca un șnițel[25] sau umplute cu carne, după ce au fost blanșate.[26]
Uscați și preparați după înmuiat, bureții dezvoltă un gust și miros mai intensiv (folosiți și apa de înmuiat filtrată printr-o sită). La acest burete se poate folosi și piciorul.
Materiale media legate de Zbârciog suplu la Wikimedia Commons
Morchella elata, din încrengătura Ascomycota, din încrengătura Ascomycota în familia Morchellaceae și de genul Morchella, este o ciupercă comestibilă, saprofită și foarte delicată. Ea a fost descrisă de savantul suedez Elias Magnus Fries, în anul 1822, în volumul 2 al operei sale Systema mycologicum, sistens fungorum ordines, genera et species. Buretele este denumit în popor zbârciog suplu. El este în mod predominant locuitor de sol, crescând în grupuri mici sau solitar, apărând în păduri de conifere pe lângă molizi și pini sau la marginea acestora, unde arată caracteristici de simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor dar și pe rumeguș. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord deja din (martie) aprilie până la începutul lui iunie.
.jpg)
_322536.jpg)
.jpg)
