Bondarul (Bombus) este un gen de himenoptere asemănător cu albina, dar mai mare la trup și având un corp păros, cu dungi negre și galbene, ușor de recunoscut. Termenul este românesc (f. rar, bonzar).
Este o insectă colonială, prezentând un polimorfism asemănător cu al albinelor, cu femelele ca lucrătoare. În pământ, preferabil în cuiburile unor mamifere (orbete, cârtiță, șoarece etc), sau în golurile de la baza copacilor bătrâni își organizează colonii de până la 300 sau chiar 400 de indivizi. În aceste colonii se construiesc faguri în care se depun ouă și o miere dulce-amăruie, specifică.
Adulții se hrănesc mai ales cu polen și nectar, rezervele de miere fiind folosite foarte rar în perioada de activitate. În toamnă majoritatea membrilor coloniei mor. Rămân doar femelele fecundate, care încep primăvara construirea unui nou cuib. Ele realizează câteva celule din ceară pe care le umplu cu polen și în care depun ouă. Larvele apărute sunt îngrijite până la maturitate, când preiau toată munca, devenind lucrătoare.
Este răspândit în toată România, din Delta Dunării în golul alpin. De asemenea, se găsește în cea mai mare parte a Eurasiei.
Mendacibombus, 12 specii
Bombias, 3 specii
Kallobombus, 1 specii
Orientalibombus, 3 specii
Subterraneobombus, 10 specii
Megabombus, 22 de specii
Thoracobombus, 50 de specii
Psithyrus, 30 de specii
Pyrobombus, 50 de specii
Alpinobombus, 5 specii
Bombus (subgen), 5 specii
Alpigenobombus, 7 specii
Melanobombus, 17 specii
Sibirocobombus, 7 specii
Cullumanobombus, 23 de specii
=
Bondarul (Bombus) este un gen de himenoptere asemănător cu albina, dar mai mare la trup și având un corp păros, cu dungi negre și galbene, ușor de recunoscut. Termenul este românesc (f. rar, bonzar).
Este o insectă colonială, prezentând un polimorfism asemănător cu al albinelor, cu femelele ca lucrătoare. În pământ, preferabil în cuiburile unor mamifere (orbete, cârtiță, șoarece etc), sau în golurile de la baza copacilor bătrâni își organizează colonii de până la 300 sau chiar 400 de indivizi. În aceste colonii se construiesc faguri în care se depun ouă și o miere dulce-amăruie, specifică.
Adulții se hrănesc mai ales cu polen și nectar, rezervele de miere fiind folosite foarte rar în perioada de activitate. În toamnă majoritatea membrilor coloniei mor. Rămân doar femelele fecundate, care încep primăvara construirea unui nou cuib. Ele realizează câteva celule din ceară pe care le umplu cu polen și în care depun ouă. Larvele apărute sunt îngrijite până la maturitate, când preiau toată munca, devenind lucrătoare.
Este răspândit în toată România, din Delta Dunării în golul alpin. De asemenea, se găsește în cea mai mare parte a Eurasiei.