Bignoniaceele (Bignoniaceae) sunt o familie de plante superioare angiosperme (Angiospermae) care cuprinde aproximativ 100 genuri cu circa 750 de specii exotice lemnoase arborescente, arbustive, liane, rareori ierbacee răspândite în regiunile calde ale globului. În România se cunosc numai trei specii în culturi de plante ornamentale.
Au o tulpină erectă sau cățărătoare. Frunzele sunt mari, nestipelate, simple sau compuse, în general opuse.
Florile, de obicei mari, sunt bisexuate (hermafrodite), zigomorfe și pentamere, cu caliciul gamosepal și corola gamopetală tubuliformă, infundibuliformă (în formă de pâlnie) sau campanulată (în formă de clopot), mai mult sau mai puțin bilabiată. Androceul didinam (cu stamine cu filamente inegale) format din 5 stamine (rareori 2 stamine) dintre care 2 fertile și 3 sterile (cele superioare). Gineceul bicarpelar (cu două carpele) și sincarp (cu carpele concrescute), ovarul este superior cu placentație parietală și numeroase ovule, stil simplu. Polenizarea este entomofilă sau chiropterofilă.
Fructul este o capsulă.
Prin structura florii, bignoniaceele se înrudesc îndeaproape cu scrofulariaceele (Scrophulariaceae).
În România se cultivă în scop ornamental pentru alei, străzi, parcuri, gări 3 specii ce aparțin la 2 genuri:[1][2][3][4]
Flora Republicii Moldova conține 6 specii cultivate ce aparțin la 3 genuri:[5] [6] [7]
Bignoniaceele (Bignoniaceae) sunt o familie de plante superioare angiosperme (Angiospermae) care cuprinde aproximativ 100 genuri cu circa 750 de specii exotice lemnoase arborescente, arbustive, liane, rareori ierbacee răspândite în regiunile calde ale globului. În România se cunosc numai trei specii în culturi de plante ornamentale.
