dcsimg

Distribution in Egypt

provided by Bibliotheca Alexandrina LifeDesk

Mediterranean region and Sinai.

license
cc-by-nc-sa-3.0
copyright
Bibliotheca Alexandrina
author
BA Cultnat
provider
Bibliotheca Alexandrina

Global Distribution

provided by Bibliotheca Alexandrina LifeDesk

Europe, Caucasia, Mediterranean region, Sinai, Arabia, Iraq, Iran, Pakistan; naturalized in north America, south Africa and Australia.

license
cc-by-nc-sa-3.0
copyright
Bibliotheca Alexandrina
author
BA Cultnat
provider
Bibliotheca Alexandrina

Associations

provided by BioImages, the virtual fieldguide, UK
Plant / resting place / on
puparium of Amauromyza morionella may be found on leaf of Marrubium vulgare

Plant / resting place / within
Haplothrips marrubiicola may be found in live flower of Marrubium vulgare

In Great Britain and/or Ireland:
Foodplant / open feeder
adult of Longitarsus ballotae grazes on leaf of Marrubium vulgare

Foodplant / feeds on
larva of Meligethes nanus feeds on Marrubium vulgare

Foodplant / parasite
Neoerysiphe galeopsidis parasitises live Marrubium vulgare

license
cc-by-nc-sa-3.0
copyright
BioImages
project
BioImages

Comments

provided by eFloras
A bitter herb, which when dried is used as tea for debility and colds. The plant is also used in certain candies for coughs and sore throat, as an expectorant, as a diaphoretic, and as a laxative when taken in large doses. It is the source of an essential oil used in liqueurs. It is also a honey plant.
license
cc-by-nc-sa-3.0
copyright
Missouri Botanical Garden, 4344 Shaw Boulevard, St. Louis, MO, 63110 USA
bibliographic citation
Flora of China Vol. 17: 104 in eFloras.org, Missouri Botanical Garden. Accessed Nov 12, 2008.
source
Flora of China @ eFloras.org
editor
Wu Zhengyi, Peter H. Raven & Hong Deyuan
project
eFloras.org
original
visit source
partner site
eFloras

Description

provided by eFloras
Stems branched or unbranched, 30-40 cm tall, base woody, densely appressed lanate-villous. Leaves reduced upward; petiole 0.7-1.5 cm; leaf blade ovate to circular, 2-3.5 × 1.8-3 cm, adaxially polished, corrugate, and sparsely villous, abaxially densely scabrid strigose-villous, base broadly cuneate to rounded, margin dentate-serrate, apex obtuse to subrounded. Verticillasters axillary, many flowered, widely spaced basally, crowded upward, globose, 1.5-2.3 cm in diam.; bracts subulate, as long as to longer than calyx tube, reflexed. Calyx 10-veined; teeth 10, main 5 long, alternate with to 5 accessory teeth, 1-4 mm, subulate, hooked. Corolla white, ca. 9 mm; tube ca. 6 mm, densely pubescent outside, pilose annulate inside; upper lip as long as or slightly shorter than lower lip, straight or spreading, 2-lobed; middle lobe of lower lip reniform, undulate, 2-cleft. Nutlets triquetrous, ovoid, warty. Fl. Jun-Aug, fr. Jul-Sep.
license
cc-by-nc-sa-3.0
copyright
Missouri Botanical Garden, 4344 Shaw Boulevard, St. Louis, MO, 63110 USA
bibliographic citation
Flora of China Vol. 17: 104 in eFloras.org, Missouri Botanical Garden. Accessed Nov 12, 2008.
source
Flora of China @ eFloras.org
editor
Wu Zhengyi, Peter H. Raven & Hong Deyuan
project
eFloras.org
original
visit source
partner site
eFloras

Distribution

provided by eFloras
Europe to C. Asia, N. Africa, Chitral, Swat, Himalaya(Kashmir to Nepal), N. America and cooler parts of C. & S. America.
license
cc-by-nc-sa-3.0
copyright
Missouri Botanical Garden, 4344 Shaw Boulevard, St. Louis, MO, 63110 USA
bibliographic citation
Annotated Checklist of the Flowering Plants of Nepal Vol. 0 in eFloras.org, Missouri Botanical Garden. Accessed Nov 12, 2008.
source
Annotated Checklist of the Flowering Plants of Nepal @ eFloras.org
author
K.K. Shrestha, J.R. Press and D.A. Sutton
project
eFloras.org
original
visit source
partner site
eFloras

Elevation Range

provided by eFloras
150 m
license
cc-by-nc-sa-3.0
copyright
Missouri Botanical Garden, 4344 Shaw Boulevard, St. Louis, MO, 63110 USA
bibliographic citation
Annotated Checklist of the Flowering Plants of Nepal Vol. 0 in eFloras.org, Missouri Botanical Garden. Accessed Nov 12, 2008.
source
Annotated Checklist of the Flowering Plants of Nepal @ eFloras.org
author
K.K. Shrestha, J.R. Press and D.A. Sutton
project
eFloras.org
original
visit source
partner site
eFloras

Habitat & Distribution

provided by eFloras
Dry grassy loess, slopes. Xinjiang [Afghanistan, India, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Pakistan, Russia, Tajikistan, Turkmenistan, Uzbekistan; SW Asia, Europe]
license
cc-by-nc-sa-3.0
copyright
Missouri Botanical Garden, 4344 Shaw Boulevard, St. Louis, MO, 63110 USA
bibliographic citation
Flora of China Vol. 17: 104 in eFloras.org, Missouri Botanical Garden. Accessed Nov 12, 2008.
source
Flora of China @ eFloras.org
editor
Wu Zhengyi, Peter H. Raven & Hong Deyuan
project
eFloras.org
original
visit source
partner site
eFloras

Synonym

provided by eFloras
Marrubium vulgare Linnaeus var. lanatum Bentham.
license
cc-by-nc-sa-3.0
copyright
Missouri Botanical Garden, 4344 Shaw Boulevard, St. Louis, MO, 63110 USA
bibliographic citation
Flora of China Vol. 17: 104 in eFloras.org, Missouri Botanical Garden. Accessed Nov 12, 2008.
source
Flora of China @ eFloras.org
editor
Wu Zhengyi, Peter H. Raven & Hong Deyuan
project
eFloras.org
original
visit source
partner site
eFloras

Distribution ( Spanish; Castilian )

provided by IABIN
II, IV, V, RM, VI, VII, VIII, IX, X, XI, Juan Fernandez, Isla de Pascua
license
cc-by-nc-sa-3.0
copyright
Universidad de Santiago de Chile
author
Pablo Gutierrez
partner site
IABIN

Marrubium vulgare ( Asturian )

provided by wikipedia AST

Marrubium vulgare, el marrubiu, ye una planta yerbácea de la familia de les Lamiaceae.

 src=
Vista xeneral de la planta en flor.
 src=
Fueyes fondamente derrotu-reticulaes y peludas.
 src=
Verticilastro.

Descripción

Ye una planta yerbácea perenne sufruticosa, de base daqué maderiza y tarmu con seición arrondada o cuadrangular de 15-80cm d'altor, frecuentemente ramificáu, con indumenta más o menos trupa, abuxada. Les fueyes, de 2-7 por 1-4cm, son peciolaes, irregularmente dentaes, fondamente derrotu-reticulaes d'aspeutu crespo, peludas, rugosas pol fexe y con nervios marcaos pol viesu. Les inflorescencies entamar en verticiloss globulares mestos de flores de mota mediu centimétrico de gargüelu bien pelosu, con 6-12 dientes y de corola bilabiada de color ablancazáu o crema, con tubu de 3,5-5 mm, llabiu cimeru bífidu de 2-3,5 mm con 2 lóbulos allargaos, y el llabiu inferior trilobuláu de 2-3,5 mm col lóbulu central anchu y los 2 llaterales bien pequeños. Los estames tán incluyíos nel tubu de la corola, los inferiores más llargos, con filamentos bien curtios y estigma bífidu. Los frutos son esquizocarpos tetranuculares de mericarpos ovoideo-elipsoides y trigonas de 1,5-2 por 1mm, puntiaos, de color castañu foscu-coritu.[1][2]

Distribución

Ye una especie nativa d'Eurasia y norte d'África, pero por cuenta de la dispersión epizoócora de les sos granes —gracies a lo gabitos de los sépalos los de la mota al cual les núculas quédense fites.[3]—, el so repartición xeográfica actual ye práuticamente cosmopólita,[2] ya inclusive se volvió invasora en ciertes rexones como, por casu, el sur d'Australia y Tasmania.[3][4]

Propiedaes

Principios activos
Propiedaes farmacolóxiques
  • Los principios amargosos confiéren-y propiedaes como aperitivo, dixestivu y balsámicu (expectorante), aición sobre l'árbol bronquial a la que contribúin los saponósidos, amás confiéren-y un efeutu hipoglucemiante nidiu, antipiréticu y colerético (aición reforzada polos ácidos fenólicos).
  • Los sales potásicos son responsables de la so aición como diuréticu.
  • Fervinchu (úsense les fueyes y les sumidaes floríes): una cuyarada de postre por taza. Infundir diez minutos. Tres taces al día enantes (como aperitivo), o dempués de les comíes.[5][6]

Taxonomía

Marrubium vulgare foi descritu por Carlos Linneo y espublizóse en Species Plantarum, vol. 2, p. 583, 1753[3].[7]

Sinonimia

Nome común

  • Castellanu: alcar, berrubio, berrumbí, camarruego (2), pitera, hartolana de pollín, yerba del colesterol, yerba virxe, hortolana, hortolana brava, hortolana de pollín, hortolana de perru (2), hortolana romana (2), juan rubiu, juanrrubio, juanrubio (4), malroyo, malrrubio, malrub, malrubio (9), malrubí, malva de sapu (5), malva rubia, malvarrubia (2), malvarrubio, manroyo (2), manrrubio (4), manrubia, manrubio (27), manrubio blancu (5), manrubio infernal (2), manrubio margoso, manrubio negru, manrullo (2), manrulo, marrol, marroyo (2), marrubiu (52), marrubiu blancu (9), marrubiu canu, marrubiu común (4), marrubiu negru, marrubiu vulgar, marruebo, marrueco (2), marruego (2), marrullo (4), marrullu, marruyo (2), marubio, mastranzo cantu, matroncho, matico, matujo, meaperros (2), menta de pollín (7), menta de perru, monrois, monroyo, morruego (2), morrullu, mosqueros, murrión, güeyu de gallu, palombera mayor (2), pelusilla (2), planta pal reúma, planta pa les almorranes, polea, prasio, prasio blancu, praso, quitamocos, sonamocos, tamujo, té bravo. Ente paréntesis, la frecuencia rexistrada del vocablu n'España.[9]

Referencies

  1. Marrubium vulgare en Flora Vascular d'Andalucía Occidental
  2. 2,0 2,1 Marrubium vulgare en Flora Ibérica , CSIC/RJB, Madrid
  3. 3,0 3,1 Marrubium vulgare en Australian National Weeds Strategy
  4. W. Parsons & Y. Cuthbertson. Noxious Weeds of Australia., pages 496–499, Flora of NSW, G. Harden (ed), Vol. 3, 1992, pages 639–640
  5. 5,0 5,1 ''Marrubium vulgare en PLÚT-plantes útiles (rique busca interna)
  6. 6,0 6,1 Font Quer P., Plantes Melecinales - El Dioscórides Anováu, Editorial Llabor, Barelona, 1980, p.659-661
  7. «Marrubium vulgare». Tropicos.org. Missouri Botanical Garden. Consultáu'l 8 de febreru de 2014.
  8. Sinonimia en The Plant List, vers.1.1, 2013
  9. Proyeutu Anthos - Sistema d'información sobre les plantes d'España, RJB/CSIC, Madrid, 2012, pro. parte

Bibliografía

  1. AFPD. 2008. African Flowering Plants Database - Base de Données des Plantes à Fleurs D'Afrique.
  2. CONABIO. 2009. Catálogu taxonómicu d'especies de Méxicu. 1. In Capital Nat. Méxicu. CONABIO, Mexico City.
  3. Davidse, G., M. Sousa Sánchez, S. Knapp & F. Chiang Cabrera. 2012. Rubiaceae a Verbenaceae. 4(2): i–xvi, 1–533. In G. Davidse, M. Sousa Sánchez, S. Knapp & F. Chiang Cabrera (eds.) Fl. Mesoamer.. Missouri Botanical Garden Press, St. Louis.
  4. Flora of China Editorial Committee. 1994. Flora of China (Verbenaceae through Solanaceae). 17: 1–378. In C. Y. Wu, P. H. Raven & D. Y. Hong (eds.) Fl. China. Science Press & Missouri Botanical Garden Press, Beijing & St. Louis.
  5. Forzza, R. C. 2010. Llista de espécies Flora do Brasil http://floradobrasil.jbrj.gov.br/2010. Jardim Botânico do Rio de Janeiro, Rio de Janeiro.
  6. Hokche, O., P. Y. Berry & O. Huber. (eds.) 2008. Nuevu Cat. Fl. Vasc. Venezuela 1–860. Fundación Instituto Botánicu de Venezuela, Caracas.
  7. Idárraga-Piedrahita, A., R. D. C. Ortiz, R. Caleyes Posada & M. Merello. (eds.) 2011. Fl. Antioquia: Cat. 2: 9–939. Universidá d'Antioquia, Medellín.
  8. Nasir, Y. & S. I. Ali (eds). 1980-2005. Fl. Pakistan Univ. of Karachi, Karachi.
  9. Zuloaga, F. O., O. N. Morrone, M. J. Belgrano, C. Marticorena & Y. Marchesi. (eds.) 2008. Catálogu de les plantes vasculares del Conu Sur. Monogr. Syst. Bot. Missouri Bot. Gard. 107: 3 Vols., 3348 p.
  10. Font Quer, P. Plantes Melecinales. El Dioscórides anováu. Editorial Llabor. 5ª Ed. Barcelona. 1979.
  11. Polunin, O.; Huxley A. Flores del Mediterraneu. H Blume Ediciones. 1ª Ed. Madrid. 1978.
  12. Thomson, A.R.W. Guía práutica ilustrada de les plantes melecinales. Editorial Blume. 1ª Ed. Barcelona. 1980.
  13. Barnes, J.; Anderson, L.A.; Phillipson, J.D. Plantes melecinales. Pharma editores. 1ª Ed. Barcelona. 2005.
  14. Stulzer, H.K.; Tagliari, M.P.; Zampirolo, J.A.; Cechinel-Filho, V.; Schlemper, V. Journal of Ethnopharmacology 108: 379-384, 2006.
  15. Meyre-Sylva, C.; Yunes, R.A. Schlemper, V.; Campos-Buzzy, F.; Cechinel-Filho, V. Il Farmaco 60: 321-326, 2005.

Enllaces esternos

Cymbidium Clarisse Austin 'Best Pink' Flowers 2000px.JPG Esta páxina forma parte del wikiproyeutu Botánica, un esfuerciu collaborativu col fin d'ameyorar y organizar tolos conteníos rellacionaos con esti tema. Visita la páxina d'alderique del proyeutu pa collaborar y facer entrugues o suxerencies.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors
original
visit source
partner site
wikipedia AST

Marrubium vulgare: Brief Summary ( Asturian )

provided by wikipedia AST
Marrubium vulgare

Marrubium vulgare, el marrubiu, ye una planta yerbácea de la familia de les Lamiaceae.

 src= Vista xeneral de la planta en flor.  src= Fueyes fondamente derrotu-reticulaes y peludas.  src= Verticilastro.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors
original
visit source
partner site
wikipedia AST

Adi itotu ( Azerbaijani )

provided by wikipedia AZ

Adi itotu (lat. Marrubium vulgare)[1] və ya Dovşan topuğu [2] - itotu cinsinə aid bitki növü.[3]

İstinadlar

  1. Nurəddin Əliyev. Azərbaycanın dərman bitkiləri və fitoterapiya. Bakı, Elm, 1998.
  2. Şərqi Azərbaycan ostanının dərman bitkiləri
  3. Elşad Qurbanov. Ali bitkilərin sistematikası, Bakı, 2009.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Vikipediya müəllifləri və redaktorları
original
visit source
partner site
wikipedia AZ

Adi itotu: Brief Summary ( Azerbaijani )

provided by wikipedia AZ

Adi itotu (lat. Marrubium vulgare) və ya Dovşan topuğu - itotu cinsinə aid bitki növü.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Vikipediya müəllifləri və redaktorları
original
visit source
partner site
wikipedia AZ

Marrubí ( Catalan; Valencian )

provided by wikipedia CA

Del llatí marrubium, amb el mateix significat.

En català se l'anomena: marrubí, malrubí, malrèbol, marreus, malroig, malroit.

Descripció

És un herbaci perenne de la família de les labiades. La tija és erecta i de secció quadrangular, coberta d'una densa vellositat (causant del blanc que caracteritza la planta), i pot ser simple o una mica ramificada. Les branques són corbades i també de secció quadrangular, d'uns 40 a 60 cm de llarg i 7 mm de gruix.

Les fulles són arrodonides i estan sostingudes per un pecíol, el marge és crenat i el feix arrugat. El color de les fulles és grisenc per l'anvers i blanquinós pel revers. El pecíol és més curt que el limbe, que és dentat i fa entre 2 i 4 cm. L'arrel del malrubí és fusiforme (té forma de vaixell) i en surt una corona d'arrels secundàries.

Els fruits són unes nous triangulars d'entre 1,5 i 2 mm de llarg, llisos i d'un color entre marró i gris amb vetes fosques o clares. Presenta unes inflorescències en forma de verticil·lastres densos on té de 6 a 8 flors labiades i globulars de color blanc. Aquestes flors tenen el calze tubulós i estriat amb un nombre variable de dents (de 5 a 10) que acaben en una punteta en forma de ganxo en l'extrem. La corol·la és bilabiada i blanca amb aspecte de cotó.

La planta fa una olor una mica desagradable i les fulles tenen un gust amarg i picant. El seu hàbitat és al marge dels camins, abocadors i camps erms. La podem trobar al sud d'Europa, al nord d'Àfrica i a l'Àsia occidental. Es troba arreu dels Països Catalans.

Floreix a la primavera i a l'estiu, a partir del mes de maig.

Propietats

A les flors s'hi concentren en major proporció els principis actius de la planta, que la converteixen en un eficaç remei contra les afeccions respiratòries. El principi actiu està constituït per marrubiïna. Tradicionalment s'ha utilitzat el marrubí per tractar la bronquitis aguda o crònica, la tos ferina i, específicament, la bronquitis amb tos no productiva, ja que actua sobre l'eplitel·li bronquial fent un efecte irritant i, augmentant la producció de secrecions bronquioalveolars així com augmentant l'activitat dels cilis.

Per això combina amb totes aquelles espècies que tenen propietats antitussígenes, expectorants i antiinflamatòries (romaní, la pulmonària, l'eucaliptus...).

Se li han atribuït capacitats d'orexigen (estimulant de la gana): presenta compostos amargs que estimulen les papil·les gustatives, produint una alliberació de saliva i sucs gastrointestinals per tal d'afavorir la digestió. Combinant-la amb altres plantes, per tant, es pot tractar dispèpsies, flatulència, vesícula i fetge gandul, indigestions, etc.

Té propietats hipotensores, vasodilatadores i l'efecte normalitzador sobre algunes arítmies. També, hipoglicèmiques.

Una altra propietat a destacar és la seva capacitat antiinflamatòria.

Composició química

  • Alcaloides: Pirrolidínics. Betonicina (0,3%) i el seu isòmer cis turicina.
  • Flavonoides: Crisoeriol, vicenina II, i ésters de luteolina, apigenina amb àcid làctic, quercetina i els seus glucòcids.
  • Terpenoides: Diterpens com la lactona marrubiína (entre un 0,3% i un 1%), com a principal component, en quantitats inferiors de diversos alcohols (marrubenol, marrubiol, peregrinol i vulgarol). La marrubiïna és un artefacte que es forma durant l'extracció a partir d'un precursor: la premarrubiína.
  • Olis essencials: (entre un 0,05% i un 0,6%) compostos per monoterpens com el camfè i p-cimè.
  • Sals minerals: Sals potàssiques.

Toxicitat

El suc de la planta de marrubí conté un principi irritant que pot provocar dermatitis per contacte. No s'han trobat estudis de toxicitat documentada per la planta completa encara que s'ha descrit un valor de 370 mg/kg de pes corporal per l'àcid marrubínic (en rates: via oral). S'ha documentat que l'oli essencial és molt tòxic per trematodes com el Schistosoma mansoni i el Schistosoma haematobium.

El marrubí ha demostrat activitat uterogènica i efecte abortiu en animals d'experimentació. Per prudència, es desaconsella el seu consum durant la gestació.

Observacions

Formes de presentació i consells per utilitzar-la:

A causa de les propietats antitussígenes, el marrubí s'inclou com a ingredient en alguns xarops contra la tos. Així doncs, se'n poden aprofitar les propietats per fer infusions, tot i que a la majoria dels infants els resulta desagradable a causa del particular gust amarg. Barrejar el suc de la planta fresca amb mel és una bona opció, de la mateixa manera que utilitzar-la per a fer banys.

Imatges

Bibliografia

  • Font Quer, P. Plantas Medicinales. El Dioscórides renovado. Editorial Labor. 5ª Ed. Barcelona. 1979.
  • Polunin, O.; Huxley A. Flores del Mediterráneo. H Blume Ediciones. 1ª Ed. Madrid. 1978.
  • Thomson, A.R.W. Guía práctica ilustrada de las plantas medicinales. Editorial Blume. 1ª Ed. Barcelona. 1980.
  • Barnes, J.; Anderson, L.A.; Phillipson, J.D. Plantas medicinales. Pharma editores. 1ª Ed. Barcelona. 2005.
  • Stulzer, H.K.; Tagliari, M.P.; Zampirolo, J.A.; Cechinel-Filho, V.; Schlemper, V. Journal of Ethnopharmacology 108: 379-384, 2006.
  • Meyre-Sylva, C.; Yunes, R.A. Schlemper, V.; Campos-Buzzy, F.; Cechinel-Filho, V. Il Farmaco 60: 321-326, 2005.

Enllaços externs

 src= A Wikimedia Commons hi ha contingut multimèdia relatiu a: Marrubí Modifica l'enllaç a Wikidata


license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autors i editors de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia CA

Marrubí: Brief Summary ( Catalan; Valencian )

provided by wikipedia CA

Del llatí marrubium, amb el mateix significat.

En català se l'anomena: marrubí, malrubí, malrèbol, marreus, malroig, malroit.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autors i editors de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia CA

Llwyd y cŵn ( Welsh )

provided by wikipedia CY

Planhigyn blodeuol dyfrol yw Llwyd y cŵn sy'n enw gwrywaidd. Mae'n perthyn i'r teulu Lamiaceae. Yr enw gwyddonol (Lladin) yw Marrubium vulgare a'r enw Saesneg yw White horehound.[1] Ceir enwau Cymraeg eraill ar y planhigyn hwn gan gynnwys Llwyd y Cŵn, Marddanadl Pêr, Marddanadlen Wen, Marddanhadlen Bêr, Marddanhadlen Wen, Marddynad Pêr, Morddanadl Gwyn, Morddynad Bêr, Perchwerwyn, Perwherwyn.

Mae'r rhywogaeth hon i'w chanfod yn tyfu mewn cynefinoedd oer a thymherus (neu gynnes) yn hemisffer y Gogledd a'r De fel y'i gilydd.

Gweler hefyd

Cyfeiriadau

  1. Gerddi Kew; adalwyd 21 Ionawr 2015
Comin Wikimedia
Mae gan Gomin Wikimedia
gyfryngau sy'n berthnasol i:
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Awduron a golygyddion Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia CY

Llwyd y cŵn: Brief Summary ( Welsh )

provided by wikipedia CY

Planhigyn blodeuol dyfrol yw Llwyd y cŵn sy'n enw gwrywaidd. Mae'n perthyn i'r teulu Lamiaceae. Yr enw gwyddonol (Lladin) yw Marrubium vulgare a'r enw Saesneg yw White horehound. Ceir enwau Cymraeg eraill ar y planhigyn hwn gan gynnwys Llwyd y Cŵn, Marddanadl Pêr, Marddanadlen Wen, Marddanhadlen Bêr, Marddanhadlen Wen, Marddynad Pêr, Morddanadl Gwyn, Morddynad Bêr, Perchwerwyn, Perwherwyn.

Mae'r rhywogaeth hon i'w chanfod yn tyfu mewn cynefinoedd oer a thymherus (neu gynnes) yn hemisffer y Gogledd a'r De fel y'i gilydd.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Awduron a golygyddion Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia CY

Jablečník obecný ( Czech )

provided by wikipedia CZ

Jablečník obecný (Marrubium vulgare) je léčivá rostlina z čeledi hluchavkovité (Lamiaceae).

Popis

Vytrvalá plstnatá rostlina dorůstající výšky 25–50 cm, výjimečně až 70 cm. Lodyha je přímá, hranatá, vlnatě chlupatá, v dolní části někdy dřevnatějící a téměř lysá. Aromatické vrásčité listy jsou vstřícné, oválné až vejčité, řapíkaté, 2–4 cm dlouhé, po rozetření voní jako jablka. Má bílé květy, vyrůstající v kulovitých lichopřeslenech v paždí horních listů. Kalich nese deset pichlavých, při plodu háčkovitých zubů; dvoupyská koruna je 6–7 mm dlouhá. Tyčinky nevyčnívají z korunní trubky. Kvete v červencizáří.

Stanoviště

Vyhovují mu chráněné a slunné polohy. Zpravidla roste na krajích cest, suchých loukách, štěrkovištích a rumištích. Preferuje suché, propustné, vápnité půdy.

Areál rozšíření

Původní oblastí rozšíření je jižní Evropa a Střední Asie.[1] Rozšířil se a zplaněl i do mírného pásu – až do středního Švédska a na severní Ukrajinu. Dovezen byl i do Ameriky, do Austrálie a na Nový Zéland.

Účinné látky

Jablečník obsahuje asi 7 % tříslovin, dále silici, glykosidické hořčiny (diterpenický marubin), flavonoidy, saponiny, pryskyřice, cholin, lipidy, kyselinu ursolovou a další látky. Sbírá se nať (herba marrubii).

Použití

Jablečníkový čaj se používá v lékařství i homeopatii při onemocnění dýchacích cest, na podporu odkašlávání a při žlučníkových chorobách (hořčiny podporují vylučování žluče). Povzbuzuje chuť k jídlu, usnadňuje trávení a uvolňuje nervovou soustavu. Užívá se i jako studený nálev proti střevním parazitům. Zevně se používá na špatně se hojící a hnisavé rány, má protizánětlivé účinky.

Včelařství

Jablečník obecný je vynikající nektarodárnou rostlinou, která tvoří nektar i za suchého počasí. Nektarium květu jablečníku vyprodukuje za 24 hodin 31 mg nektaru s cukernatostí 40 %.[2] Cukerná hodnota, tedy množství cukru vyprodukovaného v květu za 24 hodin, je 0,12 mg.[2] Druhový med jablečníku není znám.

Galerie

Odkazy

Reference

  1. Dieter Podlechː Kapesní atlas Léčivé rostliny, nakl. Slovart, druhé české vydání, 2002
  2. a b HARAGSIM, Oldřich. Včelařské byliny. Praha: Grada, 2008. 108 s. ISBN 978-80-247-2157-6. S. 34. (česky)

Externí odkazy

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia autoři a editory
original
visit source
partner site
wikipedia CZ

Jablečník obecný: Brief Summary ( Czech )

provided by wikipedia CZ

Jablečník obecný (Marrubium vulgare) je léčivá rostlina z čeledi hluchavkovité (Lamiaceae).

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia autoři a editory
original
visit source
partner site
wikipedia CZ

Gewöhnlicher Andorn ( German )

provided by wikipedia DE

Der Gewöhnliche Andorn (Marrubium vulgare), auch Weißer Andorn, Gemeiner Andorn, kurz Andorn, Helfkraut, Weißer Dorant, Mariennessel oder Berghopfen genannt,[1] ist eine Pflanzenart aus der Gattung Andorn (Marrubium) in der Familie der Lippenblütler (Lamiaceae). Die Art wurde früher häufig als Heilpflanze kultiviert. Von Wissenschaftlern der Universität Würzburg wurde Andorn zur Arzneipflanze des Jahres 2018 ausgerufen.[2]

Beschreibung

Der Gewöhnliche Andorn ist eine ausdauernde bis halbstrauchige krautige Pflanze, die Wuchshöhen von 30 bis 80 cm erreicht. Die Stängel sind aufrecht und vor allem in dem unteren Teil weißfilzig behaart.[3]

Der Blattstiel ist auch bei den unteren Blättern kürzer als die Blattspreite. Die Blätter sind breit eiförmig bis kreisförmig, der Grund gerundet bis fast herzförmig, der Rand tief und unregelmäßig gezähnt. Die Blätter sind mit Sternhaaren bedeckt; sie sind auf der Unterseite dichter filzig behaart als auf der verkahlenden Oberseite. Das Nervennetz ist in die Blattoberseite tief eingesenkt.[4]

 src=
Scheinquirl des Gewöhnlichen Andorns (Marrubium vulgare)

Die Scheinquirle stehen voneinander entfernt und sind vielblütig und kugelig. Die Vorblätter sind mindestens so lang wie die Kelchröhre, pfriemlich und zottig-federig behaart. Die Kelchröhre ist 3 bis 4 mm lang, undeutlich 10-nervig und zottig-weichhaarig; die die Art kennzeichnenden Kelchzähne sind meist zu zehnt, fast gleich, abstehend, zur Fruchtzeit hakig gekrümmt. Die Krone überragt mit 6 bis 7 mm den Kelch; sie ist weiß und außen dicht sternhaarig.[3] Die Klausen sind 1,5 bis 2 mm lang und haben eine glatte, grau- bis hellbraune Oberfläche.[4]

Die Blütezeit reicht von Mai bis August.

Die Chromosomenzahl beträgt 2n = 34.[5]

Verbreitung

Der Gewöhnliche Andorn (griechisch-lateinisch früher prassium[6][7] und marrubium[8] genannt) ist im Mittelmeergebiet weit verbreitet und in weite Teile Nord- und Südamerikas sowie Australiens[9] verschleppt worden.[4][10] In Mitteleuropa ist die Art ein Archäophyt, der aus dem früher verbreiteten Heilpflanzen-Anbau verwilderte und sich in wärmeren Gegenden auch einbürgerte. Solche stabilen Vorkommen reichen bis nach Südschweden und ins südliche Schottland. Älteste archäologische Nachweise in Mitteleuropa stammen aus der Jungsteinzeit (4000 v. Chr.).[3]

Der Gewöhnliche Andorn kommt in Mitteleuropa meist in der Umgebung von Dörfern vor und besiedelt dort wie auch im Mittelmeergebiet Ruderalstandorte und Weiden auf trockenen Ton- und Lehmböden. Er ist in Mitteleuropa eine Charakterart des Verbands Onopordion acanthii, kommt aber auch im Arction lappae-Verband vor.[5]

Taxonomie

Der wissenschaftliche Name Marrubium vulgare wurde 1753 von Carl von Linné in Species Plantarum erstveröffentlicht.[11]

 src=
Gewöhnlicher Andorn (Marrubium vulgare)

Verwendung in der Medizin

Der Andorn enthält den Bitterstoff Marrubiin, ein Furanolabdan-Diterpen sowie ätherische Öle, Schleim, Harze, Wachse und Gerbstoffe.

Als Droge dient das sogenannte Andornkraut; das sind die getrockneten Blätter und oberen Stängelteile (Marrubii herba). Andornextrakte wirken leicht schleimlösend und fördern den Auswurf von Sekret aus den Bronchien. Daher kommt Andorn traditionell bei Atemwegserkrankungen zum Einsatz. Die Substanz Marrubiin bewirkt zudem, dass vermehrt Gallensäfte ausgeschüttet werden, sie regt die Magensäurebildung an und kurbelt die Magen-Darm-Tätigkeit an. Deshalb kann Andorn als pflanzliches Mittel bei Gallenbeschwerden helfen, aber auch Blähungen, Völlegefühl und Appetitlosigkeit lindern.

Avril Rodway schreibt: in einem Kräuterbuch aus dem Jahre 1692 heißt es: Sirup aus den frischen grünen Blättern von Andorn und Zucker ist eine unübertreffliche Medizin gegen Husten und Lungenpfeifen. Außerdem wurde es als Mittel gegen Würmer und Vergiftungen geschätzt. Als Abführmittel ist es ebenfalls wirksam.

Aufgrund seiner herausragenden historischen Bedeutung sowie der umfangreichen Dokumentation seiner Wirkungen wurde der Andorn von Wissenschaftlern der Universität Würzburg („Studienkreis Entwicklungsgeschichte der Arzneipflanzenkunde“) zur „Arzneipflanze des Jahres 2018“ gewählt. Der Einsatz der krautigen Pflanze bei Katarrhen der Atemwege, insbesondere Bronchitis, sowie bei Verdauungsbeschwerden ist bereits seit über 2000 Jahren dokumentiert.[2] Heute wird Andornkraut in Deutschland zur Schleimlösung bei Husten im Rahmen von Erkältungen angewendet. Als Fertigarzneimittel stehen ein Extrakt in Form von Bronchialtropfen und Frischpflanzenpresssäfte zur Verfügung. Andorn wirkt schleimlösend[12] bei festsitzendem Schleim, antientzündlich[13][14] und krampflösend.[15][16]

Literatur

  • J. Cullen: Marrubium L. In: T. G. Tutin, V. H. Heywood, N. A. Burges, D. M. Moore, D. H. Valentine, S. M. Walters, D. A. Webb (Hrsg.): Flora Europaea. Volume 3: Diapensiaceae to Myoporaceae. Cambridge University Press, Cambridge 1972, ISBN 0-521-08489-X, S. 138 (englisch, eingeschränkte Vorschau in der Google-Buchsuche).
  • Manfred A. Fischer, Wolfgang Adler, Karl Oswald: Exkursionsflora für Österreich, Liechtenstein und Südtirol. 2., verbesserte und erweiterte Auflage. Land Oberösterreich, Biologiezentrum der Oberösterreichischen Landesmuseen, Linz 2005, ISBN 3-85474-140-5.
  • Mannfried Pahlow: Das Große Buch der Heilkräuter. Bechtermünz, Augsburg 2002, ISBN 3-8289-1839-5.
  • Eckehart J. Jäger, Klaus Werner (Hrsg.): Exkursionsflora von Deutschland. Begründet von Werner Rothmaler. 10., bearbeitete Auflage. Band 4: Gefäßpflanzen: Kritischer Band. Elsevier, Spektrum Akademischer Verlag, München/Heidelberg 2005, ISBN 3-8274-1496-2.
  • Jürke Grau, Reinhard Jung, Bertram Münker: Beeren, Wildgemüse, Heilkräuter (= Steinbachs Naturführer). Mosaik, München 1996, ISBN 3-576-10696-0.
  • Hans-Dieter Stoffler: Der Hortulus des Walafrid Strabo. Aus dem Kräutergarten des Klosters Reichenau. Thorbecke, Stuttgart 2000, ISBN 3-7995-3506-3.
  • Walter Wurzer: Die große Enzyklopädie der Heilpflanzen. Ihre Anwendung und Ihre natürliche Heilkraft. Kaiser, Klagenfurt 1994, ISBN 3-7043-9002-X.
  • Ingrid Schönfelder, Peter Schönfelder: Das neue Handbuch der Heilpflanzen. Franckh-Kosmos, Stuttgart 2004, ISBN 3-440-09387-5.
  • Karl Hiller, Matthias F. Melzig: Lexikon der Arzneipflanzen und Drogen. 2. Auflage. Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg 2010, ISBN 978-3-8274-2053-4.
  • Avril Rodway: Kräuter und Gewürze. Die nützlichsten Pflanzen der Natur – Kultur und Verwendung. Tessloff, Hamburg 1980, ISBN 3-7886-9910-8.

Einzelnachweise

  1. Marrubium. In: Meyers Großes Konversations-Lexikon. Band 13, Leipzig 1908, S. 346.
  2. a b Arzneipflanze des Jahres 2018: Andorn - Marrubium vulgare. Welterbe Klostermedizin, 21. September 2017.
  3. a b c Andreas Kleinsteuber: Lamiaceae, Labiatae. In: Oskar Sebald, Siegmund Seybold, Georg Philippi, Arno Wörz (Hrsg.): Die Farn- und Blütenpflanzen Baden-Württembergs. Band 5: Spezieller Teil (Spermatophyta, Unterklasse Asteridae): Buddlejaceae bis Caprifoliaceae. Eugen Ulmer, Stuttgart (Hohenheim) 1996, ISBN 3-8001-3342-3, S. 153–154.
  4. a b c Gustav Hegi: Illustrierte Flora von Mitteleuropa. Pteridophyta, Spermatophyta. 2. Auflage. Band V. Teil 4: Angiospermae: Dicotyledones 3 (4) (Labiatae – Solanaceae). Carl Hanser bzw. Paul Parey, München bzw. Berlin/Hamburg 1964, ISBN 3-489-78021-3, S. 2393–2399 (unveränderter Nachdruck von 1927 mit Nachtrag).
  5. a b Erich Oberdorfer: Pflanzensoziologische Exkursionsflora. Unter Mitarbeit von Theo Müller. 6., überarbeitete und ergänzte Auflage. Eugen Ulmer, Stuttgart (Hohenheim) 1990, ISBN 3-8001-3454-3.
  6. Wouter S. van den Berg (Hrsg.): Eene Middelnederlandsche vertaling van het Antidotarium Nicolaï (Ms. 15624–15641, Kon. Bibl. te Brussel) met den latijnschen tekst der eerste gedrukte uitgave van het Antidotarium Nicolaï. Hrsg. von Sophie J. van den Berg, N. V. Boekhandel en Drukkerij E. J. Brill, Leiden 1917, S. 255.
  7. Otto Zekert (Hrsg.): Dispensatorium pro pharmacopoeis Viennensibus in Austria 1570. Hrsg. vom österreichischen Apothekerverein und der Gesellschaft für Geschichte der Pharmazie. Deutscher Apotheker-Verlag Hans Hösel, Berlin 1938, S. 152.
  8. Otto Zekert (Hrsg.): Dispensatorium pro pharmacopoeis Viennensibus in Austria 1570. Hrsg. vom österreichischen Apothekerverein und der Gesellschaft für Geschichte der Pharmazie. Deutscher Apotheker-Verlag Hans Hösel, Berlin 1938, S. 146.
  9. Amanda Spooner: Marrubium vulgare. In: Western Australian Herbarium (Hrsg.): FloraBase. The Western Australian Flora. Department of Environment and Conservation 2007, online.
  10. Rafaël Govaerts (Hrsg.): Marrubium vulgare. In: World Checklist of Selected Plant Families (WCSP) – The Board of Trustees of the Royal Botanic Gardens, Kew, abgerufen am 11. September 2019.
  11. Carl von Linné: Species Plantarum. Band 2, Lars Salvius, Stockholm 1753, S. 583 (http://vorlage_digitalisat.test/1%3Dhttp%3A%2F%2Fwww.biodiversitylibrary.org%2Fopenurl%3Fpid%3Dtitle%3A669%26volume%3D2%26issue%3D%26spage%3D583%26date%3D1753~GB%3D~IA%3D~MDZ%3D%0A~SZ%3D~doppelseitig%3D~LT%3D~PUR%3D).
  12. Ausschuss für pflanzliche Arzneimittel: Community herbal monograph and assessment report on Marrubium vulgare L., herba. European Medicines Agency (EMA) 604273/2012 (2012)
  13. Yousefi, K. et al.: Marrubium vulgare L. methanolic extract inhibits inflammatory response and prevents cardiomyocyte fibrosis in isoproterenol-induced acute myocardial infarction in rats. In: BioImpacts: BI 4.1 (2014)
  14. Kanyonga, PM. et al.: Assessment of methanolic extract of Marrubium vulgare for antiinflammatory, analgesic and anti-microbiologic activities. In: J Chem Pharm Res 3 (1): 199-204 (2011)
  15. Jorge, VG. et al.: Vasorelaxant effect of ethanolic extracts from M. vulgare: Mexican medicinal plant as potential source for bioactive molecules isolation. In: Indo Global Journal of Pharmaceutical Sciences (2013)
  16. Schlemper, V. et al.: Antispasmodic effects of hydroalcoolic extract of Marrubium vulgare on isolated tissues. In: Phytomedicine 3 (2): 211–216 (1996)
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia DE

Gewöhnlicher Andorn: Brief Summary ( German )

provided by wikipedia DE

Der Gewöhnliche Andorn (Marrubium vulgare), auch Weißer Andorn, Gemeiner Andorn, kurz Andorn, Helfkraut, Weißer Dorant, Mariennessel oder Berghopfen genannt, ist eine Pflanzenart aus der Gattung Andorn (Marrubium) in der Familie der Lippenblütler (Lamiaceae). Die Art wurde früher häufig als Heilpflanze kultiviert. Von Wissenschaftlern der Universität Würzburg wurde Andorn zur Arzneipflanze des Jahres 2018 ausgerufen.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia DE

Mernuyet ( Kabyle )

provided by wikipedia emerging languages

Mernuyet (Isem usnan: Marrubium vulgare) d talmest n yemɣi seg twacult n lamiaceae Suqel. Carl Von Linné d amdan amezwaru i yuran fell-as deg useggas n 1753.

Tilmas

 src=
Marrubium vulgare - Mernuyet[1][2]
 src=
Marrubium vulgare - Mernuyet[3]

Ismawen

  • Isem-is s latinit: Marrubium vulgare
  • Isem-is s tefransist: Marrube blanc
  • Ismawen-is nniḍen s teqbaylit: Meriana[4]
  • Ismawen-is nniḍen s tmaziɣt:

Isseqdac

Tiwelhiwin

  1. 'Imɣan n Tensawt - Plantes de Kabylie ' - Saïd Zidat - Editions Innexsys, Luxembourg, Avril 2016 ISBN 978-99959-0-205-6 www.imghantensawt.lu
  2. 'Plantes médicinales de Kabylie' - Mohand Aïd Youssef - Ibis Press -Paris 2006
  3. 'Amawal n Yemɣan - Lexique de plantes ' - Chabane Mohand u Remdane - Mémoire d'études en Agronomie - Université de Tizi ouzou (non daté ~années 80)
  4. ‘Étude botanique sur la Kabylie du Jurjura, avec catalogue’ - Aristide Letourneux - Imprimerie Nationale Française, Paris 1870
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors

Mernuyet: Brief Summary ( Kabyle )

provided by wikipedia emerging languages

Mernuyet (Isem usnan: Marrubium vulgare) d talmest n yemɣi seg twacult n lamiaceae Suqel. Carl Von Linné d amdan amezwaru i yuran fell-as deg useggas n 1753.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors

Očajnica ( Bosnian )

provided by wikipedia emerging languages

Očajnica (lat.Marrubium vulgare) je višegodišnja zeljasta biljka iz porodice usnatica.
Drugi nazivi: Marulja, bijeli tatrljan, gorčika, smrduša. U nekim krajevima očajnicu takodje zovu "macina trava". Ime macina trava nose i sljedeće biljke koje se razlikuju od očajnice i imaju drugačije karakteristike: Nepeta cataria, Valeriana officinalis, Melissa officinalis.

 src=
Očajnica
 src=
Mladi listovi očajnice
 src=
Cvijet očajnice

Karakteristike

Očajnica raste do visine od 60 centimetara. Listovi imaju sitne dlačice i dok ne procvijeta liči na matičnjak od kojeg se značajno razlikuje po mirisu. Cvjetovi se pojavljuju na kratkim peteljkama na vrhu stabljike i ograncima. Biljke ima prijatan miris koji postaje vrlo blag sušenjem biljke. Očajnica cvjeta od juna do septembra. Ukus je aromatičan, oštar i gorkasto slan. Uspijeva na livadama, pašnjacima, uz seoske puteve i na bunjištima. Biljka nije osjetljiva na mrazeve i uspijeva u hladnijoj klimi. Cvjetovi su hemafrodični, to jest sadrže i tučak i prašnike (muške i ženske organe potrebne za razmnožavanje).

Hemijski sastav

Osnovni hemijski sastojci biljke su marubin, oko 7% tanina, male količine eteričnog ulja, smole, sluz i vosak. Sadrži holina, saponina, kalij, nitrata, galne kiseline, neke još nedovoljno istražene gorke tvari, pektina i željeza.

Upotreba

Eterično ulje se koristi kao dodatni ukus kod alkoholnih likera. Postoje informacije da sa biljka koristi za eliminacij štetnih gusjenica koje napadaju drveće. Izvor ovoga podatka ne navodi informacije na koji način se očajnica koristi protiv gusjenica ali se predpostavlja da se koristi jaki ekstrakt ili eterično ulje.[2]. Sama biljka odbija muhe.

Upotreba u medicini

Očajnica se koristi kao: tonikum, depurativ, a posebno je dobro sredstvo za liječenje oboljenja pluća. Pomaže i sa tuberkulozom (suhi katari, hripavac, bronhitis, hronični, grčeviti kašalj, staračko i pušačko kašljucanje). Djeluje kao anitseptik i diuretik. Indikacije biljke: Insuficijencija jetre i žuči, žutica, anemija, bronhitis, astma, tuberkoloza, ekstrasistolna aritmija, oligurija, reumatizam, artritizam. Očajnica je zvanicno ljekovita biljka prema britanskoj[3]. i njemačkoj[4] farmakopeji.

Primjena u narodnoj medicini

Očajnica se mnogo više koristi u narodnoj medicini negu u savremnoj iz koje je gotovo potpuno istisnuta drugim prirodnim ili sintetičkim sredstvima. Narodni ljekar, Sadik Sadiković[5] je preporučuje između ostalog, i kod bolova u jetri, kod žutice i vodene bolesti.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autori i urednici Wikipedije

Očajnica: Brief Summary ( Bosnian )

provided by wikipedia emerging languages

Očajnica (lat.Marrubium vulgare) je višegodišnja zeljasta biljka iz porodice usnatica.
Drugi nazivi: Marulja, bijeli tatrljan, gorčika, smrduša. U nekim krajevima očajnicu takodje zovu "macina trava". Ime macina trava nose i sljedeće biljke koje se razlikuju od očajnice i imaju drugačije karakteristike: Nepeta cataria, Valeriana officinalis, Melissa officinalis.

 src= Očajnica  src= Mladi listovi očajnice  src= Cvijet očajnice
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autori i urednici Wikipedije

Yuraq itapallu ( Quechua )

provided by wikipedia emerging languages

Yuraq itapallu [1] (Marrubium vulgare) nisqaqa Buliwyapi wiñaq hampi yuram.

Kaqlla simikuna

  • Prasium marrubium E.H.L.Krause in Sturm [1903]
  • Marrubium vulgare [var.] vaillantii (Coss. & Germ.) P.Fourn. [1937]
  • Marrubium vulgare var. lanatum Benth. in DC. [1848]
  • Marrubium vulgare subsp. apulum (Ten.) H.Lindb. [1946]
  • Marrubium vaillantii Coss. & Germ. [1843]
  • Marrubium lanatum Benth. in DC. [1848]
  • Marrubium lanatum Kunth [1832]
  • Marrubium kusnetzowii N.P.Popov [1916]
  • Marrubium germanicum Schrank
  • Marrubium ballotoides Boiss. & Balansa in Boiss. [1859]
  • Marrubium apulum Ten. [1811,1815]
  • Marrubium album St.-Lag. [2]

Pukyukuna

  1. Susana Arrázola Rivero, Margoth Atahuachi, Edwin Saravia, Alvaro Lopez, Diversidad floristica medicinal y potencial etnofarmacológico de las plantas de los valles secos de Cochabamba - Bolivia (kastilla simi), r. 70 - 76: Hampi yurakunap sinru qillqan (qhichwa simipi sutinkunawan)
  2. Kaqlla simikuna Tela Botánica

Hawa t'inkikuna

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors

Yuraq itapallu: Brief Summary ( Quechua )

provided by wikipedia emerging languages

Yuraq itapallu (Marrubium vulgare) nisqaqa Buliwyapi wiñaq hampi yuram.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors

Marrubium vulgare

provided by wikipedia EN

Marrubium vulgare (white horehound or common horehound) is a flowering plant in the mint family (Lamiaceae), native to Europe, northern Africa, and southwestern and central Asia. It is also widely naturalized in many places, including most of North and South America.

It is a grey-leaved herbaceous perennial plant, and grows to 25–45 centimetres (10–18 in) tall. The leaves are 2–5 cm (0.8–2.0 in) long with a densely crinkled surface, and are covered in downy hairs. The flowers are white, borne in clusters on the upper part of the main stem.

Etymology

The Oxford English Dictionary derives the word horehound from Old English hoar ("white," "light-colored," as in "hoarfrost") and hune (a word of unknown origin designating a class of herbs or plants). The second element was altered by folk etymology.

Uses

Folk medicine

Celsus' De medicina in the Aldine edition of 1528

Horehound has been mentioned in conjunction with use as a folk medicine dating at least back to the 1st century BC, where it appeared as a remedy for respiratory ailments in the treatise De Medicina by Roman encyclopaedist Aulus Cornelius Celsus.[2] The Roman agricultural writer Columella lists it as a remedy for expelling worms in farm animals in his important first-century work On Agriculture.[3] Since then, horehound has appeared for similar purposes in numerous herbals over the centuries, such as The Herball, or, Generall historie of plantes by John Gerard, and Every Man His Own Doctor: or, The Poor Planter’s Physician by Dr. John Tennent.[4]

M. vulgare has become a popular dietary supplement in the U.S. It has been described in the monographs of the German Commission E as a treatment for colds, as a digestive, and as a choleretic. It is one of the ingredients of the Ricola throat lozenge.[5] Its use as a therapy as of 2016 has been under investigation for decades, and has been found in peer-reviewed publications to have antiinflammatory, analgesic, antispasmodic, and vasorelaxant properties.[5] The U.S. Food and Drug Administration does not endorse the plant for use as a drug, but has declared it to be generally safe as a food additive.[6]

Culinary

A container of horehound candies from Fuzziwig´s Candy Factory

Horehound candy drops are bittersweet hard candies like cough drops made with sugar and an extract of M. vulgare. They are dark-colored, dissolve in the mouth, and have a flavor that has been compared to menthol and root beer. Like other products derived from M. vulgare, they are sometimes used as an unproven folk treatment for coughs and other ailments.[7][8]

M. vulgare is used to make beverages such as horehound beer (similar to root beer), horehound herbal tea (similar to the Maghrebi mint tea), and the rock and rye cocktail.[9]

As an invasive weed

Horehound was introduced to southern Australia in the 19th century as a medicinal herb. It became a weed of native grasslands and pastures where it was introduced with settlers' livestock and was first declared under noxious weeds legislation. It now appears to have reached its full potential distribution.

In New Zealand, efforts are being made to control its spread with biocontrol measures using the horehound clearwing moth (Chamaesphecia mysiniformis) and the horehound plume moth (Wheeleria spilodactylus), which could eat their way through many plants.[10][11]

Horehound is usually found in disturbed and overgrazed areas. It is highly unpalatable to livestock, so livestock eat other plants around it, a process that favors the persistence and spread of the weed. It may persist in native vegetation that has been grazed.

As biocontrol

Marrubium vulgare is also used as a natural grasshopper repellent in agriculture.

In astrology

According to 14th century English poet John Gower, in Book 7 of his Confessio Amantis, this plant was the herb of the fourth star of Nectanebus' astrology, Capella. Gower uses the older name, Alhaiot (VII:1338).

Gallery

See also

References

  1. ^ Franz Eugen Köhler, 1897, Köhler's Medizinal-Pflanzen
  2. ^ "LacusCurtius • Celsus – On Medicine – Book IV". Penelope.uchicago.edu. Retrieved 21 January 2018.
  3. ^ "Full text of "On agriculture, with a recension of the text and an English translation by Harrison Boyd Ash"". Archive.org. Retrieved 21 January 2018.
  4. ^ John Tennent. "Every Man His Own Doctor: OR, The Poor Planter's Physician, ca. 1727" (PDF). Nationalhumanitiescenter.org. Retrieved 21 January 2018.
  5. ^ a b Rodríguez Villanueva J, Martín Esteban J (October 2016). "An Insight into a Blockbuster Phytomedicine; Marrubium vulgare L. Herb. More of a Myth than a Reality?". Phytother Res (Review). 30 (10): 1551–1558. doi:10.1002/ptr.5661. PMID 27271209. S2CID 22341794.
  6. ^ Foster, Steven; Tyler, Varro E.; Tyler, Virginia M. (1999). Tyler's Honest Herbal: A Sensible Guide to the Use of Herbs and Related Remedies. Psychology Press. p. 218. ISBN 9780789007056.
  7. ^ Vandersteen, Eric (18 March 2019). Horehounds Are the Old-School Candy You're Missing Out On. Saveur.
  8. ^ Sharrock, Jane (2004-08-03). Who Wants Candy?. Penguin. p. 50. ISBN 9781440625534.
  9. ^ "Rock & Rye - Imbibe Magazine". Imbibemagazine.com. Retrieved 21 January 2018.
  10. ^ "Moths may be the key to controlling spreading infestations of horehound". Stuff. 9 May 2019. Retrieved 9 May 2019.
  11. ^ "Horehound". Manaaki Whenua – Landcare Research. Retrieved 20 June 2022.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors
original
visit source
partner site
wikipedia EN

Marrubium vulgare: Brief Summary

provided by wikipedia EN

Marrubium vulgare (white horehound or common horehound) is a flowering plant in the mint family (Lamiaceae), native to Europe, northern Africa, and southwestern and central Asia. It is also widely naturalized in many places, including most of North and South America.

It is a grey-leaved herbaceous perennial plant, and grows to 25–45 centimetres (10–18 in) tall. The leaves are 2–5 cm (0.8–2.0 in) long with a densely crinkled surface, and are covered in downy hairs. The flowers are white, borne in clusters on the upper part of the main stem.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors
original
visit source
partner site
wikipedia EN

Marrubium vulgare ( Spanish; Castilian )

provided by wikipedia ES

Marrubium vulgare, llamado marrubio, hierba del sapo o toronjil cuyano, es una planta herbácea de la familia de las Lamiaceae. Su nombre científico deriva del hebreo {mar} (amargo) y {rob} (jugo).

 src=
Vista general de la planta en flor.
 src=
Hojas profundamente surcado-reticuladas y peludas.
 src=
Verticilastro.

Descripción

Es una planta herbácea perenne sufruticosa, de base algo leñosa y tallo con sección redondeada o cuadrangular de 15-80cm de altura, frecuentemente ramificado, con indumento más o menos denso, grisáceo. Las hojas, de 2-7 por 1-4cm, son pecioladas, irregularmente dentadas, profundamente surcado-reticuladas de aspecto crespo, peludas, rugosas por el haz y con nervios marcados por el envés. Las inflorescencias se organizan en verticilos globulares densos de flores de cáliz medio centimétrico de garganta muy pelosa, con 6-12 dientes y de corola bilabiada de color blanquecino o crema, con tubo de 3,5-5 mm, labio superior bífido de 2-3,5 mm con 2 lóbulos alargados, y el labio inferior trilobulado de 2-3,5 mm con el lóbulo central ancho y los 2 laterales muy pequeños. Los estambres están incluidos en el tubo de la corola, los inferiores más largos, con filamentos muy cortos y estigma bífido. Los frutos son esquizocarpos tetranuculares de mericarpos ovoideo-elipsoides y trigonas de 1,5-2 por 1mm, punteados, de color castaño obscuro-negruzco.[1][2]

Distribución

Es una especie nativa de Eurasia y norte de África, pero debido a la dispersión epizoócora de sus semillas —gracias a lo ganchos de los sépalos del cáliz al cual las núculas se quedan fijadas.[3]​—, su repartición geográfica actual es prácticamente cosmopolita,[2]​ e incluso se ha vuelto invasora en ciertas regiones como, por ejemplo, el sur de Australia y Tasmania.[3][4]

Taxonomía

Marrubium vulgare fue descrito por Carlos Linneo y publicado en Species Plantarum, vol. 2, p. 583, 1753[2].[5]

Sinonimia

Propiedades

Principios activos

Propiedades farmacológicas

  • Los principios amargos le confieren propiedades como aperitivo, digestivo y balsámico (expectorante), acción sobre el árbol bronquial a la que contribuyen los saponósidos, además le confieren un efecto hipoglucemiante suave, antipirético y colerético (acción reforzada por los ácidos fenólicos).
  • Las sales potásicas son responsables de su acción como diurético.
  • Infusión (se usan las hojas y las sumidades floridas): una cucharada de postre por taza. Infundir diez minutos. Tres tazas al día antes (como aperitivo), o después de las comidas.[7][8]

Efectos adversos

  • En altas concentraciones puede producir arritmias cardíacas, alteración del ciclo menstrual o producir aborto.
  • Al reducir la tensión está contraindicado para quien tenga hipotensión.
  • Sus principios amargos estimulan la secreción de ácido clorhídrico, por lo que se debe evitar en caso de gastritis o úlcera gastroduodenal.

Nombres comunes

  • Castellano: alcar, berrubio, berrumbí, camarruego (2), gallinera, hartolana de burro, hierba del colesterol, hierba virgen, hortelana, hortelana brava, hortelana de burro, hortelana de perro (2), hortelana romana (2), Juan rubio, juanrrubio, juanrubio (4), malroyo, malrrubio, malrub, malrubio (9), malrubí, malva de sapo (5), malva rubia, malvarrubia (2), malvarrubio, manroyo (2), manrrubio (4), manrubia, manrubio (27), manrubio blanco (5), manrubio infernal (2), manrubio margoso, manrubio negro, manrullo (2), manrulo, marrol, marroyo (2), marrubio (52), marrubio blanco (9), marrubio cano, marrubio común (4), marrubio negro, marrubio vulgar, marruebo, marrueco (2), marruego (2), marrullo (4), marrullu, marruyo (2), marubio, mastranzo borde, matroncho, matico, matujo, meaperros (2), menta de burro (7), menta de perro, monrois, monroyo, morruego (2), morrullu, mosqueros, murrión, ojo de gallo, palomera mayor (2), pelusilla (2), planta para el reúma, planta para las almorranas, polea, prasio, prasio blanco, praso, quitamocos, sonamocos, tamujo, té bravo. Entre paréntesis, la frecuencia registrada del vocablo en España.[9]

Galería

Referencias

  1. Marrubium vulgare en Flora Vascular de Andalucía Occidental
  2. a b «Marrubium vulgare en Flora Ibérica , CSIC/RJB, Madrid». Archivado desde el original el 26 de junio de 2016. Consultado el 9 de febrero de 2014.
  3. a b «Marrubium vulgare en Australian National Weeds Strategy». Archivado desde el original el 22 de febrero de 2014. Consultado el 10 de febrero de 2014.
  4. W. Parsons & E. Cuthbertson. Noxious Weeds of Australia., pages 496–499, Flora of NSW, G. Harden (ed), Vol. 3, 1992, pages 639–640
  5. «Marrubium vulgare». Tropicos.org. Missouri Botanical Garden. Consultado el 8 de febrero de 2014.
  6. Sinonimia en The Plant List, vers.1.1, 2013
  7. a b ''Marrubium vulgare en PLÚT-plantas útiles (requiere búsqueda interna)
  8. a b Font Quer P., Plantas Medicinales - El Dioscórides Renovado, Editorial Labor, Barcelona, 1980, p.659-661
  9. Proyecto Anthos - Sistema de información sobre las plantas de España, RJB/CSIC, Madrid, 2012, pro. parte

Bibliografía

  1. AFPD. 2008. African Flowering Plants Database - Base de Données des Plantes à Fleurs D'Afrique.
  2. CONABIO. 2009. Catálogo taxonómico de especies de México. 1. In Capital Nat. México. CONABIO, Mexico City.
  3. Davidse, G., M. Sousa Sánchez, S. Knapp & F. Chiang Cabrera. 2012. Rubiaceae a Verbenaceae. 4(2): i–xvi, 1–533. In G. Davidse, M. Sousa Sánchez, S. Knapp & F. Chiang Cabrera (eds.) Fl. Mesoamer.. Missouri Botanical Garden Press, St. Louis.
  4. Flora of China Editorial Committee. 1994. Flora of China (Verbenaceae through Solanaceae). 17: 1–378. In C. Y. Wu, P. H. Raven & D. Y. Hong (eds.) Fl. China. Science Press & Missouri Botanical Garden Press, Beijing & St. Louis.
  5. Forzza, R. C. 2010. Lista de espécies Flora do Brasil https://web.archive.org/web/20150906080403/http://floradobrasil.jbrj.gov.br/2010/. Jardim Botânico do Rio de Janeiro, Río de Janeiro.
  6. Hokche, O., P. E. Berry & O. Huber. (eds.) 2008. Nuevo Cat. Fl. Vasc. Venezuela 1–860. Fundación Instituto Botánico de Venezuela, Caracas.
  7. Idárraga-Piedrahíta, A., R. D. C. Ortiz, R. Callejas Posada & M. Merello. (eds.) 2011. Fl. Antioquia: Cat. 2: 9–939. Universidad de Antioquia, Medellín.
  8. Nasir, E. & S. I. Ali (eds). 1980-2005. Fl. Pakistan Univ. of Karachi, Karachi.
  9. Zuloaga, F. O., O. N. Morrone, M. J. Belgrano, C. Marticorena & E. Marchesi. (eds.) 2008. Catálogo de las plantas vasculares del Cono Sur. Monogr. Syst. Bot. Missouri Bot. Gard. 107: 3 Vols., 3348 p.
  10. Font Quer, P. Plantas Medicinales. El Dioscórides renovado. Editorial Labor. 5.ª Ed. Barcelona. 1979.
  11. Polunin, O.; Huxley A. Flores del Mediterráneo. H Blume Ediciones. 1.ª Ed. Madrid. 1978.
  12. Thomson, A.R.W. Guía práctica ilustrada de las plantas medicinales. Editorial Blume. 1.ª Ed. Barcelona. 1980.
  13. Barnes, J.; Anderson, L.A.; Phillipson, J.D. Plantas medicinales. Pharma editores. 1.ª Ed. Barcelona. 2005.
  14. Stulzer, H.K.; Tagliari, M.P.; Zampirolo, J.A.; Cechinel-Filho, V.; Schlemper, V. Journal of Ethnopharmacology 108: 379-384, 2006.
  15. Meyre-Sylva, C.; Yunes, R.A. Schlemper, V.; Campos-Buzzy, F.; Cechinel-Filho, V. Il Farmaco 60: 321-326, 2005.

 title=
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autores y editores de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia ES

Marrubium vulgare: Brief Summary ( Spanish; Castilian )

provided by wikipedia ES

Marrubium vulgare, llamado marrubio, hierba del sapo o toronjil cuyano, es una planta herbácea de la familia de las Lamiaceae. Su nombre científico deriva del hebreo {mar} (amargo) y {rob} (jugo).

 src= Vista general de la planta en flor.  src= Hojas profundamente surcado-reticuladas y peludas.  src= Verticilastro.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autores y editores de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia ES

Ürt-penimünt ( Estonian )

provided by wikipedia ET

Ürt-penimünt (Marrubium vulgare) on huulõieliste sugukonda penimündi perekonda kuuluv mitmeaastane rohttaim.

Levila

Taime levila hõlmab Euroopa lõunaosa, samuti kasvab seda Põhja-Aafrikas ja Aasia edelaosas.

Eestis on leitud vaid väga haruldase tulnukana mõnel korral 19. sajandi lõpus ja 20. sajandi algul.

Kirjeldus

Kasvab 30–60 cm kõrguseks. Neljatahuliste, valgete, karvadega kaetud, hargnevate vartega. Lehed vastastikused, ümar-munajad, hambulised, kurrutatud, pealt tumerohelised, alt valgekarvalised. Õied väikesed, kahetised, määrdunud-valged, koondunud kerakujulisse poolmännasõisikusse. Viljaks neli äraspidimunajat pähklikest, mis asetsevad tupes.

Kasutamine

Taim sisaldab meeldiva lõhnaga eeterlikke õlisid (0,06%), erinevaid mõruaineid, parkaineid, mineraalsoolasid. Ürt-penimünti on Vahemere regioonis kasutatud ammusest ajast köharohuna. Selleks otstarbeks soovitab taime kasutada ka Plinius vanem.

Välislingid

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Vikipeedia autorid ja toimetajad
original
visit source
partner site
wikipedia ET

Ürt-penimünt: Brief Summary ( Estonian )

provided by wikipedia ET

Ürt-penimünt (Marrubium vulgare) on huulõieliste sugukonda penimündi perekonda kuuluv mitmeaastane rohttaim.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Vikipeedia autorid ja toimetajad
original
visit source
partner site
wikipedia ET

Lekugi ( Basque )

provided by wikipedia EU

Lekugia (Marrubium vulgare) Lamiaceae familiako landare fanerogamo bat da, Europa, Ipar Afrika eta Asian aurki daitekeena. Senda-belar gisa erabilia izan da, bronkitis, asma eta antzeko arnasketa-gaixotasunen aurka. Iraganean malariaren aurka ere erabili da, eta hileroko minak sendatzeko erabiltzen da. Bere osagaien artean marrubina, taninoak eta saponinak daude.

Erreferentziak

(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.log.warn("Gadget "ErrefAurrebista" was not loaded. Please migrate it to use ResourceLoader. See u003Chttps://eu.wikipedia.org/wiki/Berezi:Gadgetaku003E.");});
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipediako egileak eta editoreak
original
visit source
partner site
wikipedia EU

Lekugi: Brief Summary ( Basque )

provided by wikipedia EU

Lekugia (Marrubium vulgare) Lamiaceae familiako landare fanerogamo bat da, Europa, Ipar Afrika eta Asian aurki daitekeena. Senda-belar gisa erabilia izan da, bronkitis, asma eta antzeko arnasketa-gaixotasunen aurka. Iraganean malariaren aurka ere erabili da, eta hileroko minak sendatzeko erabiltzen da. Bere osagaien artean marrubina, taninoak eta saponinak daude.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipediako egileak eta editoreak
original
visit source
partner site
wikipedia EU

Hurtanminttu ( Finnish )

provided by wikipedia FI

Hurtanminttu eli valkohurtanminttu (Marrubium vulgare) on monivuotinen ruohovartinen kasvi, joka on kotoisin Välimeren alueelta. Nykyään sitä tavataan Keski- ja Etelä-Euroopassa sekä Skandinavian eteläosissa. Ihmisen mukana se on levinnyt myös Pohjois-Amerikkaan.[2][3]

Hurtanmintun varsi on pysty ja kasvaa 60 cm pitkäksi. Vartta ja lehtiä peittää villava nukka. Kermanvalkeat kukat muodostavat tiiviin seppeleen lehtihankoihin.[2]

Hurtanminttu on eräs vanhimmista tunnetuista yrttilääkinnässä käytetyistä kasveista. Sen latinankielinen nimi tulee heprean sanasta marrot, joka tarkoittaa ’kitkerää mehua’. Vanhoissa resepteissä hurtanminttua neuvotaan keittämään vedessä, joka siivilöidään ja makeutetaan sokerilla. Plinius vanhempi suositteli hurtanminttua yskään, ja Platinan mukaan hurtanmintusta ja jauhoista valmistetusta taikinasta voi paistaa öljyssä alkupaloja, jotka häätävät vatsaloisia.

 src=
Hurtanmintun tunnistaminen.

Lähteet

  1. ITIS
  2. a b Anderberg, A & A-L: Den virtuella Floran (myös levinneisyyskartta) 2004-2009. Tukholma: Naturhistoriska riksmuseet. Viitattu 6.6.2009. (ruotsiksi)
  3. Raassina, Palmgren, Hujala: Yrttitarha 2000. Länsi-Pirkanmaan Koulutuskuntayhtymä, Osara. Viitattu 6.6.2009.

Aiheesta muualla

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visit source
partner site
wikipedia FI

Hurtanminttu: Brief Summary ( Finnish )

provided by wikipedia FI

Hurtanminttu eli valkohurtanminttu (Marrubium vulgare) on monivuotinen ruohovartinen kasvi, joka on kotoisin Välimeren alueelta. Nykyään sitä tavataan Keski- ja Etelä-Euroopassa sekä Skandinavian eteläosissa. Ihmisen mukana se on levinnyt myös Pohjois-Amerikkaan.

Hurtanmintun varsi on pysty ja kasvaa 60 cm pitkäksi. Vartta ja lehtiä peittää villava nukka. Kermanvalkeat kukat muodostavat tiiviin seppeleen lehtihankoihin.

Hurtanminttu on eräs vanhimmista tunnetuista yrttilääkinnässä käytetyistä kasveista. Sen latinankielinen nimi tulee heprean sanasta marrot, joka tarkoittaa ’kitkerää mehua’. Vanhoissa resepteissä hurtanminttua neuvotaan keittämään vedessä, joka siivilöidään ja makeutetaan sokerilla. Plinius vanhempi suositteli hurtanminttua yskään, ja Platinan mukaan hurtanmintusta ja jauhoista valmistetusta taikinasta voi paistaa öljyssä alkupaloja, jotka häätävät vatsaloisia.

 src= Hurtanmintun tunnistaminen.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visit source
partner site
wikipedia FI

Marrube blanc ( French )

provided by wikipedia FR

Marrubium vulgare

Le marrube blanc, marrube commun (Marrubium vulgare), ou simplement marrube ou marube, est une plante herbacée du genre Marrubium, de la famille des Lamiaceae.

Répartition

Originaire d’Europe, d’Afrique du Nord et d’Asie.

Habitats

Bords de chemins, prés secs et terrains vagues.

Description

Son odeur de thym la distingue d'autres plantes.

C’est une plante pérenne de couleur grisonnante ressemblant légèrement à la menthe, et qui peut atteindre 25 à 45 cm de hauteur. Ses feuilles duveteuses ont une longueur de 2 à 5 cm et un aspect froissé. Les fleurs sont blanches et comme beaucoup d’autres Lamiacées, le marrube a une tige carrée.

Utilisation

Le marrube blanc fut traditionnellement employé dans la fabrication des remèdes contre la toux. Antonius Castor le connaissait et Pline l'Ancien indique de nombreuses préparations curatives utilisant le marrube[1]. Ses sommités pouvaient être un des multiples constituants de la thériaque de la pharmacopée maritime occidentale au XVIIIe siècle [2].

Principes actifs

On compte parmi ses constituants actifs des lactones diterpéniques, notamment la marrubine formée lors de l'extraction à partir de la prémarrubine, de la choline, des saponosides, des tanins, des acide-phénols (acide caféique, acide chlorogénique), et des matières minérales (sels de potassium et de fer).

Anecdote

Son nom a été donné au premier album du groupe rock "The Dead Weather".

Galerie

Notes

  1. Pline l'Ancien, Histoires naturelles, livre XX, 89
  2. D'après Maistral, in Yannick Romieux, De la hune au mortier, Éditions ACL, Nantes, 1986.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia FR

Marrube blanc: Brief Summary ( French )

provided by wikipedia FR

Marrubium vulgare

Le marrube blanc, marrube commun (Marrubium vulgare), ou simplement marrube ou marube, est une plante herbacée du genre Marrubium, de la famille des Lamiaceae.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia FR

Marroio ( Galician )

provided by wikipedia gl Galician

O marroio[1] ou herba dos lombos[1] (Marrubium vulgare), é unha planta herbácea medicinal da familia das lamiáceas.

 src=
Vista xeral da planta en flor.
 src=
Follas profundamente asucado-reticuladas e viludas.
 src=
Verticilastro.

Descrición

É unha planta herbácea perenne sufruticosa, de base algo lígnea e talo con sección arredondada ou cuadrangular de 15–80 cm de altura, frecuentemente ramificado, con indumento máis ou menos denso, agrisado. As follas, de 2-7 por 1–4 cm, son pecioladas, irregularmente dentadas, profundamente asucado-reticuladas de aspecto crespo, peludas, rugosas polo feixe e con nervios marcados polo envés. As inflorescencias organízanse en verticilos globulares densos de flores de cáliz medio centimétrico de garganta moi vilosa, con 6-12 dentes e de corola bilabiada de cor esbrancuxada ou crema, con tubo de 3,5–5 mm, labio superior bífido de 2-3,5 mm con 2 lóbulos alongados, e o labio inferior trilobulado de 2-3,5 mm co lóbulo central largo e os 2 laterais moi pequenos. Os estames están incluídos no tubo da corola, os inferiores máis longos, con filamentos moi curtos e estigma bífido. Os froitos son esquizocarpos tetranuculares de mericarpos ovoideo-elipsoides e trigonas de 1,5-2 por 1mm, punteados, de cor castaña escuro-anegrado.[2][3]

Distribución

É unha especie nativa de Eurasia e norte de África, pero debido á dispersión epizoócora das súas sementes —grazas ao ganchos dos sépalos do cáliz ao cal as núculas quedan fixadas.—, o seu repartición xeográfica actual é practicamente cosmopólita, e mesmo se volveu invasora en certas rexións como, por exemplo, o sur de Australia e Tasmania.[4][5]

Propiedades

Principios activos

  • Lactonas diterpénicas (principios amargos): marrubiína (1%);
  • Outros diterpenos (marrubiol, peregrinol, vulgarol);
  • Acedos fenólicos (ácido marrubíico);
  • Trazas de óleos esenciais;
  • Colina (substancia básica existente na bile de moitos animais, que forma parte das lecitinas e actúa como neurotransmisor);
  • Taninos (2-3%);
  • Sales minerais (ferro, potasio);
  • Saponósidos;
  • Flavonoides: apinenina, vitexina, luteolina.[6][7]

Propiedades farmacolóxicas

  • Os principios amargos confírenlle propiedades como aperitivo, dixestivo e balsámico (expectorante), acción sobre a árbore bronquial á que contribúen os saponósidos, ademais confírenlle un efecto hipoglucemiante suave, antipirético e colerético (acción reforzada polos ácidos fenólicos).
  • Os sales potásicos son responsábeis da súa acción como diurético.
  • Indicado para inapetencia, dispepsias hiposecretoras, disquinesias hepatobiliares. Bronquite, asma, arrefriados, gripe, estados nos que se requira un aumento da diurese: afeccións xenitourinarias (cistite, ureterite, uretrite, pielonefrite, oliguria, urolitiase), hiperazotemia, hiperuricemia, hipertensión arterial, edemas, retención de líquidos.
  • Infusión (úsanse as follas e as sumidades floridas): unha culler de sobremesa por cunca. Infundir dez minutos. Tres cuncas ao día antes (como aperitivo), ou despois das comidas.

Taxonomía

Marrubium vulgare foi descrito por Carl von Linné e publicado en Species Plantarum, vol. 2, p. 583, 1753.[8][9]

Sinonimia
  • Prasium marrubium E.H.L.Krausein Sturm, nom. illeg.
  • Marrubium album St.-Lag.
  • Marrubium apulum'Ten.
  • Marrubium ballotoides Boiss. & Balansa in Boiss.
  • Marrubium germanicum Schrank ex Steud.
  • Marrubium hamatum Kunth
  • Marrubium uncinatum Stokes
  • Marrubium vulgare subsp. apulum (Ten.) H.Lindb.
  • Marrubium vulgare var. apulum (Ten.) K.Koch
  • Marrubium vulgare var. caucasicum K.Koch
  • Marrubium vulgare var. gossypinum Nábelek
  • Marrubium vulgare var. lanatum Benth.
  • Marrubium vulgare var. microphyllum Baguet
  • Marrubium vulgare var. oligodon Rech.f[10].

Nome común

  • Galego: Marroio, herba dos lombos, marroio branco, marrubio[11], alcar, marroxo, melrubio[12].

Notas

  1. 1,0 1,1 Gran dicionario Xerais da lingua galega. Vigo, Xerais, 2009.
  2. Marrubium vulgare en Flora Vascular de Andalucía Occidental
  3. Marrubium vulgare en Flora Ibérica , CSIC/RJB, Madrid
  4. "Marrubium vulgare en Australian National Weeds Strategy". Arquivado dende o orixinal o 22 de febreiro de 2014. Consultado o 28 de agosto de 2017.
  5. W. Parsons & E. Cuthbertson.
  6. "Marrubium vulgare en PLÚT-plantas útiles (requiere búsqueda interna)". Arquivado dende o orixinal o 21 de setembro de 2013. Consultado o 28 de agosto de 2017.
  7. Font Quer P., Plantas Medicinales - El Dioscórides Renovado, Editorial Labor, Barelona, 1980, p.659-661
  8. [1]
  9. "Marrubium vulgare".
  10. Sinonimia en The Plant List, vers.1.1, 2013
  11. Juan Cuveiro Piñol (1876): Diccionario Gallego, Barcelona
  12. E. Losada, J. Castro e E. Niño, (1992): Nomenclatura vernácula da flora vascular galega, Xunta de Galicia

Véxase tamén

Bibliografía

  • AFPD. 2008. African Flowering Plants Database - Base de Données des Plantes à Fleurs D'Afrique.
  • CONABIO. 2009. Catálogo taxonómico de especies de México. 1. In Capital Nat. México. CONABIO, Mexico City.
  • Davidse, G., M. Sousa Sánchez, S. Knapp & F. Chiang Cabrera. 2012. Rubiaceae a Verbenaceae. 4(2): i–xvi, 1–533. In G. Davidse, M. Sousa Sánchez, S. Knapp & F. Chiang Cabrera (eds.) Fl. Mesoamer.. Missouri Botanical Garden Press, St. Louis.
  • Flora of Chinesa Editorial Committee. 1994. Flora of China (Verbenaceae through Solanaceae). 17: 1–378. In C. E. Wu, P. H. Raven & D. E. Hong (eds.) Fl. China. Science Press & Missouri Botanical Garden Press, Beijing & St. Louis.
  • Forzza, R. C. 2010. Lista de espécies Flora do Brasil http://floradobrasil.jbrj.gov.br/2010. Jardim Botânico do Rio de Janeiro, Rio de Janeiro.
  • Hokche, Ou., P. E. Berry & Ou. Huber. (eds.) 2008. Novo Cat. Fl. Vasc. Venezuela 1–860. Fundación Instituto Botánico de Venezuela, Caracas.
  • Idárraga-Piedrahita, A., R. D. C. Ortiz, R. Callejas Pousada & M. Merello. (eds.) 2011. Fl. Antioquia: Cat. 2: 9–939. Universidade de Antioquia, Medellín.
  • Nasir, E. & S. I. Ali (eds). 1980-2005. Fl. Pakistan Univ. of Karachi, Karachi.
  • Zuloaga, F. Ou., Ou. N. Morrone, M. J. Belgrano, C. Marticorena & E. Marchesi. (eds.) 2008. Catálogo das plantas vasculares do Cono Sur. Monogr. Syst. Bot. Missouri Bot. Gard. 107: 3 Vols., 3348 p.
  • Font Quer, P. Plantas Medicinais. O Dioscórides renovado. Editorial Labor. 5.ª Ed. Barcelona. 1979.
  • Polunin, Ou.; Huxley A. Flores do Mediterráneo. H Blume Edicións. 1.ª Ed. Madrid. 1978.
  • Thomson, A.R.W. Guía práctica ilustrada das plantas medicinais. Editorial Blume. 1.ª Ed. Barcelona. 1980.
  • Barnes, J.; Anderson, L.A.; Phillipson, J.D. Plantas medicinais. Pharma editores. 1.ª Ed. Barcelona. 2005.
  • Stulzer, H.K.; Tagliari, M.P.; Zampirolo, J.A.; Cechinel-Filho, V.; Schlemper, V. Journal of Ethnopharmacology 108: 379-384, 2006.
  • Meyre-Sylva, C.; Yunes, R.A. Schlemper, V.; Campos-Buzzy, F.; Cechinel-Filho, V. Il Farmaco 60: 321-326, 2005.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autores e editores de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia gl Galician

Marroio: Brief Summary ( Galician )

provided by wikipedia gl Galician

O marroio ou herba dos lombos (Marrubium vulgare), é unha planta herbácea medicinal da familia das lamiáceas.

 src= Vista xeral da planta en flor.  src= Follas profundamente asucado-reticuladas e viludas.  src= Verticilastro.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autores e editores de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia gl Galician

Murjowy šelnik ( Upper Sorbian )

provided by wikipedia HSB

Murjowy šelnik (Marrubium vulgare) je rostlina ze swójby cycawkowych rostlinow (Lamiaceae).

Wopisanje

Murjowy šelnik je trajne zelo, kotrež docpěwa wysokosć wot 40 hač 50 cm.

Stołpik je pjelsćojće kosmaty a štyrihranity.

Łopjena su zmoršćene, jejkojte hač nimale kulojte, pjelsćojte. Wone su kaž křiž schódne a docpěwaja dołhosć wot 2 hač 4 cm.

Kćěje wot junija hač awgusta. Kćenja docpěwaja dołhosć wot 6 hač 7 mm a njesu 10 kałatych zubkow. Wone steja w nimale kulowatych mutličkach.

Stejnišćo

Rosće w dźěratych njerodźowych wobrostach na nakładowanskich městnach, na drjebiznach, pućowych kromach, murjach a we wsach. Preferuje skerje suche pódy na ćopłych stejnišćach.

Rozšěrjenje

Wužiwanje

Žórła

  • Spohn, Aichele, Golte-Bechtle, Spohn: Was blüht denn da? Kosmos Naturführer (2008), ISBN 978-3-440-11379-0, strona 190 (němsce)
  • Brankačk, Jurij: Wobrazowy słownik hornjoserbskich rostlinskich mjenow na CD ROM. Rěčny centrum WITAJ, wudaće za serbske šule. Budyšin 2005.
  • Kubát, K. (Hlavní editor): Klíč ke květeně České republiky. Academia, Praha (2002)
  • Lajnert, Jan: Rostlinske mjena. Serbske. Němske. Łaćanske. Rjadowane po přirodnym systemje. Volk und Wissen Volkseigener Verlag Berlin (1954)
  • Rězak, Filip: Němsko-serbski wšowědny słownik hornjołužiskeje rěče. Donnerhak, Budyšin (1920)
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors
original
visit source
partner site
wikipedia HSB

Murjowy šelnik: Brief Summary ( Upper Sorbian )

provided by wikipedia HSB

Murjowy šelnik (Marrubium vulgare) je rostlina ze swójby cycawkowych rostlinow (Lamiaceae).

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors
original
visit source
partner site
wikipedia HSB

Vallarhélukrans ( Icelandic )

provided by wikipedia IS

Vallarhélukrans eða hélukrans (fræðiheiti: Marrubium vulgare) er fjölær jurt af varablómaætt sem vex í Evrópu.


 src= Þessi líffræðigrein er stubbur. Þú getur hjálpað til með því að bæta við greinina.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Höfundar og ritstjórar Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia IS

Marrubium vulgare ( Italian )

provided by wikipedia IT

Il marrubio comune (nome scientifico Marrubium vulgare L., 1753) è una piccola pianta erbacea perenne dai fiori labiati appartenente alla famiglia delle Lamiaceae.[1]

Etimologia

Il nome generico (Marrubium), che deriva dall'ebraico "marrob" ( = amaro), è un nome latino per un rimedio familiare per la tosse; ma potrebbe derivare anche da un antico nome volgare usato dal popolo di Roma antica. In tutti i casi tale nome s'incontra per la prima volta negli scritti di Gaio Plinio Secondo (Como, 23 – Stabiae, 25 agosto 79]) scrittore, ammiraglio e naturalista romano.[2][3][4] L'epiteto specifico (vulgare) deriva dal latino e indica una specie "comune".

Il nome scientifico della specie è stato definito da Linneo (1707 – 1778) biologo e scrittore svedese, considerato il padre della moderna classificazione scientifica degli organismi viventi, nella pubblicazione "Species Plantarum - 2: 583"[5] del 1753.[6]

Descrizione

 src=
Descrizione delle parti della pianta
 src=
Il portamento
 src=
Le foglie
 src=
Infiorescenza
 src=
Il fiore

Queste piante arrivano ad una altezza di 2 - 6 dm. La forma biologica è emicriptofita scaposa (H scap), ossia in generale sono piante erbacee, a ciclo biologico perenne, con gemme svernanti al livello del suolo e protette dalla lettiera o dalla neve e sono dotate di un asse fiorale eretto e spesso privo di foglie. L'indumento di queste piante si presenta con un colore grigiastro o bianco-lanoso per peli semplici o ramificati. In queste piante sono inoltre presenti ghiandole contenenti oli eterei che emanano caratteristici aromi e profumi.[3][7][8][9][10][11][12]

Radici

Le radici sono a fittone e di colore giallo.

Fusto

La parte aerea del fusto è eretta, semplice e con rami eretti. Il fusto ha una sezione quadrangolare a causa della presenza di fasci di collenchima posti nei quattro vertici, mentre le quattro facce sono concave.

Foglie

Le foglie lungo il fusto sono disposte in modo opposto e sono lungamente picciolate. Il picciolo verso la foglia si allarga progressivamente in una lamina a forma ovale, arrotondata o reniforme. I bordi sono irregolarmente crenati. La pagina fogliare è percorsa da alcuni nervi sprofondati (emergono nella parte abassiale della foglia) e si presenta rugosa. Il colore delle foglie è verde-cinerino (più chiaro sotto e più scuro penino sopra) e sono pubescenti o villose su entrambe le facce. Lunghezza del picciolo: 1 – 2 cm. Dimensione delle foglie maggiori: larghezza 2 – 3 cm; lunghezza 2 cm.

Infiorescenza

L'infiorescenza è portata in vari verticilli tirsoidi ascellari sovrapposti lungo il fusto (fino a 10 verticilli) e alquanto distanziati (spiga cimosa interrotta). Ogni verticillo è composto da più fiori (20 - 30) sessili disposti circolarmente (formano dei glomeruli subsferici) e poggianti su due grandi foglie normali (superanti di gran lunga l'infiorescenza) lievemente staccate dall'infiorescenza vera e propria e più o meno picciolate. Le brattee del verticillo seguente sono disposte in modo alternato. Sono presenti anche delle bratteole lineari (lesiniformi) lunghe 2 – 3 mm poste perlopiù alla base del calice.

Fiore

I fiori sono ermafroditi, zigomorfi (il calice è attinomorfo), tetraciclici (con i quattro verticilli fondamentali delle Angiosperme: calice– corollaandroceogineceo) e pentameri (calice e corolla sono formati da cinque elementi). Sono inoltre omogami (autofecondanti).

  • Formula fiorale. Per questa specie la formula fiorale della famiglia è la seguente:
X, K (5), [C (2+3), A 2+2], G (2), supero, drupa, 4 nucole[8][10]
  • Calice: i cinque sepali del calice sono concresciuti (calice gamosepalo) in una forma tubulare-campanulata e a struttura piuttosto rigida. Il calice termina con 10 lunghi denti triangolari subspinosi quasi uncinati, divergenti o patenti) e più o meno uguali (simmetria più o meno attinomorfa). La superficie del calice è percorsa da alcune nervature (5 - 10) longitudinali. Il calice è inoltre persistente. Lunghezza del tubo: 3 – 5 mm. Lunghezza dei denti: 2 mm.
  • Corolla: i cinque petali sono quasi completamente fusi (corolla gamopetala) in un'unica corolla pubescente formata da un tubo obliquo terminante da due evidenti labbra molto sviluppate derivate da 5 lobi (la struttura è 2/3). Il labbro superiore è piatto, bilobo o bifido e ben sviluppato, in questo modo protegge gli organi di riproduzione dalle intemperie e dal sole. Il labello (il labbro inferiore) è anch'esso ben sviluppato e piegato verso il basso per fare da base di “atterraggio” agli insetti pronubi; è inoltre trilobo. Tutta la corolla supera di poco i denti del calice. Le fauci internamente sono circondate da un anello di peli (caratteristica comune a molte "labiate" che ha lo scopo di impedire l'accesso ad insetti più piccoli e non adatti all'impollinazione). Il colore della corolla è bianco-latteo. Lunghezza della corolla: 6 – 8 mm. Lunghezza del tubo: 4 - 4,5 mm.
  • Androceo: l'androceo possiede quattro stami didinami generalmente corti (quelli anteriori sono più lunghi) tutti fertili e inclusi nella corolla e posizionati sotto il labbro superiore. I filamenti sono adnati alla corolla (verso la metà lunghezza del tubo corollino) e provvisti di ciuffi di peli attorno alla loro inserzione. Le antere sono ravvicinate a coppie e sono biloculari. Le teche sono più o meno distinte e confluenti o subconfluenti; la deiscenza è logitudinale. I granuli pollinici sono del tipo tricolpato o esacolpato. Il nettario a forma di disco è ricco di sostanze zuccherine.
  • Gineceo: l'ovario, profondamente quadri-lobato, è supero formato da due carpelli saldati (ovario bicarpellare) ed è 4-loculare per la presenza di falsi setti. La placentazione è assile. Gli ovuli sono 4 (uno per ogni presunto loculo), hanno un tegumento e sono tenuinucellati (con la nocella, stadio primordiale dell'ovulo, ridotta a poche cellule).[13] Lo stilo inserito alla base dell'ovario (stilo ginobasico) è del tipo filiforme ed è incluso nella corolla. Lo stigma è bifido con lobi uguali o subuguali.
  • Fioritura: da maggio ad agosto (settembre).

Frutti

Il frutto è una nucula acheniforme (schizocarpo); più precisamente è una drupa (ossia una noce) con quattro semi (uno per ovulo derivato dai due carpelli divisi a metà). Questo frutto nel caso delle Lamiaceae viene chiamato “clausa”. Le quattro parti in cui si divide il frutto principale, sono ancora dei frutti (parziali) ma monospermici (un solo seme) e privi di endosperma. La forma è trigona, cuneato-obovata, troncata all'apice con superficie liscia e glabra. I frutti si trovano all'interno del calice persistente.

Riproduzione

  • Impollinazione: l'impollinazione avviene tramite insetti (impollinazione entomogama): ditteri, imenotteri e più raramente lepidotteri.[14][15]
  • Riproduzione: la fecondazione avviene fondamentalmente tramite l'impollinazione dei fiori (vedi sopra).
  • Dispersione: i semi cadendo a terra (dopo essere stati trasportati per alcuni metri dal vento – disseminazione anemocora) sono successivamente dispersi soprattutto da insetti tipo formiche (disseminazione mirmecoria).[16] Per questo scopo i semi hanno una appendice oleosa (elaisomi, sostanze ricche di grassi, proteine e zuccheri) che attrae le formiche durante i loro spostamenti alla ricerca di cibo.[17]

Distribuzione e habitat

 src=
Distribuzione della pianta
(Distribuzione regionale[18] – Distribuzione alpina[19])

Fitosociologia

Dal punto di vista fitosociologico la specie di questa voce appartiene alla seguente comunità vegetale:[19]

Formazione: delle comunità perenni nitrofile
Classe: Artemisietea vulgaris
Ordine: Onopordetalia acanthii
Alleanza: Onopordion acanthii

Tassonomia

La famiglia di appartenenza della specie (Lamiaceae), molto numerosa con circa 250 generi e quasi 7000 specie, ha il principale centro di differenziazione nel bacino del Mediterraneo e sono piante per lo più xerofile (in Brasile sono presenti anche specie arboree). Per la presenza di sostanze aromatiche, molte specie di questa famiglia sono usate in cucina come condimento, in profumeria, liquoreria e farmacia. Il genere Marrubium si compone di circa 50 specie gravitanti nella maggioranza dei casi attorno al bacino del Mediterraneo, quattro delle quali vivono spontaneamente in Italia. Nelle classificazioni meno recenti la famiglia Lamiaceae viene chiamata Labiatae.[8][9]

Filogenesi

In base ai botanici del gruppo Angiosperm Phylogeny Group il genere di questa specie è circoscritto nella tribù Marrubieae Engl. che a sua volta è inclusa nella sottofamiglia Lamioideae.Harley.[22]

Il numero cromosomico di M. vulgare è: 2n = 34.[23]

Variabilità

La variabilità in questa pianta si manifesta soprattutto nella pelosità che può essere più o meno densa. In alcuni casi la pubescenza è caduca per cui alla fine della stagione queste piante possono presentarsi glabrescenti. Alcune popolazioni nell'Italia meridionale sono provviste di una pelosità molto fitta e biancastra (bianco-lanosa specialmente sulla parte abassiale delle foglie); in passato queste specie venivano descritte con il nome di Marrubium apulum Ten., 1811 che attualmente è considerato sinonimo di M. vulgare.[7][24]

Sinonimi

Questa entità ha avuto nel tempo diverse nomenclature. L'elenco seguente indica alcuni tra i sinonimi più frequenti:[1]

  • Marrubium album Garsault
  • Marrubium apulum Ten.
  • Marrubium ballotoides Boiss. & Balansa
  • Marrubium germanicum Schrank ex Steud.
  • Marrubium hamatum Kunth
  • Marrubium uncinatum Stokes
  • Marrubium vaillantii Coss. & Germ
  • Marrubium vulgare subsp. apulum (Ten.) H.Lindb.
  • Marrubium vulgare var. apulum (Ten.) K.Koch
  • Marrubium vulgare var. caucasicum K.Koch
  • Marrubium vulgare var. gossypinum Nábelek
  • Marrubium vulgare var. lanatum Benth.
  • Marrubium vulgare var. microphyllum Baguet
  • Marrubium vulgare var. oligodon Rech.f.
  • Prasium marrubium E.H.L.Krause

Specie simili

Una specie simile a quella di questa voce è Marrubium anisodon K.Koch (non presente in Italia, ma in Grecia, Anatolia e Transcaucasia); queste due specie normalmente hanno una distribuzione più o meno disgiunta: europea-mediterranea per Marrubium vulgare e steppico-asiatica per Marrubium anisodon con alcuni areali comuni a cavallo tra i due continenti. Marrubium anisodon è più alto (fino a 120 cm), le foglie sono più grandi (15 - 45 x 15 – 40 mm) e la corolla è più lunga fino a 10 mm. I caratteri di base sono sufficienti a separare nella maggioranza dei casi le due specie, ma alcuni esemplari sono intermedi e in Pakistan[12] sono stati riscontrati fenomeni di "speciazione simpatrica" tra le due specie (speciazione senza isolamento geografico[25]).

Usi

Questa pianta contiene una sostanza chiamata "marrubina", olii eterei, glucosidi, colina e tannino.[3]

Farmacia

Secondo la medicina popolare questa pianta ha le seguenti proprietà medicamentose:[3]

  • emmenagoga (regola il flusso mestruale);
  • espettorante (favorisce l'espulsione delle secrezioni bronchiali);
  • sudorifere (agevola la traspirazione e favorisce la sudorazione);
  • tonica (rafforza l'organismo in generale);
  • stimolante (rinvigorisce e attiva il sistema nervoso e vascolare).

Cucina

Le foglie sono usate come condimento. Il gusto è amaro e piccante e a volte sono usate per aromatizzare la birra. Mentre un olio essenziale ricavato dalla pianta viene usato nei liquori alle erbe.[26]

Giardinaggio

Questa specie ha un certo interesse nel giardinaggio per il suo valore ornamentale.[3]

Note

  1. ^ a b Marrubium vulgare, su The Plant List. URL consultato l'8 dicembre 2015.
  2. ^ David Gledhill 2008, pag. 251.
  3. ^ a b c d e Motta 1960, Vol. 2 - pag. 810.
  4. ^ Botanical names, su calflora.net. URL consultato il 20 novembre 2015.
  5. ^ BHL - Biodiversity Heritage Library, su biodiversitylibrary.org. URL consultato l'8 dicembre 2015.
  6. ^ The International Plant Names Index, su ipni.org. URL consultato l'8 dicembre 2015.
  7. ^ a b Pignatti 1982, Vol. 2 - pag. 449.
  8. ^ a b c Judd, pag. 504.
  9. ^ a b Strasburger, pag. 850.
  10. ^ a b dipbot.unict.it, https://web.archive.org/web/20160304200501/http://www.dipbot.unict.it/sistematica/Lami_fam.html Titolo mancante per url urlarchivio (aiuto) (archiviato dall'url originale il 4 marzo 2016).
  11. ^ Kadereit 2004, pag. 226.
  12. ^ a b eFloras - Flora of Pakistan, su efloras.org. URL consultato il 9 dicembre 2015.
  13. ^ Musmarra 1996.
  14. ^ Kadereit 2004, pag. 177.
  15. ^ Pignatti 1982, Vol. 2 - pag. 437.
  16. ^ Kadereit 2004, pag. 181.
  17. ^ Strasburger, pag. 776.
  18. ^ Conti et al. 2005, pag. 127.
  19. ^ a b c d Aeschimann et al. 2004, Vol. 2 - pag. 108.
  20. ^ Sotti 1989.
  21. ^ EURO MED - PlantBase, su ww2.bgbm.org. URL consultato il 9 dicembre 2015.
  22. ^ Angiosperm Phylogeny Website, su mobot.org. URL consultato il 26 novembre 2015.
  23. ^ Tropicos Database, su tropicos.org. URL consultato il 9 dicembre 2015.
  24. ^ EURO MED - PlantBase, su ww2.bgbm.org. URL consultato l'8 dicembre 2015.
  25. ^ Judd, pag. 138.
  26. ^ Plants For A Future, su pfaf.org. URL consultato il 9 dicembre 2015.

Bibliografia

  • Maria Luisa Sotti, Maria Teresa della Beffa, Le piante aromatiche. Tutte le specie più diffuse in Italia, Milano, Editoriale Giorgio Mondadori, 1989, ISBN 88-374-1057-3.
  • Sandro Pignatti, Flora d'Italia. Volume secondo, Bologna, Edagricole, 1982, p. 449, ISBN 88-506-2449-2.
  • AA.VV., Flora Alpina. Volume secondo, Bologna, Zanichelli, 2004, p. 108.
  • 1996 Alfio Musmarra, Dizionario di botanica, Bologna, Edagricole.
  • Eduard Strasburger, Trattato di Botanica. Volume secondo, Roma, Antonio Delfino Editore, 2007, p. 850, ISBN 88-7287-344-4.
  • Judd S.W. et al, Botanica Sistematica - Un approccio filogenetico, Padova, Piccin Nuova Libraria, 2007, ISBN 978-88-299-1824-9.
  • F.Conti, G. Abbate, A.Alessandrini, C.Blasi, An annotated checklist of the Italian Vascular Flora, Roma, Palombi Editore, 2005, p. 127, ISBN 88-7621-458-5.
  • Kadereit J.W, The Families and Genera of Vascular Plants, Volume VII. Lamiales., Berlin, Heidelberg, 2004, p. 226.
  • David Gledhill, The name of plants (PDF), Cambridge, Cambridge University Press, 2008. URL consultato il 9 dicembre 2015 (archiviato dall'url originale il 4 marzo 2016).
  • Mika Bendiksby, Lisbeth Thorbek, Anne-Cathrine Scheen, Charlotte Lindqvist & Olof Ryding, An updated phylogeny and classification of Lamiaceae subfamily Lamioideae, in TAXON, vol. 60, n. 2, 2011, pp. 471-484.

 title=
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autori e redattori di Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia IT

Marrubium vulgare: Brief Summary ( Italian )

provided by wikipedia IT

Il marrubio comune (nome scientifico Marrubium vulgare L., 1753) è una piccola pianta erbacea perenne dai fiori labiati appartenente alla famiglia delle Lamiaceae.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autori e redattori di Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia IT

Malrove ( Dutch; Flemish )

provided by wikipedia NL

De malrove (Marrubium vulgare) is een vaste plant, die behoort tot de lipbloemenfamilie (Lamiaceae). De soort staat op de Nederlandse Rode Lijst van planten als zeer zeldzaam en zeer sterk in aantal afgenomen. De plant komt van nature voor in het Middellandse Zeegebied en in Centraal- en West-Azië.

Kenmerken

De plant wordt 30-60 cm hoog en heeft een aan de voet vertakte, rechtopgaande, witviltige stengel. De kortgesteelde, aan de onderzijde viltige, eirond tot rondachtige, behaarde bladeren zijn sterk gerimpeld.

De malrove bloeit in Nederland van juni tot de herfst met witte, bolvormige, veelbloemige schijnkransen. De kelk heeft aan de top tien haakvormig gekromde tanden. De bloem is 5-7 mm lang.

De vrucht is een vierdelige splitvrucht.

De plant komt in Nederland voor op open, stikstofrijke grond in de duinen en op kalkrijke hellingen in Zuid-Limburg.

Toepassingen

De plant wordt in hoestdrank en hoestbonbons verwerkt, de oude Egyptenaren gebruikten het al. In bepaalde delen van Engeland wordt malrove gebruikt om bier mee te maken.[1]

Geraadpleegde literatuur

  1. Koomen, E. (1976). Tuinieren voor iedereen. Baarn: Market Books bv.

Externe link

Wikimedia Commons Mediabestanden die bij dit onderwerp horen, zijn te vinden op de pagina Marrubium vulgare op Wikimedia Commons.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia-auteurs en -editors
original
visit source
partner site
wikipedia NL

Malrove: Brief Summary ( Dutch; Flemish )

provided by wikipedia NL

De malrove (Marrubium vulgare) is een vaste plant, die behoort tot de lipbloemenfamilie (Lamiaceae). De soort staat op de Nederlandse Rode Lijst van planten als zeer zeldzaam en zeer sterk in aantal afgenomen. De plant komt van nature voor in het Middellandse Zeegebied en in Centraal- en West-Azië.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia-auteurs en -editors
original
visit source
partner site
wikipedia NL

Szanta zwyczajna ( Polish )

provided by wikipedia POL
Commons Multimedia w Wikimedia Commons
 src=
Liście
 src=
Kwiaty

Szanta zwyczajna (Marrubium vulgare L.) – gatunek rośliny z rodziny jasnotowatych (Lamiaceae Lindl.). Ma wiele nazw ludowych: krzecina (lubelskie), krzeszyna (podlaskie), gojnik (podkarpackie).

Zasięg występowania

Rodzimy obszar występowania obejmuje Afrykę Północną (Algieria, Libia, Tunezja, Maroko, Madera, Wyspy Kanaryjskie), Europę bez Skandynawii i znaczną część Azji (Azja Zachodnia i Środkowa, Kaukaz, Chiny, Pakistan). Jako gatunek zawleczony rozprzestrzenił się także na Azorach, przylądku Cape Verde, w Australii, Nowej Zelandii, w USA, na Hawajach oraz w Ameryce Środkowej i gdzieniegdzie w Południowej[2]. W Polsce gatunek rzadki, uznawany za antropofit zadomowiony[3], archeofit[4].

Morfologia

Pokrój
Łodyga wzniesiona, gałęzista, w górnej części czterokanciasta. Cała kutnerowato owłosiona o włoskach gwiazdkowatych. Wysokość do 50 cm.
Łodyga
Czterokanciasta o długości do 50 cm i grubości do 7 mm. Młode łodygi są gęsto pokryte białawymi, puszystymi włoskami, starsze łodygi są zielonawoszare i mniej owłosione[5].
Korzeń
Biały, prosty, drewniejący.
Liście
Dolne liście są szeroko jajowate do prawie okrągłych, górne mniej szeroko jajowate, wszystkie ogonkowe. Blaszka liściowa jest długości 1,5–4 cm i szerokości 1–3,5 cm. Szczyt blaszki lekko zaostrzony. Nasada zwężająca się lub nieco sercowata, brzeg ząbkowany do karbowanego, ogonek długości do 3 cm. Unerwienie pierzaste, uwypuklone na stronie dolnej, wyraźnie zagłębione na stronie górnej. Obie powierzchnie liścia są gęsto owłosione cienkimi białymi, wełnistymi włoskami, starsze liście mają mniej liczne włoski na ciemnoszarawozielonej powierzchni górnej[5].
Kwiaty
Małe, siedzące, zebrane w gęste skupienia w kątach liści. Kielich do 5 mm długi, trwały, złożony z 5 długich i 5 krótkich naprzemianległych, haczykowato zakrzywionych, frędzlowatych, szydlastych działek. Gardziel kielicha z wewnętrznym pierścieniem długich, jedwabistych włosków. Korona 7 mm długości, matowo biała, czterowargowa. Warga górna jest: 2-łatkowa, dolna 3-łatkowa. Obecne są 4 krótkie pręciki i słupek z dwudzielnym znamieniem[5].
Owoc
Podługowate rozłupki, odwrotnie jajowate, na szczycie ucięte, owłosione.

Biologia i ekologia

Bylina, chamefit, hemikryptofit. Kwitnie od czerwca do sierpnia. Siedliska ruderalne, przydroża.

Zagrożenia

Roślina umieszczona na Czerwonej liście roślin i grzybów Polski (2006) w grupie gatunków wymierających, krytycznie zagrożonych (kategoria zagrożenia E)[6].

Zastosowanie

Roślina lecznicza

Surowiec zielarski
Ziele szanty (Marrubii herba) – całe lub połamane, wysuszone, kwitnące nadziemne części o zawartości minimum 0,7% marubiny[5]. Surowiec zawiera gorycz – marubinę (diterpen), śluzy, sterole, garbniki, cholinę, kwasy organiczne, trójterpeny.
Działanie
Wykrztuśne, uspokajające, moczopędne. Pobudza apetyt, wydzielanie soku żołądkowego, żółci oraz reguluje częstotliwość skurczów serca. Jest używana do leczenia nieżytów górnych dróg oddechowych, kataru, astmy, zaburzeń przewodu pokarmowego, chorób wątroby i woreczka żółciowego oraz przy zaburzeniach miesiączkowania. Bardzo gorzka w smaku.

Przypisy

  1. Stevens P.F.: Angiosperm Phylogeny Website (ang.). 2001–. [dostęp 2010-03-31].
  2. Germplasm Resources Information Network (GRIN). [dostęp 2011-01-02].
  3. Zbigniew Mirek, Halina Piękoś-Mirkowa, Adam Zając, Maria Zając: Vascular Plants of Poland - A Checklist. Krytyczna lista roślin naczyniowych Polski. Instytut Botaniki PAN im. Władysława Szafera w Krakowie, 1995. ISBN 83-85444-38-6.
  4. Lucjan Rutkowski: Klucz do oznaczania roślin naczyniowych Polski niżowej. Warszawa: Wyd. Naukowe PWN, 2006. ISBN 83-01-14342-8.
  5. a b c d Polskie Towarzystwo Farmaceutyczne: Farmakopea Polska X. Warszawa: Urząd Rejestracji Produktów Leczniczych, Wyrobów Medycznych i Produktów Biobójczych, 2014, s. 4276. ISBN 978-83-63724-47-4.
  6. Red list of plants and fungi in Poland. Czerwona lista roślin i grzybów Polski. Zbigniew Mirek, Kazimierz Zarzycki, Władysław Wojewoda, Zbigniew Szeląg (red.). Kraków: Instytut Botaniki im. W. Szafera, Polska Akademia Nauk, 2006. ISBN 83-89648-38-5.

Bibliografia

  1. Jindřich Krejča, Jan Macků: Atlas roślin leczniczych. Warszawa: Zakł. Nar. im. Ossolińskich, 1989. ISBN 83-04-03281-3.
  2. Władysław Szafer, Stanisław Kulczyński: Rośliny polskie. Warszawa: PWN, 1953.
  3. Zbigniew Podbielkowski: Słownik roślin użytkowych. Warszawa: PWRiL, 1989. ISBN 83-09-00256-4.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visit source
partner site
wikipedia POL

Szanta zwyczajna: Brief Summary ( Polish )

provided by wikipedia POL
 src= Liście  src= Kwiaty

Szanta zwyczajna (Marrubium vulgare L.) – gatunek rośliny z rodziny jasnotowatych (Lamiaceae Lindl.). Ma wiele nazw ludowych: krzecina (lubelskie), krzeszyna (podlaskie), gojnik (podkarpackie).

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visit source
partner site
wikipedia POL

Marrubium vulgare ( Portuguese )

provided by wikipedia PT

Marrubium vulgare é uma espécie de planta com flor pertencente à família Lamiaceae.

A autoridade científica da espécie é L., tendo sido publicada em Species Plantarum 2: 583. 1753.[1]

Os seus nomes comuns são erva-virgem, incenso, marroio, marroio-branco, marroio-de-frança, marroio-vulgar ou marrolho.[2]

Portugal

Trata-se de uma espécie presente no território português, nomeadamente em Portugal Continental, no Arquipélago dos Açores e no Arquipélago da Madeira.

Em termos de naturalidade é nativa de Portugal Continental e Arquipélago da Madeira e introduzida no arquipélago dos Açores.

Protecção

Não se encontra protegida por legislação portuguesa ou da Comunidade Europeia.

Referências

  1. Tropicos.org. Missouri Botanical Garden. 7 de Outubro de 2014 http://www.tropicos.org/Name/17600145>
  2. Marrubium vulgare - Flora Digital de Portugal. jb.utad.pt/flora.

Bibliografia

 title=
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autores e editores de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia PT

Marrubium vulgare: Brief Summary ( Portuguese )

provided by wikipedia PT

Marrubium vulgare é uma espécie de planta com flor pertencente à família Lamiaceae.

A autoridade científica da espécie é L., tendo sido publicada em Species Plantarum 2: 583. 1753.

Os seus nomes comuns são erva-virgem, incenso, marroio, marroio-branco, marroio-de-frança, marroio-vulgar ou marrolho.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autores e editores de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia PT

Unguraș (plantă) ( Romanian; Moldavian; Moldovan )

provided by wikipedia RO

Ungurașul, bălțătura, cătușnica-sălbatică sau voronicul (Marrubium vulgare) este o plantă cu flori din familia Lamiaceae.

Descriere

 src=
Morfologia

Ungurașul are o înălțime de 250–450 mm, uneori atinge și 800 mm, pubescent, alb. Frunzele cresc în perechi, sunt circulare, obtuz-crestate, tomentoase, pețiolate. Florile sunt de culoare alb-murdar, mici, bilabiale, cresc câte 30-50 în glomerule la subsuoara frunzelor superioare. Ungurașul înflorește în lunile iunie-septembrie.

Răspândire

Prin locuri virane, crește pe marginea drumurilor, prin pârloage.

Utilizare

Se folosește partea superioară a plantei (Herba Marrubii), care se recoltează la înflorire. Acesta are un gust amar, chiar iute. Conține marubiina (principiu amar), saponine, tanin, ulei volatil, mucilagii, acid marubic, colină, clorogenic, acizi cafeic și are acțiune expectorantă, colagogă, stomahică, tonic amară și antitermică. Intră în compoziția ceaiului antiasmatic.

Pulberea din această compoziție (2-4 g/zi) sau infuzia (1-3%) este folosită la bronșite, astm bronșic, afecțiuni ale aparatului digestiv.

Bibliografie

  • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 90
  • Ion I. Băra, Petre Gh. Tarhon, Florin Floria - Plantele - izvor de sănătate, Chișinău, «Știința», 1993, pag. 87

Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Unguraș
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Unguraș (plantă)
Erste hilfe.svg Vedeți: Indicații!
v d m
Plante medicinale (Listă) Specii
AbiuAbrus precatoriusAglicăAcacia catechuAcacia senegalAcokanthera abyssinicaAconitum feroxAconitum napellusAfinAgrișAlbăstreaAloe veraAmăralaAnasonAnemone ranunculoidesAngelicăAnghinareArborele de cacaoArmurariuArnicaArnicăBambusBrad argintiuBrustureBrândușă de toamnăBusuiocCapereCartofCătină albăCerențelChimenChimionCicoareCimbrișor de câmpCiuboțica cuculuiCiulinCiumăfaieCoacăz roșuCoada-caluluiCoada șoriceluluiCoada raculuiCoriandruCrețișoarăCrețușcăCrușinCurcumaCânepă indianăCălinCătină de garduriDafinDracilăDumbravnicEfedraFecioricăFeniculFloarea patimilorGălbeneleGențianăGhimbirGhimpeGhințură (galbenă) • HameiHasmațuchiIarbă mareIederăIenupărInIpcărigeaIsopIzmă bunăJneapănLavandulaLemn dulceLiliacLimba cerbuluiLimba mieluluiLumânăricăMandragorăMăceșMaghiranMăselarițăMătrăgunăMerișorMurMușchi de piatrăMușețelMuștar albMuștar negruNalbă mareObligeanăOsul iepureluiPanseluțăPapayaPăpădiePătlaginăPătlăgeaua roșiePătrunjelPiper de baltăPirPlămânăricăPăducelPelinPodbalPopilnicPorumbarRăchitanRăcovinăRoibaRoinițăRostopascăRozmarinRoșcovRușcuță de primăvarăSalvieSăpunărițăScai vânătSchindufSchinelSoc (negru)SpilcuțăSunătoareSulfinăȘovârfTagetesTalpa gâștiiTătăneasăTeiTraista-ciobanuluiȚintaurăTrei-frați-pătațiTroscotTurița mareUngurașUrzicăUrzică moartă albăValerianăVentrilicăViolaViță de vieVolburăVâsc europeanZămoșiță
Floare de gălbenele

Wikipedia book Carte · Categorie Categorie · Portal Portal · WikiProject WikiProiect
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia autori și editori
original
visit source
partner site
wikipedia RO

Unguraș (plantă): Brief Summary ( Romanian; Moldavian; Moldovan )

provided by wikipedia RO

Ungurașul, bălțătura, cătușnica-sălbatică sau voronicul (Marrubium vulgare) este o plantă cu flori din familia Lamiaceae.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia autori și editori
original
visit source
partner site
wikipedia RO

Kransborre ( Swedish )

provided by wikipedia SV

Kransborre (Marrubium vulgare) är en flerårig växt inom familjen kransblommiga växter.

Beskrivning

Kransborren blir från 25 – 60 cm hög och blommar från juli till september med små gulvita blommor. Blomsamlingarna är klotrunda, täta men åtskilda och har ett foder som är 3 – 4 mm långt och stjärnhårigt. Stjälken är grov och vitullig. Bladen är 2 – 4 cm långa, rundade, naggade och rynkiga. De är skaftade, gleshåriga på ovansidan och filthåriga på undersidan.

Utbredning

Kransborren är mycket sällsynt i Norden (fridlyst i Sverige), men kan återfinnas naturaliserad på frisk, öppen mark, exempelvis gammal bebyggelse och trädgårdar. Dess utbredning i Norden är begränsad till huvudsakligen Öland och Gotland och en del områden i Danmark. Dess ursprung är medelhavsområdet.

Den finns allmänt i stora delar av Nordamerika, men är inte ursprunglig där.

Bygdemål

Namn Trakt Referens
Andorn Närke [1] Stjälkborre Närke

Användning

Enligt folkmedicinen kan beredningar av kransborre användas mot

Ansågs också urindrivande.

Etymologi

Artepitetet vulgare härleds från latin vulgus = allmän. Detta kan synas märkligt för en nu sällsynt växt, men förklaringen är att kransborre var mycket vanlig i södra Sverige, då den namngavs av Linné på 1700-talet.

Referenser

  1. ^ Johan Ernst Rietz: Svenskt dialektlexikon, sida 9, [1] Gleerups, Lund 1862…1867, faksimilutgåva Malmö 1962

Externa länkar

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia författare och redaktörer
original
visit source
partner site
wikipedia SV

Kransborre: Brief Summary ( Swedish )

provided by wikipedia SV

Kransborre (Marrubium vulgare) är en flerårig växt inom familjen kransblommiga växter.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia författare och redaktörer
original
visit source
partner site
wikipedia SV

Шандра звичайна ( Ukrainian )

provided by wikipedia UK
 src=
Шандра звичайна

Шандра звичайна (Marrubium vulgare) — багаторічна трав'яниста рослина роду Шандра (Marrúbium) родини глухокропивових (Lamiaceae). Батьківщина — Південна Європа, нині поширена майже по усьому континенту.

Опис

Рослина досягає висоти 60 см. Порожнисте стебло має чотиригранну форму і густе повстяний опушок. Нижнє листя городчато-зубчасте з довгими черешками, округло-яйцевидної форми до 3,5 см у довжину. Знизу листя теж має густе опушок. Чим вище стеблом тим черешки стають коротшими, а листя — дрібнішим.

Квіти шандри — білого кольору, розташовуються в пазухах листя. Рослина квітне з червня по вересень. Нектар з високим вмістом цукрів, прозорий, ароматний, доступний для бджіл. Найбільше його виділяється в період від повного розкриття пиляків до дозрівання приймочки. Медопродуктивність до 50 кг/га.[1]

Росте на щебенистих місцях, біля огорож та парканів.

Синонімія

Різновиди

  • Marrubium vulgare var. vaillantii (Coss. & Germ.) P.Fourn. 1937
  • Marrubium vulgare var. lanatum Benth. in DC. 1848
  • Marrubium vulgare subsp. apulum (Ten.) H.Lindb. 1946

Лікарське використання

З лікарською метою збирають рослину коли квіти розкриються. Зрізують верхню частину рослини. Грубі нижні частини шандри

не беруть. Пучки рослини вивішують для просушування[2].

Діючі речовини

Діючі речовини: приблизно 0,3-1,0 % маррубііна (дітерпеновий ряд, гіркота), інші гіркоти, смоли і ефірна олія; дубильні речовини (5-7 %)[2].

Цілюща дія

Шандра — дієвий засіб проти проносів різної природи, а також від кашлю, добре збуджує апетит. Гіркоти посилюють секрецію шлункового соку і виділення жовчі. Ефірна олія і дубильні речовини допомагають при проносах, а відхаркувальну дію при кашлі обумовлено маррубііном. Використовують у вигляді чаю (2 чайні ложки з верхом трави шандри на 0,25 л окропу)[2].

Примітки

  1. Алексєєнко Ф. М.; Бабич І. А.; Дмитренко Л. І.; Мегедь О. Г.; Нестероводський В. А.; Савченко Я. М. (1966). У Кузьміна М. Ф.; Радько М. К. Виробнича енциклопедія бджільництва (українською). Київ «Урожай». с. 477-478.
  2. а б в (укр.) (рос.) (біл.) Шандра звичайна на сайті Фіторецептів, лікарських рослини і лікування травами.

Див. також

Література

  • В. И. Чопик, Л. Г. Дудченко, А. Н. Краснова. Дикорастущие полезные растения Украины. Справочник. — Київ: Наукова думка, 1983. — 400 с. (рос.)
  • (англ.) Everist, D. L. (1981) Poisonous Plants of Australia. 3rd edn (Angus & Robertson: Sydney). ISBN 0-207-14228-9
  • (англ.) Parsons, W. & Cuthbertson, E. (2001) Noxious Weeds of Australia. 2nd edn (CSIRO Publishing: Collingwood). ISBN 0-643-06514-8
  • (рос.) Флора СССР. В 30-ти томах / Начато при руководстве и под главной редакцией акад. В. Л. Комарова; Редакторы тома Б. К. Шишкин и С. В. Юзепчук. — М.—Л.: Издательство Академии Наук СССР, 1954. — Т. XX. — С. 235—236. — 556 с.
  • (пол.) Jindřich Krejča, Jan Macků Atlas roślin leczniczych. Warszawa: Zakł. Nar. im. Ossolińskich, 1989. ISBN 83-04-03281-3.
  • (пол.) Władysław Szafer, Stanisław Kulczyński Rośliny polskie. Warszawa: PWN, 1953.
  • (пол.) Zbigniew Podbielkowski Słownik roślin użytkowych. Warszawa: PWRiL, 1989. ISBN 83-09-00256-4.

Посилання

  • (укр.) (рос.) (біл.) Шандра звичайна на сайті Фіторецептів, лікарських рослини і лікування травами.
Plantenschat1898 269 129 Akkermunt.—Mentha arvensis.jpg Це незавершена стаття про Глухокропивові.
Ви можете допомогти проекту, виправивши або дописавши її.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Автори та редактори Вікіпедії
original
visit source
partner site
wikipedia UK

Шандра звичайна: Brief Summary ( Ukrainian )

provided by wikipedia UK
 src= Шандра звичайна

Шандра звичайна (Marrubium vulgare) — багаторічна трав'яниста рослина роду Шандра (Marrúbium) родини глухокропивових (Lamiaceae). Батьківщина — Південна Європа, нині поширена майже по усьому континенту.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Автори та редактори Вікіпедії
original
visit source
partner site
wikipedia UK

Marrubium vulgare ( Vietnamese )

provided by wikipedia VI

Marrubium vulgare là một loài thực vật có hoa trong họ Hoa môi. Loài này được L. mô tả khoa học đầu tiên năm 1753.[1]

Hình ảnh

Chú thích

  1. ^ The Plant List (2010). Marrubium vulgare. Truy cập ngày 5 tháng 6 năm 2013.

Liên kết ngoài


Bài viết về phân họ hoa môi Lamioideae này vẫn còn sơ khai. Bạn có thể giúp Wikipedia bằng cách mở rộng nội dung để bài được hoàn chỉnh hơn.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia tác giả và biên tập viên
original
visit source
partner site
wikipedia VI

Marrubium vulgare: Brief Summary ( Vietnamese )

provided by wikipedia VI

Marrubium vulgare là một loài thực vật có hoa trong họ Hoa môi. Loài này được L. mô tả khoa học đầu tiên năm 1753.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia tác giả và biên tập viên
original
visit source
partner site
wikipedia VI

Шандра обыкновенная ( Russian )

provided by wikipedia русскую Википедию
 src=
Соцветие.

Значение и применение

Надземная часть растения пригодна для использования в ликёро-водочной промышленности и пивоварении.

Лечебные свойства шандры обыкновенной известны с древности. Фармакологическими испытаниями установлено, что препараты растения регулируют сердечную деятельность (устраняют экстрасистолию). Шандра обыкновенная включена в Европейскую фармакопею, Британскую травяную фармакопею и фармакопеи других европейских стран[4].

В народной медицине растение использовали при бронхиальной астме, коклюше, катаре верхних дыхательных путей, как средство, повышающее аппетит, успокаивающее, отхаркивающее, антималярийное, желчегонное, при сердечной слабости и аритмии, желтухе, малярии, мочекаменной болезни[4].

Из надземной части растения можно получить чёрную краску.

Хороший медонос, даёт высокосахаристый, прозрачный, очень пахучий и легкодоступный пчёлам нектар. Мёд высококачественный, душистый. Медопродуктивность 50 кг/га. Даже незначительная примесь нектара с цветков шандры обыкновенной придаёт медам исключительно тонкий запах. На Северном Кавказе нектароносность единичного цветка составляет от 0,15 до 0,55 мг за сезон, а некоторые цветки способны дать до 1,5 мг[5].

Классификация

Вид Шандра обыкновенная входит в род Шандра (Marrubium) подсемейства Яснотковые (Lamioideae) семейства Яснотковые (Lamiaceae) порядка Ясноткоцветные (Lamiales).


ещё 21 семейство (согласно Системе APG II) ещё 110—130 родов порядок Ясноткоцветные подсемейство Яснотковые вид Шандра обыкновенная отдел Цветковые, или Покрытосеменные семейство Яснотковые род Шандра ещё 44 порядка цветковых растений
(согласно Системе APG II) ещё 7 подсемейств
(согласно Системе APG II) ещё 700—900 видов

Примечания

  1. Об условности указания класса двудольных в качестве вышестоящего таксона для описываемой в данной статье группы растений см. раздел «Системы APG» статьи «Двудольные».
  2. Большой энциклопедический словарь лекарственных растений, 2015, с. 272, с. 346
  3. По данным сайта GRIN (см. карточку растения).
  4. 1 2 Большой энциклопедический словарь лекарственных растений, 2015, с. 605
  5. Абрикосов Х. Н. и др. Шандра // Словарь-справочник пчеловода / Сост. Федосов Н. Ф.. — М.: Сельхозгиз, 1955. — С. 403.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Авторы и редакторы Википедии

Шандра обыкновенная: Brief Summary ( Russian )

provided by wikipedia русскую Википедию
 src= Соцветие.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Авторы и редакторы Википедии

欧夏至草 ( Chinese )

provided by wikipedia 中文维基百科
二名法 Marrubium vulgare
L.

欧夏至草学名Marrubium vulgare)为唇形科欧夏至草属下的一个种。

参考文献

扩展阅读

小作品圖示这是一篇與植物相關的小作品。你可以通过编辑或修订扩充其内容。
 title=
license
cc-by-sa-3.0
copyright
维基百科作者和编辑

欧夏至草: Brief Summary ( Chinese )

provided by wikipedia 中文维基百科

欧夏至草(学名:Marrubium vulgare)为唇形科欧夏至草属下的一个种。

license
cc-by-sa-3.0
copyright
维基百科作者和编辑