Fistulina hepatica (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex William Withering, 1792),[1] denumită în popor limba boului,[2] este o specie de ciuperci comestibile saprofită și parazitară din încrengătura Basidiomycota în familia Fistulinaceae și de genul Fistulina. Ea crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe sol calcaros în păduri mixte și de foioase termofile, dezvoltându-se în grupuri mici sau solitar, pe cioturi în putregai sau trunchiuri, în special de stejar și castani comestibil, de la câmpie la deal, rar în munți, din (iunie) iulie până în octombrie (noiembrie). Ca parazit cauzează așa zisul putregai alb. Lemnul pomului însă se colorează brun-roșiatic. Buretele este un dăunător de lemn neînsemnat, datorită apariției lui destul de rare precum faptului, că distrugerea lemnului durează la acest soi timp lung.[3][4]
Datorită aspectului unic (culoare, suc), acest burete nu poate fi confundat ușor cu alții. Dar au avut loc confuzii, odată cu foarte periculosul Hapalopilus nidulans sin. Hapalopilus rutilans (provoacă sindromul poliporal)[5] sau cu variații mai roșiatice ale comestibilului Laetiporus sulphureus.[6]
Limba boului este o ciupercă destul de savuroasă, dar numai în stadiu tânăr. Odată tăiată, are o asemănarea uimitoare cu carnea, amintind de o friptură (biftec). Astfel este numită de exemplu în Anglia poor man's beefsteak sau în Turcia Biftek Mantarı.[7]
Ciuperca poate fi preparată, tăiată în felii subțiri, nu numai gătită, ci chiar și crudă ca salată cu o vinegretă, de asemenea în felii mai groase sau ca cotlet prăjită cu ulei într-o tigaie sau la grătar. Ea poate fi conservată coaptă în ulei sau oțet.[3][8]
Buretele nu se potrivește pentru uscare.
Fistulina hepatica (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex William Withering, 1792), denumită în popor limba boului, este o specie de ciuperci comestibile saprofită și parazitară din încrengătura Basidiomycota în familia Fistulinaceae și de genul Fistulina. Ea crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe sol calcaros în păduri mixte și de foioase termofile, dezvoltându-se în grupuri mici sau solitar, pe cioturi în putregai sau trunchiuri, în special de stejar și castani comestibil, de la câmpie la deal, rar în munți, din (iunie) iulie până în octombrie (noiembrie). Ca parazit cauzează așa zisul putregai alb. Lemnul pomului însă se colorează brun-roșiatic. Buretele este un dăunător de lemn neînsemnat, datorită apariției lui destul de rare precum faptului, că distrugerea lemnului durează la acest soi timp lung.